Varsta maturitatii. Hard si soft

 

Îmi propusesem să scriu, aşa cum e obiceiul la început de an, despre lucrurile care ar fi de urmărit în IT în anul pe care l-am început. N-am reuşit să o fac la timp, mai ales că evenimentele politice de anul acesta au avut oricum tendinţa să monopolizeze atenţia tuturor, inclusiv pe a mea.

Dar principala mea problemă este că lumea IT-ului este greu de analizat în acest moment. Vechile linii de dezvoltare şi-au cam atins limitele, iar noile direcţii încă nu reuşesc să se contureze. De aici rezultă o mişcare haotică a pieţei, din care greu înţelegem câte ceva. „Unde-s şirurile clare…?”

Scriam anul trecut că probabil în curând vom cumpăra, la discount, laptopuri cu brandul lanţului de magazine pe care îl frecventăm. Încă nu am văzut aşa ceva la noi, dar mai păstrez pariul. Singurul amănunt care probabil că îi împiedică pe retaileri să facă asta este necesitatea asigurării unui oarecare nivel de service, care le-ar complica activitatea. Însă producătorii tradiţionali s-au retras din acest business, ceea ce demonstrează că singura luptă pe acest domeniu este pe preţ, nu pe tehnologie.

În schimb asistăm la o inflaţie de proiecte în zona hardware-ului orientat pe ARM. Nu avem încă ceea ce aştept de ceva vreme, o replică la laptopul sau desktopul tradiţional; lucrurile par a se cristaliza mult mai greu decât aşteptările mele, ba din anumite puncte de vedere chiar par să dea înapoi. Au apărut însă destule device-uri pe care le putem încadra mai mult sau mai puţin la categoria „internet of things”. Domeniul procesoarelor low power este încă dinamic, fiind impulsionat de piaţa smartphone-urilor ( care  a ajuns la o oarecare maturitate) deci vom avea în jurul nostru din ce în ce mai multe (şi mai puternice) astfel de device-uri. Dar şi această piaţă este destul de problematică, fiind orientată de asemenea pe preţ.

În zona software lucrurile sunt la fel, confuze. După părerea mea, nevoia de software este imensă, mai ales la nivelul companiilor mici şi medii – în accepţiunea americană a termenului, care s-ar putea să acopere şi dimensiunea unor întreprinderi mari de la noi) . Există însă şi aici un clivaj, pentru că software-ul de calitate, şi mai ales customizat, este scump. De multe ori este mai scump decât salariile oamenilor pe care eventual i-ar înlocui, sau decât beneficiile suplimentare pe care le-ar aduce.

Din acest conflict există două variante de ieşire. Una este outsourcing-ul. Numai că outsourcing-ul în domeniul IT are unele probleme. Programarea implică pe de o parte gândire abstractă; gândirea abstractă este oarecum condiţionată social, este posibilă mai degrabă în societăţi dezvoltate şi sofisticate ( sigur, în principiu nu e imposibil nicăieri, dar în societătile mai puţin evoluate vorbim mai degrabă de excepţii, ori noi avem nevoie de echipe întregi). Mai complicat este însă un alt aspect, despre care am mai vorbit: problema e că IT-ul nu este un domeniu autosuficient. Scopul software-ului este  să rezolve o problemă  care de cele mai multe ori nu are nici o legătură cu IT-ul şi pe care, de obicei, beneficiarul nu o poate transpune foarte clar în termeni uşor de înţeles.  Ori, aici diferenţele culturale pot să fie şi mai dăunătoare. S-ar putea ca problema respectivă să nu fie bine înţeleasă pentru că în modelul social  în care trăieşti aceasta să nu existe, sau să se manifeste cu totul altfel.

A doua variantă de ieşire ar fi prin simplificarea activităţii de programare. După cum ziceam, programarea, la nivelul actual, se bazează pe gândire abstractă. Ori, exerciţiul gândirii abstracte este o formă de asceză cu un număr de practicanţi limitat. Soluţia ar fi deci să găsim un mod de a interacţiona cu computerul mai accesibil „publicului larg”. O combinaţie de inteligenţă artificială şi limbaje de programare avansate.  După părerea mea aceasta ar fi singura direcţie de evoluţie cu adevărat funcţională, însă nu o văd concretizată într-un viitor apropiat, din mai multe motive. Unul, evident, ar fi  că e greu de imaginat o firmă de software care să investească într-un proiect care ar avea drept scop distrugerea propriului obiect al muncii. Altul ar fi legat însă de faptul că inteligenţa artificială, în sine, pare să bată cumva pasul pe loc, în lipsa unor progrese teoretice revoluţionare.

Părerile din materialul de faţă ar putea să fie interpretate ca imaginea unei degringolade, însă din punctul meu de vedere nu sunt decât ilustrarea ideii că IT-ul a depăşit perioada de pionierat şi a intrat deja în faza de maturitate. Nu cred că Forrest Gump, dacă ar mai cumpăra acum acţiuni la o firmă de IT, oricare ar fi ea, ar mai putea deveni bogat peste noapte ( sigur, piaţa speculaţiilor în domeniu este imensă, citim săptămânal de startup-uri cumpărate cu milioane, nu mă pricep la bursă deci nu îmi e clar dacă e vorba de speranţe reale sau doar de „inginerii financiare”)  . Maturitatea ar trebui însă să însemne stabilitate, însă stabilitatea este tocmai lucrul pe care nu îl vedem în jurul nostru. Modelul economic actual are nevoie disperată de un domeniu cu dezvoltare rapidă, dacă nu există va trebui repede inventat…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

 
 
Contributors 329 15-01-2017 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 23 Pagina incarcata in 0.152973890305 secunde