VREȚI VACCINARE? PLÃTIȚI DEZDÃUNARE! Copiii care suferă reacții adverse post-vaccinale nu sunt protejați de lege. Iar proiectul legislativ privind vaccinarea obligatorie promite că problema se va rezolva, cândva

 
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Sara Maria a trăit două săptămâni. Timp în care statul român, prin lucrătorii din domeniul medical, a  vaccinat-o de două ori. Preventiv. Ca s-o protejeze pe viitor, adică. Numai că Sara, după ce a făcut al doilea vaccin, n-a mai avut niciun viitor. Pentru medici, ea a fost „1 la un milion”. Pentru părinții ei, a fost 1 la 7,3 miliarde, câți suntem cu toții pe pământ.

S-a născut la 27 septembrie 2012. 3,350 kg și scor Apgar – 10. „Un copil perfect dezvoltat”, au spus medicii, și au vaccinat-o imediat împotriva hepatitei. Cinci zile mai târziu, i-au făcut și vaccinul BCG. Acela a fost momentul în care fetița a început să se simtă rău. Din ce în ce mai rău, plângea în continuu și era agitată. „Apoi am observat o stare de moleșeală care, am zis noi, ar fi după atâta plâns”, spune Adelina Iacob, mama Sarei.
Ȋn noaptea de 3/4 octombrie 2012, Sara a fost adusă de părinți la Spitalul Județean Constanța. Iar „șirul cu diagnostice a început să curgă: malformație la rinichi (deși în ziua internării, după un eco, nu s-a pus problema malfomațiilor, toate organele erau ok dezvoltate), encefalopatie acută, hepatomegalie, ficat polichistic, etc.”, povestește Adelina Iacob, pe un forum dedicat mămicilor.
După șase zile, fetița a murit. Ȋn certificatul de deces s-a scris că de vină ar fi fost o „insuficiență multiplă de organ”, având ca stare morbidă „sindromul Torch” (n.r. –  infecții congenitale, cel mai frecvent de natură virală, care afectează fătul sau nou născutul, fiind transmise acestuia intrauterin, de la mamă). „Ȋn față, doctorița mi-a zis că, de fapt, nu știe de ce a murit, că ea a trecut sindromul acesta pentru că a văzut în acte și în epicriza de deces că eu am foarte mulți anticorpi IgG la toxoplasmoză și că ea ar crede ca anticorpii de la vaccin au influențat starea de sănătate a fetiței mele”, declară mama.
Ȋn ianuarie 2013, părinții Sarei au făcut o plângere la Colegiul Medicilor din Constanța. Au primit răspunsul după un an. „Ne-au spus că toți medicii au acționat cu profesionalism și că fetița a murit din cauza unei boli de metabolism”, spune Adelina Iacob. Nemulțumiți de răspuns, părinții au mers mai departe, la Colegiul Național al Medicilor din România. De unde, peste încă un an, în ianuarie 2015, au primit un răspuns identic. Fără să li se spună și de ce le-a fost vaccinată fetița, dacă ea era bolnavă, și cum de ei au alți doi copii sănătoși, dacă ea se născuse cu o boală genetică ereditară.
Adelina Iacob și soțul ei au renunțat să mai caute dreptate. Erau prea istoviți de durere, iar Dumnezeu le dăruise, la un an după plecarea Sarei, o altă fetiță. Pe care n-au mai vaccinat-o. Poți să-i obligi și să-i reclami pentru rele tratamente aplicate minorului?
A dat în judecată spitalul, dar Tribunalul i-a respins cererea
Ȋn 2012, atunci când Sara Maria s-a născut, s-a vaccinat și a murit, a fost prima oară, după 91 de ani, când Institutul Cantacuzino nu a mai produs niciun vaccin. Prima oară când România a fost nevoită să importe vaccinul BCG. L-am adus din Danemarca.
Oficial, în acel an au fost raportate 162 de reacții adverse după administrarea vaccinului. Tot oficial, un copil a decedat. Alt copil. Fusese vaccinat BCG la 4 zile după ce a venit pe lume. La 2 luni și jumătate a fost depistat cu adenită axilară abcedată și a primit tratament tuberculostatic. Două săptămâni mai târziu, el a murit, cauza fiind, în opinia legistului, „o pneumonie interstițială fulminantă, fără relație cauzală cu vaccinarea BCG”.
Cele mai multe reacții adverse au fost limfadenopatiile, de la umflături mici, cu diametrul de 1,5 cm, până la limfadenită granulomatoasă necrozantă. „Limfadenita (inclusiv limfadenita supurată) este cauzată, aproape în exclusivitate, de BCG, apare la 2-6 luni după vaccinare și este situată pe aceeași parte cu inocularea (frecvent axilară)”, se precizează în Metodologia de Supraveghere a Reacțiiilor Adverse Post-Vaccinale Indezirabile (RAPI).
În acel an, Daniela Hopârtean a născut un băiețel la Spitalul Municipal din Sebeș. Tot acolo, copilul a fost vaccinat BCG. După 7 săptămâni, mama a observat că bebelușului i-a apărut o inflamație sub braț. O gâlmă care creștea și se umplea cu puroi.
Atunci au început să apară și întârzierile în dezvoltare: copilul nu mai lua în greutate, devenise alergic și avea un retard locomotor. Pentru a-l salva, Daniela Hopârtean a fost nevoită să stea cu el mai mult prin spitale. Și să cheltuie o grămadă de bani.
Ȋn 2013, ea a cerut ajutorul unei firme de avocatură, în speranța că cei care au greșit față de copilul ei vor fi trași la răspundere. Avocații au depus mai întâi o plângere la Direcția de Sănătate Publică Alba care, la 23 octombrie 2013, a formulat următorul răspuns oficial: „în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că reacția pe care a avut-o copilul se încadrează în reacțiile adverse posibile după administrarea vaccinului BCG”.
Prin avocați, Daniela Hopârtean a solicitat Spitalului Municipal Sebeș să-i permită accesul la dosarul medical al copilului și să-i plătească daune pentru vătămările produse acestuia, prin vaccinare. Managerul spitalului, dr. Nicolae Stanciu, a declarat atunci, pentru Ziarul Apulum, că „medicul neonatolog a administrat vaccinul pe care l-a primit de la Minister. Acesta era în termen, așa că noi nu avem nicio vină. Este dreptul ei să ne dea în judecată, dar nu cred că trebuia să ne acționeze în instanță pe noi”. Ȋn martie 2014, Daniela Hopârtean a dat în judecată spitalul, pentru  „refuz soluționare cerere”.
La 13 iunie 2014, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea, permițându-i mamei accesul la dosarul medical. Și respingându-i „cererea de obligare a pârâtei la plata de daune”. „N-a primit niciun leu daune”, spune avocatul Iulian Urban. „Deși fiecare spital are o asigurare, de 5-6 milioane de lei, din care îi puteau achita și ei o sumă modică, pentru că era nevoită să stea acasă și să îngrijească de copil. Ȋnsă judecătorul n-a vrut să admită că medicii ar fi putut greși, administrând acel vaccin. Chiar dacă l-au primit de la Minister, nu i-a obligat nimeni să i-l facă bebelușului! Iar copilul are și acum de suferit! N-am atacat decizia tribunalului, pentru că mama n-a mai vrut”, declară avocatul. El spune că nu cunoaște niciun caz în care vreun părinte din România al cărui copil a suferit reacții adverse grave în urma vaccinării să fi câștigat procesul.
„Lipsa de transparență ar însemna creșterea îngrijorării populației privind vaccinarea”
Organizația Mondială a Sănătății admite că „nu există vaccinul «perfect», care să-i protejeze pe toți cei ce-l primesc și care să fie în totalitate sigur pentru toată lumea”, că „apar evenimente adverse după vaccinare, deși reacțiile adverse grave sunt rare” și „este corect și rezonabil ca o comunitate protejată de un program de vaccinare să-și asume responsabilitatea și să ofere despăgubiri celor vătămați de vaccinare.”
Prin proiectul de lege care impune, indirect, vaccinarea obligatorie, Ministerul Sănătății promite că va fi corect și rezonabil. Dar nu acum, ci într-un viitor apropiat, și doar „dacă sunt dovedite relații de cauzalitate” între vaccinare și reacțiile adverse.
Art.2, alin.(7) din proiectul de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România prevede că „Statul român, prin Ministerul Sănătății, asigură condițiile pentru diagnosticul și tratamentul optim al oricăror reacții adverse ale vaccinării precum și compensarea oricăror efecte invalidante*, dacă sunt dovedite relații de cauzalitate, confirmate de Grupul Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare denumit în continuare (GTCAV). Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile vor fi stabilite prin hotărâre de guvern.”
Asociația Română pentru Educație Pediatrică în Medicina de Familie (AREPMF) critică atitudinea Ministerului Sănătății. „Legea Vaccinării precede Hotărârea de Guvern privitoare la RAPI (reacții adverse postvaccinale indezirabile), mesaj care va genera un procent ridicat de refuz la vaccinare din partea părinților/aparținătorilor. Considerăm că o atitudine corectă ar fi ca Legea Vaccinării să conțină toate aceste prevederi legate de RAPI și nu să apară ulterior o Hotărâre de Guvern care să prevadă «Tipurile de reacții adverse postvaccinale și măsurile compensatorii aplicabile»”, susține AREPMF.
„Lipsa de transparență și fermitate ar însemna creșterea îngrijorării în rândul populației privind vaccinarea și posibilele RAPI”, adaugă AREPMF în nota cu propuneri și observații proiectul Legii Vaccinării (https://arepmf.ro/wp-content/uploads/2017/04/Propuneri-Legea-Vaccinarii-final1.pdf). „Din punct de vedere al personalului medical implicat în actul vaccinal, ar genera un volum în plus de muncă, dedicat consilierii parentale, sortit din start eșecului, întrucât a pune accentul pe RAPI și nu pe rolul preventiv, protectiv al vaccinarii, reduce simțitor aderența la actul vaccinal din partea populației.”
Azi, pentru statul român, prioritară este doar obligativitatea vaccinării, prevăzută prin lege. Abia apoi va urma și legiferarea eventualelor dezdăunari, printr-un act de reglementare secundară. Ȋn 2013, într-un documentar despre vaccinare realizat de PRO TV, Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie, compara reacțiile adverse postvaccinale  cu accidentele de circulație. „Acel caz la 1 milion este nesemnificativ pentru că, dacă nu vaccinăm 1 milion de copii, vom avea mii de cazuri de îmbolnăvire, vom avea zeci sau sute de decese. (…) Să știți că numărul de accidente de circulație este mult mai frecvent decât unul la 1 milion. Și totuși, toți oamenii merg cu mașina în continuare”, spunea dr. Rafila acum patru ani.
Azi, statul român vrea să ne oblige să ne urcăm copiii în mașina vaccinării, spunând că, în eventualitatea unui accident, vom mai vedea dacă statul va recunoaște vătămările și dacă va plăti daunele.
„N-aș fi vrut niciun ban de la ei”, spune Adelina Iacob, mama fetiței care a murit în anul când am importat vaccin BGC din Danemarca. „Ce să fac cu banii? Cât ar fi valorat viața copilului meu? Nicio sumă de bani, oricât de mare ar fi fost ea”. Banii nu pot alina durerea părinților care-și îngroapă copilul.
Dar îi pot ajuta pe cei care se chinuie cu copiii prin spitale, să plătească tratamentele. Să-și recupereze copiii. Și să nu se mai simtă atât de singuri și de vinovați pentru că, la un moment dat, au luat o decizie pe care o regretă. Statul, care i-a sfătuit și i-a împins de la spate să-și urce copiii în mașina vaccinării, ar trebui să fie alături de acești părinți, până la capăt. Așa „este corect și rezonabil”, spune OMS.
*„Invalidant” e un cuvânt importat în limba română, inexistent în DEX. „Efecte invalidante” înseamnă, în domeniul medical, „efecte ce provoacă invalidități”.
VA URMA: Ce sisteme de compensare pentru vătămările produse prin vaccinare există în alte țări”[1]

Video

SURSE

  1. http://www.activenews.ro/stiri-sanatate/VRETI-VACCINARE-PL%C3%83TITI-DEZD%C3%83UNARE-Copiii-care-sufera-reactii-adverse-post-vaccinale-nu-sunt-protejati-de-lege.-Iar-proiectul-legislativ-privind-vaccinarea-obligatorie-promite-ca-problema-se-va-rezolva-candva-143619
  2. Foto: activenews.ro
  3. Video: Stirile ProTV

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
 
 
DepartamentulZero 99 31-05-2017 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 40 Pagina incarcata in 0.18453502655 secunde