Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor

30.09.2010

9257 accesari

Din cele mai vechi timpuri au circulat povesti mai mult sau mai putin reale, mai mult sau mai putin credibile, referitoare la ,,corabii fantoma” care brazdau marile si oceanele lumii, sau – mai recent – la disparitii misterioase de nave si avioane.
In scrierile lor, Platon (filizof grec 427-347 I.e.n.) si Aristotel (savant si filozof grec, 384-322 I.e.n.) povestesc despre o mare intinsa ce se gasea spre apus de ,,Coloanele lui Hercule” (denumire data de antici stramtorii Gibraltar) si in adincimea careia ar fi disparut legendara Atalantida. Noroiul si ierburile In care se impotmoleau corabiile ce incercau sa strabata aceste ape, proveneau, dupa parerea lor, de la uscatul inghitit de ape. Despre aceasta aglomerare de ierburi vorbeste si filozoful Teofrast (327-287 I.e.n.) in lucrarea sa ,,Istoria plantelor”.

In mijlocul acestei mari a ajuns Cristofor Columb la 16 septembrie 1492, in cursul primei sale calatorii spre ,,Lumea Noua”. Dupa doua zile de navigatie avea impresia ca vasele sale inaintau intr-o veritabila preerie. Numai dupa trei saptamini corabiile s-au gasit din nou in marea libera. Astfel, Columb lasa posterioritatii prima insemnare scrisa facuta ,,la fata locului” privind pericolele iesite din comun ale acestei zone oceanice. Tot el este acela care a observat acolo ciudate ,,fisii incandencente” de ,,apa alba”. Si – ca o confirmare moderna a acestei consemnari – dupa relatarile astronautilor americani, aceste sclipiri albe sunt ultimile lumini care mai pot fi vazute pe pamint de catre cei ce pleaca in Cosmos.
S-a nascut astfel legenda unei mari misterioase si infricosatoare, legenda care avea sa dainuie peste secole si sa furnizeze scriitorilor subiecte fantastice si pasionante. Astfel, catre mijlocul secolului trecut, William Robert Chambers descria aceasta mare ca pe un imens ,,cimitir de epave din toate timpurile si de toate tonajele”. In 1898 scriitorul american Thomas Janvier, a publicat o carte de aventuri al carui erou, marinarul Roger, reuseste sa se salveze de la un naufragiu pe o pluta impinsa de curenti in mijlocul oceanului. Aici, el vede o ingramadire halucinanta de epave, pe care se aflau navigatori morti la posturile lor, sclavi in lanturi etc.

MAREA SARGASELOR – caci despre ea este vorba – spaima legendara a vaselor cu panze, este un loc de pe glob atat de singular, incit poate fi considerata ca o regiune geografica distincta. Nu este o mare propriu-zis, ci o portiune din Atlanticul de Nord, inconjurata de marii curenti ai Canarelor si Golf Stream-ului, cu o suprafata de circa 6-7 milioane Km2. Iata citeva din caracteristicile acestei zone:

1) Abundenta foarte mare a speciilor de flora si fauna marina, ceea ce constituie un adevarat ,,El Dorado” pentru naturalisti;

2) Fiind departata de orice tarmuri, ea este lipsita de aportul de apa dulce sau de gheata topita, constituind partea cea mai sarata din Oceanul Atlantic (36,5-37 la suta), care el insusi este cel mai sarat dintre oceanele lumii;

3) Transparenta foarte mare a apelor sale (peste 65 m In adincime);

4) S-a descoperit ca aici este unul dintre singurele doua puncte de pe glob unde busola indica nordul geografic si nu pe cel magnetic!

Celalalt punct care prezinta aceasta ciudatenie, exact la antipod, este MAREA DIAVOLULUI, despre care vom mai avea ocazia sa vorbim, si care se afla intre Japonia si nordul Filipinelor;

5) In sfirsit, o stire de la Inceputul anului 1975, mentioneaza masuratorile facute asupra suprafetei oceanelor de catre satelitul american GEOS-C, lansat la 9 aprilie. Concluzia la care s-a ajuns este menita sa sensibilizeze intreaga lume stiintifica: cimpul magnetic terestru determina o scadere a nivelului apelor cu aproximativ 25 m pe o portiune cu un diametru de circa 200 km in periculoasa Mare a Sargaselor. Vapoarele care circula in aceasta zona sunt fortate – fara a-si da seama – sa patrunda in aceasta ,, vale” adinca a oceanului, reducindu-li-se, din diverse motive, posibilitatile de manevrare.
Dar, Marea Sargaselor nu este decit o mica portiune in aproprierea unei alte zone a Atlanticului, care si-a cistigat in ultimul timp un trist renume, datorita numeroaselor accidente si disparitii misterioase de avioane, vapoare si oameni……
Cine nu a auzit de ,,Iadul marilor”, Triunghiul negru”, ,,Cimitirul Atlanticului”, ,,Marea nenorocirii”, ,,Triunghiul Bermudelor” ? Oricare dintre aceste denumiri ne duce cu gindul si imaginatia spre acelasi enigmatic loc de pe Terra.
O zona a Atlanticului Occidental, in largul coastei de sud-est a Statelor Unite, formeaza un triunghi, delimitat la nord de Insulele Bermude, la vest de Florida Meridionala si la sud de Puerto Rico. Acest sector ocupa un loc primordial, tulburator, chiar inimaginabil, in inventarul mondial al misterelor inca neelucidate. Este vestitul TRIUNGHI AL BERMUDELOR zona unde mai mult de 100 de vapoare si avioane s-au evaporat, pur si simplu – in cea mai mare parte dupa anul 1945 – si unde peste 1000 de vieti omenesti au fost pierdute in cursul ultimelor decenii. Disparitiile se succeda cu o frecventa care pare in crestere, desi rutele maritime si aeriene sunt mult mai frecventate, cercetarile sunt mai asidue, posibilitatile stiintifice si tehnologice de studiu sunt mai complexe si mai perfectionate, iar rapoartele mai atent si mai competent intocmite decit altadata.

Voi schita in linii mari care au fost disparitiile corabiilor, vapoarelor si avioanelor, atit in Triunghiul Bermudelor cit si in celelalte zone enigmatice de pe Terra, incepind chiar din secolul trecut. Ma voi opri cu amanunte numai asupra celor mai reprezentative ,,cazuri” mentionate de literatura de specialitate. Asupra acelor evenimente care au facut multa vilva la vremea lor si carora nici pina astazi nu li s-au gasit explicatii rezonabile.
Sa alegem punctul de plecare inceputul secolului XIX pentru un motiv simplu: atunci, istoria navigatiei cunoaste o cotitura cruciala, trecerea de la vasele cu pinze la cele actionate de forta aburului. In 1819, corabia cu pinze si cu aburi ,,Savannah”, traverseaza Atlanticul in ,,timpul record” de 25 zile, lasind in urma ei, din portul britanic Liverpool pina in portul american New Orleans, cea mai lunga dira de fum din cite se pomenise vreodata. De la acea data, numarul vapoarelor se mareste vertiginos si continuu. Un singur secol avea sa treaca si oceanele lumii urmau sa fie brazdate de zeci de mii de vapoare, veritabile uzine si hoteluri plutitoare inlesnind transporturile si comunicatiile intercontinentale, marind implicit si numarul accidentelor si observatiilor din Triunghiul Bermudelor sau din alte zone.

Lista victimelor pare a fi deschisa inca in august 1800 de catre vasul militar american Insurgent care dispare fara urme in Triunghi, cu cei 340 de oameni pe care-i avea la bord…..

In 1840, ,,Rosalie”, nava franceza cu vele, in drum spre Havana, este descoperita pustie, cu pinzele ridicate si incarcatura in stare buna, locuita doar de un canar, pe jumatate mort de foame in colivia sa. Expertii care au examinat nava, au ajuns de comun acord la concluzia ca, cei care au fost pe acest vas, ,,din cauza unor motive necunoscute, au innebunit brusc si ca urmare, echipajul si pasagerii au parasit in graba vasul”.

Vara anului 1850. In aceeasi zona, un velier de mare tonaj a atras atentia pescarilor si fermierilor din Easton -Beach prin faptul ca se indrepta cu viteza spre tarm. Ea si-a continuat drumul si a esuat cu mult in interiorul tarmului ,,ca si cum ar fi fost transportata de o mina uriasa”. Nimeni nu a aparut pe punte, pentru singurul motiv ca nu avea cine: vasul era pustiu, dar totul arata ca echipajul il abandonase cu cel mult o ora, o ora si jumatate inainte.
Mincarea aburea inca in bucatarie, cafeaua astepta sa fie turnata in cesti. Comisia de cercetare, care a studiat cele intimplate pe ,,Shabird” – acesta este numele vasului – a renuntat la ipoteza macelaririi echipajului, deoarece nu au fost gasite urme de violenta nici pe bord, nici pe coridoare. In ziua aceea conditiile atmosferice au fost excelente, vasul naviga in aproprierea malului, dar valurile n-au aruncat pe tarm nici cadavre, nici barci de salvare, nici alte sfirmaturi. S-a mai putut afla ca vasul chemase in ajutor, fara alte explicatii un vapor de pescuit din aproprierea portului unde ancora de obicei, Newport, Rhode Island, S.U.A. Apoi urmeaza lovitura: desi bine fixat in nisip, vasul a disparut subit intr-o noapte ! Fireste, nici atunci si nici mai tirziu nu s-a putut gasi o explicatie cit de cit rezonabila.

In 1854, goeleta ,,Bella” dispare total in Triunghi, fara indicarea precisa a locului, din lipsa de informatii.

Cazul urmator, al vasului fantoma ,,Marie Celeste”, a facut multa vilva la vremea sa, nefiind elucidat nici astazi. De aceea, ne vom opri asupra lui cu mai multe amanunte, socotindu-l nu numai foarte interesant, ci si deosebit de reprezentativ pentru toata suita de disparitii misterioase de atunci.
In ziua de 5 decembrie 1872, vasul american cu pinze ,,Del Grazia” naviga spre Gibraltar. La un moment dat, capitanul Morehouse a zarit un bric care naviga linistit cu toate pinzele sus. Este vorba de vasul ,,Marie Celeste”, la bordul caruia nu se vedea nici un om. Abordind vasul, Morehouse a constatat ca obiectele personale ale echipajului erau la locurile lor. Pe fringhii erau intinse rufe la uscat, ceasul de aur al capitanului Briggs se afla pe masa, intr-un cuvint totul era in ordine. Incarcatura – butoaie de spirit stivuite cu grija – parea neatinsa. Morehouse stia ca prietenul sau Briggs isi luase cu el sotia si fetita de doi ani. Unde erau oamenii de pe ,,Marie Celeste” ? Au parasit in graba vasul ? Dar de ce ? Morehouse a remorcat bricul pina la Gibraltar, unde au inceput cercetarile. Dar tot atunci au inceput sa se nasca si ipotezele.

Echipajul se imbatase, il omorise pe capitan si familia sa, dupa care se imbarcase pe un alt vas, pretextind naufragiul. Nici un capitan de vas n-ar fi dat insa crezare fugarilor, care ar fi trebuit sa descrie amanuntit catastrofa si sa comunice numele vasului scufundat. Dar de ce razvatitii n-au scufundat si vasul ? Cu trecerea anilor, ipotezele s-au inmultit. Dupa mai bine de 11 ani, tragica intimplare a revenit in coloanele revistei engleze ,,Cornhill Magazine”. In ianuarie 1884, aceasta revista a publicat relatarile unui anume J. Habakuk Jeffson, care afirma ca s-a aflat la bordul vasului si cunostea secretul disparitiei echipajului. Jeffson semnalase prezenta unui anume Septimius Goring, care ,,avea ceva diabolic in el”.

Intr-o seara , capitanul Briggs a navalit in cabina lui Jeffson si i-a spus ingrozit ca sotia si fetita disparusera. Putin dupa aceasta intimplare, Briggs s-a sinucis. Dupa alte doua zile, la orizont, in loc de Portugalia, s-au ivit tarmurile Africii. Corabia se abatuse din drum deoarece cineva umblase la aparatele de navigatie. In seara aceleasi zile, Goring si inca trei marinari l-au legat pe Jeffson cu o funie. Toti pasagerii au fost aruncati peste bord. Cind insa Goring a vrut sa-l arunce si pe Jeffson, cei trei marinari, complicii lui Goring, au protestat si s-au opus. Apoi au coborit cu totii intr-o barca si dupa multe peripetii au ajuns intr-un sat african. Intr-o noapte insa, Jeffson a fost dus pe tarm, urcat intr-o barca si lasat liber. Cinci zile mai tirziu a fost cules de un vas si dus la Liverpool. Senzationalele relatari ale lui Jeffson au stirnit multe comentarii, prilejuind publicarea unui mare numar de articole.

Unii cereau autoritatilor sa organizeze o expeditie care sa-i caute si sa-l pedepseasca pe criminalul Goring. In aceasta directie nu s-a intimplat nimic, dar dupa citiva ani, a iesit la iveala ca adevaratul autor al senzationalei relatari despre Marie Celeste nu era altul decit scriitorul englez Arthur Conan Doyle, parintele spiritual al lui Sherlock Holmes. Si cum exemplu este contaminant, in urmatorii ani au aparut relatari si ipoteze mai mult sau mai putin plauzibile.

Asa de pilda, dupa unele ipoteze capitanul Briggs ar fi ordonat parasirea vasului pentru ca in fata lui ar fi aparut un imens iceberg; dupa alte ipoteze, piratii africani ar fi atacat vasul, ar fi luat echipajul, pe care l-ar fi vindut ca sclavi. O alta ipoteza senzationala a aparut in 1955 In Statele Unite: echipajul a fost luat de o ,,farfurie zburatoare”. In fine in 1967, savantul american Rupert Furnaux a publicat o carte cu titlul ,,Misterul Marie Celeste”, in care explica lucrurile in felul urmator: un butoias de spirit a explodat, iar pe bord s-a iscat panica. In orice clipa putea sa explodeze toata incarcatura. Oamenii au parasit vasul in graba. Dar vaporii care se acumulasera sub punte s-au risipit si explozia nu s-a mai produs. Echipajul a hotarit sa se intoarca la bric, dar o rafala de vint a minat vasul cu toate pinzele sus in larg, astfel ca nu a mai putut fi ajuns din urma. Barca supraincarcata s-a izbit, probabil de recife de corali, scufundindu-se cu intreg echipajul, acesta era ultima ipoteza cu privire la bricul ,,Marie Celeste”, care si-a gasit sfirsitul In anul 1884, cind s-a izbit de stinci si s-a scufundat in aproprierea insulei Haiti.

In 1880, fregata scoala ,,Atlanta”, plecata din Bermude spre Anglia, a disparut fara ca sa lase urme, cu toti cei 290 de elevi marinari aflati la bord.

In 1902 Vasul german cu trei catarge ,,Freya”, paraseste Manzanilla (Cuba) indreptindu-se spre Chile si este descoperit 17 zile mai tirziu distrus in parte, fara nici o persoana la bord. Ancora mai atirna inca; nu se semnalase timp nefavorabil.

La 13 octombrie 1913, Albert Juel, proprietarul unui avion de mica putere, caracteristic epocii sale, decoleaza din Hampstead in directia Stat-Island. Desi ziua este senina, iar Juel trebuia sa zboare deasupra uneia dintre cele mai populate zone ale Cubei si deasupra marii strabatute de numeroase vase, el nu a ajuns niciodata la destinatie si nu s-a mai aflat nimic despre el. Aceasta este socotita prima disparitie misterioasa in oceanul aerian.

In 1918, vasul de aprovizionare ,,Cyolops”, 19000 t plecat din Barbade cu 309 persoane la bord, dispare fara sa lase urme in Triunghiul Bermudelor.

Capitanul Mancell James, zbura la 29 mai 1919 din Lsee, statul Massachussetts, S.U.A. El comunica prin radio ca intentioneaza sa aterizeze pe aerodromul Mitchell, Long-Island, dupa care dispare fara nici o urma, desi a fost intens cautat.

In 1921 linga tarmurile Floridei, a fost gasit vasul american cu 5 catarge ,,Carol Dearing” care cu numai doua zile mai inainte, mai circula inca normal pe mare. Acum insa, nici echipajul, nici incarcatura, nici barci de salvare nu se mai aflau la bord. In cabine domnea dezordinea. Cirma era avariata, roata cirmei zdrobita. Un amanunt interesant: pe catarg flutura steagul care semnaliza ,,Am pierdut controlul asupra vasului”.

In 1925 Cargoul ,,Cotopaxi” plecat din Charleston spre Havana, se scufunda in mod inexplicabil.

1926 ,,Suduffco”, plecat din Port-Newark, dispare cu cei 29 de oameni ai sai.

In luna februarie 1928, celebrul aviator american Charles Lindbergh, pionierul transversarii in zbor a Atlanticului, nota in timpul unei curse intre Havana si Mexico City: pe cind se lasa noaptea, la scurta vreme dupa ce am parasit Florida, cele doua busole de la bord n-au functionat, acele lor se invirteau in toate directiile iar altimetru parca innebunise. Nu ma puteam orienta dupa stele din cauza cetii dense si n-am regasit drumul decit dimineata cind ma aflam deasupra Insulelor Bahamas”

In acelasi an, are loc un accident celebru despre care avea sa se vorbeasca mult timp. La 10 iunie 1928, din Bergen, Norvegia, a decolat marele hidroaviaon ,,Latham-47”, condus de doi piloti eminenti, norvegianul Dietrihsen si francezul Guibaud. La bordul hidroavionului se afla si marele explorator polar Amundsen, care se grabea sa vina in ajutorul echipajului de pe dirijabilul ,,Italia”, aflat in nenorocire, undeva la nord de insula Spitzbergen.
Comandantul dirijabilului era Umberto Nobile . Dar ,, Latham”-ul nu a ajuns niciodata la Spitzbergen. El a pierit undeva In Marea Barentz si nici pina astazi nu se stie ce s-a intimplat. (Jumatate de secol mai tirziu, in 1978, cind Umberto Nobile implinea venerabila virsta de 93 de ani, acesta a fost complet reabilitat, negasindu-i-se nici o vina in suita de intimplari tragice din 1928).

In 1932, bricul ,,John and Mary”, a fost gasit la 50 de mile sud de Bermude, cu pinzele legate, cu carena proaspat vopsita, fara nici un om la bord.

Catre sfirsitul anului 1935, vasul ,,Dahma” este gasit in largul Insulelor Bermude, fara echipaj cu pinzele sfasiate si catargele trintite in apa.

La 12 august 1937, cvadrimotorul sovietic ,,N-209” decoleaza din Moscova in directia Americii de Nord, dar dispare subit deasupra Polului Nord. Avionul este pilotat de 6 aviatori de inalta calificare. O comisie guvernamentala a dirijat cercetarile de cautare a celor 24 de avioane sovietice si 7 din alte tari, a spargatoarelor de gheata si a grupelor terestre. Dar totul a ramas fara nici un rezultat.

Sper sfirsitul anului 1939, cargoul cubanez ,,Rubincon” a fost gasit pustiu in largul peninsulei Florida. Vaporul era in stare excelenta, toate lucrurile echipajului se aflau pe bord. Un singur ciine ratacea flamind pe punte.

In februarie 1940, este descoperit vasul “Gloria-Golite” din St-Vincent, la 200 mile sud de Mobile, in Golful Mexicului..Vasul era pustiu si totul era in ordine la bordul lui. Nimic nu indica o cauza a parasirii nici un indiciu nu lasa sa se intrevada motivul disparitiei echipajului.

Sa mai adaugam aici si incredibila disparitie a avionului pilotat de Antoine de Saint-Exupery, plecat la sfirsitul lunii iulie 1944 de pe aerodromul din Corsica, intr-o misiune de cercetare. Dupa cum autorul spune in povestea ,,Micului Print”: ?stiu sigur ca el a revenit pe planeta sa, pentru ca, la ivirea zorilor, nu i-am gasit trupul”, tot asa, pilotul si avionul sau nu vor mai fi regasiti niciodata. (Este adevarat de-a lungul anilor s-au gasit diverse motivatii acestei disparitii. Dar nici una dintre ele nu acopera complet toate aspectele curioase legate de ,,Cazul lui Saint-Exupery”)

Incepe acum asa-numita perioada moderna a misterioaselor disparitii din Triunghiul Bermudelor si din alte parti ale lumii.

Ea debuteaza cu celebrul …Zbor nr. 19” din ziua de 5 decembrie 1945, la ora 14: 00 (ora locala), cinci avioane de tipul ,,Grumman Avengers – TBM” decolau de la baza militara americana Fort Lauderdale din Florida… Echipajele lor, compuse din piloti cu mare experienta, avind fiecare intre 6 si 12 ani de practica aviatica, erau inzestrate ca barci pneumatice si centuri de salvare. Era vorba de un zbor obisnuit de patrulare: 250 km spre est, 60 spre nord si intoarcerea la baza.
La ora 15: 15 turnul de control a receptionat primul apel al patrulei: pilotii trebuiau sa primeasca instructiuni pentru aterizare. Contrar oricarei asteptari, pilotii au denuntat ca se afla in dificultate si ca nu mai vad pamintul. Cererea turnului de control a fost perfect logica: era nevoie de coordonatele pozitiei avioanelor. Nici unul dintre comandantii echipajelor nu a reusit sa-si determine pozitia, iar la indicatia controlorului de trafic aerian de a se indrepta spre est, pilotii au afirmat ca nu stiu in ce parte se gaseste acest punct cardinal.
Chiar daca o furtuna magnetica ar fi bintuit in regiune, pilotii s-ar fi putut lipsi de busole si orienta dupa soare. Dar, din motive ramase de neinteles pentru cei ramasi la sol, pilotii nu mai vedeau soarele. Citeva vreme, personalul din turnul de control a putut urmari discutiile purtate prin radio intre avioanele aflate deasupra oceanului: echipajele pareau cuprinse de panica. La ora 16:00 comandantul patrulei si-a predat functia unui alt pilot.
La ora 16:25, noul comandant a restabilit legatura cu aeroportul: Nu suntem in stare sa ne determinam pozitia. Cred ca ne aflam la 360 km nord-est de baza. Nu va luati dupa mine. Mi se pare ca…..?”. In acel moment legatura s-a intrerupt si nu a mai putut fi restabilita niciodata ! Imediat, baza aeriana a intrat in alarma. La orele 16:30 marele hidroavion ,,Martin Mariner” a decolat cu un echipaj de 13 oameni si cu un echipament de salvare pentru orice situatie. In tot acest timp, turnul de control continua sa incerce sa intre in legatura cu avioanele pierdute pentru a le anunta sosirea ajutorului. La ora 16:55 turnul de control a cerut coordonatele avionului de salvare. Nici un raspuns ! Nimeni nu a inteles ce se intimplase.
Baza de la Fort Lauderdale a cerut ajutorul serviciului de salvare din Miami, Florida, de unde a decolat un al doilea avion de salvare care a survolat presupusa zona a accidentului, fa a observa nici o urma a celor sase echipaje pierdute. Toata noaptea, avioane de salvare si nave ale flotei au facut cercetari in speranta ca intunericul va fi strapuns de o racheta semnalizatoare lansata de vreunul din presupusii naufragiati.
In cursul urmatoarei dimineti s-a declansat una dintre cele mai vaste si intense operatiuni de salvare din istorie: 300 de avioane, 21 de nave si 12 grupe terestre americane au participat la operatiune, ajutate si de navele celei mai apropiate baze britanice. Fiecare metru patrat al oceanului a fost examinat cu amanuntime. Inutil ! Cercetarile au fost extinse asupra intregii zone dintre Florida si Insulele Bermude, precum si asupra unei parti a Golfului Mexic. Nu a fost gasita nici o epava.
Responsabilii bazei aeriene erau in plina deruta. In citeva ore, in conditii metereologice ideale si intr-o zona relativ restrinsa, sase avioane si zeci de oameni disparusera fara urme. In cazul in care lipsa de combustibili le-ar fi obligat sa amerizeze, avioanele ar fi putut sa se mentina la suprafata destula vreme, pentru a permite trecerea echipajelor in barcile de salvare.
Experienta a dovedit ca un pilot inzestrat cu echipament de salvare de buna calitate, poate supravietui citeva saptamini pe mare. Toti pilotii care disparusera isi efectuasera stagiul de antrenament pentru naufragii si erau echipati cu emitatoare radio. Nimeni nu a transmis nici un S.O.S. Comandantul Bazei Ford Lauderdale a declarat ca patrula de avioane a fost dezorientata de vintul violent; buletinele metereologice au precizat ca in zona respectiva vintul nu a depasit 20 m/sec; e putin probabil ca un astfel de vint ar fi putut indeparta avioanele de pe ruta stabilita. Formarea unor trombe ar fi putut provoca o catastrofa, dar ipoteza nu este aplicabila decit unor aparate care zboara foarte jos; patrula se afla insa la o altitudine care o situa in afara oricarui pericol de acest fel.
In raportul comisiei maritime, care a fost nevoita sa sesizeze oficial cercetarile, se arata:…Nu putem aprecia nici macar aproximativ, ce s-a petrecut….Intimplarea din decembrie 1945 se situeaza in afara oricarei supozitii admisibile. Fireste disparitia misterioasa a celor cinci Avengers si a avionului Martin Mariner (aparate moderne pentru epoca lor ) trimis in cautarea primelor, a pus atunci – ca si astazi, de astfel – nenumarate semne de intrebare. S-au scurs mai bine de patru decenii si nimeni nu a putut sa le gaseasca inca o rezolvare cit de cit acceptabila.

Acesta nu inseamna insa ca au lipsit explicatiile ,,specialistilor”. E drept, aceste ,,explicatii” sunt adeseori intr-atit de ridicole incit nu pot avea decit rolul de a da un motiv in plus de distractie celor care in viitor se vor incumeta sa studieze modul de intelegere a fenomenelor si de a gindi asupra lor ale ,,omului modern” de la acest final de secol si de mileniu. Sa dam doua exemple in acest sens…….(continuare)

Iata o stire aparuta la inceputul lunii martie 1987
Descoperire.
In apropriere de Key West in apele Golfului Mexic, un grup de scafandri au descoperit resturile unui avion de tipul ,,Avengers” (!) Aparatul construit in urma cu sase decenii, a facut parte dintr-o formatiune de avioane care a decolat in decembrie 1945 de pe aerodromul Fort Lauderdale(!) din Florida intr-un zbor de antrenament. Intreaga escadrila a disparut dupa aproape o ora si jumatate de zbor, cind turnul de control a pierdut legatura cu aceste aparate.
Ultima convorbire consemna defectarea aparaturii de orientare. Un avion trimis special in cautarea escadrilei a disparut si el in mod misterios cu 13 oameni la bord. Epava avionului descoperita de scafandri se afla intr-o zona mult indepartata de locul unde se credea ca ar fi avut loc accidentul si unde au avut loc cercetari. Studierea resturilor aparatului va permite probabil emiterea de noi ipoteze ( este exact ceea ce lipseste – emiterea de noi ipoteze”) in legatura cu ciudatele disparitii care au avut loc in misteriosul triunghi al Bermudelor”
Trecind peste faptul ca la vremea respectiva nu au existat numai cinci avioane din tipul respectiv (cele disparute !) ci probabil ceva mai multe si ca deci cel descoperit in golful Mexicului nu e musai sa fie unul din cele ce au intrat in componenta celebrului ,,Zbor nr. 19”, sa mai reamintim si distanta deloc neglijabila – circa 1600 mile marine – intre locul presupus al accidentului din decembrie 1945 si locul descoperirii epavei unui avion de tip ,,Avengers” in 1987 !

Si acum, de pe fundul marii, sa ne deplasam in Cosmos, sau mai precis in spatiul circumterestru, unde, de asemenea, se pare ca se afla un avion al ,,Zorului nr. 19”. Un cercetator californian afirma, nici mai mult nici mai putin, ca unul (cel putin unul) din bombardierele disparute in 1945 se afla ,,inchistat” intr-un bloc masiv de gheata care se invirte in jurul Terrei la 700 km deasupra solului. Explicatia pe care ,,cercetatorul” o da acestui fapt este urmatoarea: grenadele anti-submarine lansate de bombardiere in timpul aplicatiei (aflam astfel noutatea ca avioanele se aflau in aplicatii si nu in zbor de rutina, fapt care nu a fost mentionat inca niciodata pina acum !) au avariat in mod intimplator una din navele extraterestre parcate, sau ascunse sub apa.
In momentul cind nava s-a ridicat din adincuri cu enorma rapiditate pentru a evita exploziile grenadelor, s-a produs un virtej de aer si o tromba gigantica de apa care, intocmai cu un aspirator, au absorbit si azvirlit pe orbita avioanele aflate intimplator in zona. Evident, californianul are si ,,dovada certa” care sta la baza afirmatiilor sale. El a observat blocul de gheata respectiv, cu avion cu tot, intr-un film documentar video care cuprindea imagini retransmise de misiunea spatiala ,,Apollo 11”. Nu are nici o importanta ca nici unul dintre expertii NASA si nici altcineva nu-i sustine aberatiile; important este ca o noua ,,ipoteza sa-si croiasca fagas in constiinta consumatorului de naivitati. Chiar daca aceasta ipoteza este puerila, absurda sau ridicola.

Dar sa mergem mai departe. De la acel tragic ,,Zbor nr. 19” suita disparitiilor din Triunghiul Bermudelor continua intr-un ritm accelerat.

In ianuarie 1947, pe panta ghetarului Tahomsk, la 3500 m altitudine, se prabuseste bimotorul ,,C-46”. Pe capitonajul interior al avionului sunt gasite urme de sange ca marturii ale ingrozitoarei izbituri. Dar nu au fost gasite niciunde trupurile celor 32 de pasageri ai avionului !

In 1947, o superfortareata zburatoare S.U.A., dispare cu echipaj cu tot, fara sa lase urme, la 150 km de Bermude.

La 31 ianuarie 1948, ora 1,00 noaptea, comandantul aeroportului din Bermude a dat alarma. Un avion de tipul Star-Tiger cu 27 de pasageri la bord, care trebuia sa aterizeze in seara precedenta la ora 22: 30, a disparut la nord de Bermude. In ultimul sau mesaj pilotul anunta: ..Sunt pe ruta, 400 mile de Bermude…. Timpul este bun, totul este in regula”. Dar avionul nu a mai aterizat niciodata. El s-a volatilizat in noapte pur si simplu. 30 de nave engleze si americane si 14 avioane au incercat in zadar sa descopere o urma a celor disparuti….

In martie 1948, faimosul jockeu american Al Snyder, pleaca la pescuit la Sandy Key, cu doi prieteni si nu s-a mai intors niciodata. O mie de oameni, o suta de ambarcatiuni, un dirijabil, un elicopter, participa zadarnic la cercetari. S-a promis o prima de 15000 de dolari celui care il va gasi morti sau vii.

28 decembrie 1948.
In aceea noapte, un avion ,,Douglas-DC 4” pleaca de la San Juan Puerto Rico, spre Miami, Florida; ajunge la 80 km sud de locul de aterizare si intra in legatura cu turnul de control in momentul in care a vazut luminile insulei Key West. Avea 23 de pasageri la bord: la ora 4:13, ultimul mesaj afirma: ne apropriem de aeroport. Cerem permisiunea de aterizare”. Citeva secunde mai tirziu, legatura radio s-a intrerupt si nimeni n-a aflat niciodata ce s-a intimplat. Cercetarile facute n-au dat nici un rezultat, desi apele putin adinci in aceasta regiune a tarmului permit o buna vizibilitate a adincurilor.

La 17 ianuarie 1949 este randul unui ,,Ariel” (similar cu Star-Tiger-ul din ianuarie 1948), care decoleaza din Bermude pentru Kingstone, Jamaica (5 ore si 15 minute de zbor), 40 de minute de la decolare se primea un mesaj: ,,Totul merge bine”, iar dupa aceasta nimic, nimeni nu l-a mai vazut vreodata. S-a facut un efort imens pentru gasirea celui mai mic indiciu: zeci de vapoare si de avioane au brazdat oceanul ,,pieptanindu-l” in lung si-n lat. Totul a fost in zadar, nici cea mai mica urma nu a fost gasita, nici atunci si nici mai tirziu !

In martie 1950, un ,,Globemaster” intorcindu-se in Irlanda, dispare la nord de Triunghi. Nu exista indicatii precise asupra locului exact al acestei disparitii.

In iulie 1950, cargoul ,,Sandra” pleaca din Savannah spre Venezuela. Trece prin dreptul lui Jacksonville, Sainte-Augustine, parcurgind o ruta foarte frecventata si nu se mai aude vorbindu-se niciodata de el.

In 1951, nava de razboi braziliana ,,Sao Paulo” – ce urma sa fie data la fier vechi – traversa zona Triunghiului, insotita de mai multe remorchere. Intr-o dimineata nava nu a mai fost vazuta; ea a disparut brusc, impreuna cu echipajul de supraveghere, format din opt persoane. Navele si avioanele trimise in cercetare au receptionat numai ,,fenomene stranii”, sau contururi intunecate pe suprafata marii”.

La Inceputul lunii februarie 1953, un avion cvadrimotor ,,British York”, cu 6 oameni ai echipajului si 33 de pasageri, dispare la 900 mile nord de Triunghi, zburind pe ruta Azore – Gander (Newfoudland). A disparut dupa ce s-a auzit un S.O.S., fara alte explicatii.

La 31 octombrie 1954, un alt cvadrimotor american de tip ,,Super-Constellation”, avind 24 de persoane la bord, intre care 4 femei si 5 copii, decoleaza din statul Mariland spre Ins. Azore. Avionul era nou-nout, inzestrat cu doua radio-emitatoare puternice si cu diverse materiale de salvare pentru cazul unei amerizari fortate, chiar in mijlocul oceanului in caz de nevoie. Dar dispare si el, de parca s-ar fi dizolvat undeva deasupra Atlanticului. Fara a emite nici un apel de primejdie.

O statistica a societatii britanice de asigurari Lloyd arata ca intre anii 1929 si 1954, marile si oceanele lumii au ,,inghitit” 222 de vapoare care nici n-au lansat S.O.S.-uri si nici n-au lasat vreo urma. (Aceasta suma nu cuprinde vasele scufundate in timpul celui de-al doilea razboi mondial.)

In septembrie 1955, iahtul ,,Connemara IV”, gasit abandonat la 400 mile sud-vest de Bermude. Despre ocupantii sai nu s-a mai aflat niciodata nimic.

La mijlocul lunii aprilie 1956, in zona sud-estica a Triunghiului dispare un ,,Boeing B. 25 Mitchell” condus de trei piloti cu o indelungata experienta aviatica.

La 9 noiembrie 1956, un bombardier al marinei S.U.A., hidroavion de tip ,,Martin P. 5 Marlin”, se volatilizeaza in zona sudica a Triunghiului, impreuna cu cele zece persoane de la bordul sau.

La 10 ianuarie 1962, un alt avion ,,Boeing KB. 50” cu noua oameni la bord dispare la scurt timp dupa decolarea sa de pe aeroportul bazei militare aeriene de la Langley, Virginia, S.U.A. In ciuda unei intense actiuni de cautare, desfasurate pe parcursul a sase zile, nu au fost gasite niciodata urmele acestei catastrofe aeriene.

Februarie 1963. Plecat din Beaumont, Texas, cu destinatia Norfolk, Virginia, uriasul cargou ,,Marine Sulphur Queen”, 150 m lungime cu 39 de oameni la bord dispare dupa ce transmite un mesaj obisnuit din largul Golfului Mexic.

La inceputul lunii iulie a aceluiasi an, pescadorul ,,Sno’Boy” (19 m lungime, 55 de oameni la bord) dispare in drumul sau de la Kingstone, Jamaica, spre Insulele Cay.

In august 1963, dispare in apele Triunghiului vaporul britanic ,,City of Glasgow”, cu toti cei 480 de oameni aflati la bordul sau. Cercetarile intense care s-au declansat nu au adus la descoperirea vreunui indiciu referitor la vapor, pasageri sau cauzele dezastrului.

La 28 august 1963, doua avioane cisterna ,,Strato-Tanker” cu patru motoare, de tip KC-135, pleaca din Miami cu un echipaj de 11 oameni, pentru a aproviziona in zbor un grup de bombardiere deasupra Atlanticului. Au fost semnalate la 800 mile nord-est de Miami si la 300 mile vest de Bermude. Apoi disparitie totala in plina zi, sub un cer senin. In urma cautarilor, au fost gasite resturi plutind pe apa, la 400 km sud-est de Ins. Bermude. Doua zile mai tirziu, asemenea resturi au mai fost gasite la 2500 km departare – ceea ce a exclus ipoteza ciocnirii in aer, emisa initial.

La 5 iunie 1965. Un avion de tip ,,C 119 Flying Boxcar” dispare cu zece persoane la bord, in sudul Bahamas-ului, la aproximativ 280 mile de Miami. Operatiunile de cautare au durut 5 zile si s-au soldat cu un insucces total.

In vara aceluiasi an, nava comerciala ,,El Arish”, 2000 tone, a plecat din New Port, Anglia, spre Alexandria. S-au schimbat cu regularitate radiograme, pina in momentul cind nava a ajuns la 140 mile marine in larg fata de coasta spaniola. Apoi a disparut brusc, fara a i se mai putea gasi vreo urma, desi au fost folosite cele mai moderne mijloace de cautare, inclusiv fotografierea in infrarosu din avion a fundului marin.

Octombrie 1966. Remorcherul oceanic american ,,Southern Cities” (19 m lungime) dispare la scurt timp dupa ce a parasit portul Freeport, Texas, S.U.A., in timp ce tracta un slep greu de 65 m lungime. De acesta din urma a fost gasit atirnind un fragment din parima de tractare. Concluzia anchetatorilor: ,,suntem indreptatiti a crede ca pierderea remorcherului s-a produs cu atita rapiditate, incit a facut imposibila emiterea unui S.O.S.?.

11 ianuarie 1967. Remorcherul american ,,Gulf Master”, nava moden echipata, a disparut in drumul sau dinspre portul Sechelt, Columbia Britanica, spre Florida, S.U.A.

Anul 1967 mai aduce si disparitia, linga Miami, a iahtului de curse ,,Revonco”, lung de 14 m.

La sfirsitul aceluiasi an, la 22 decembrie, o alta mica ambarcatiune, Witchcraft, 7 m lungime, dispare cu doi oameni la bord, la numai o mila (1852 m) de tarm, linga Miami, Florida, S.U.A.

La inceputul anului 1968, submarinul atomic francez ,,Minerve”, dispare in Marea Mediterana cu toti cei 52 de oameni aflati la bordul sau.

In aceiasi perioada si in acelasi loc, dispare un alt submarin israelian ,,Dakar”.

In luna mai 1968 dispare submarinul atomic american ,,US Scorpion”, cu 90 de oameni in echipaj, in drumul sau dinspre Gibraltar spre S.U.A.

Tot In zona Triunghiului dispare si cargoul ,,Ithaca Island” care transporta grine, in luna noiembrie 1968, pe ruta Norfolk – Manchester.

In lunile iunie si iulie 1969, au fost descoperite pe marile si oceanele lumii mai multe ambarcatiuni intre 11 si 18 lungime, care pluteau in deriva sau rasturnate, fara ocupanti la bord. Nu s-au putut da explicatii rezonabile nici acestor evenimente.

In aprilie 1970, dispare in Triunghi cargoul ,,Milton Iatrides” in drumul sau din portul american New Orleans spre Cape Town Africa de Sud.

In aceleasi an 1970, un alt submarin atomic francez dispare tot in Marea Mediterana, in aproprierea locului unde disparuse ,,Minerve” in 1968. Nici o explicatie satisfacatoare privind aceasta pierdere.

Tot in anul 1970, s-a intimplat un eveniment pe aeroportul din Miami, la care nici cercetatorii, nici specialistii, nici oamenii de stiinta nu au reusit inca sa dea o explicatie satisfacatoare.
Cursa de pasageri a companiei National Airlines, care, cu 127 de pasageri la bord, se apropria de pista de aterizare, dirijata de turnul de control, din directia nord-est, pe neasteptate a disparut de pe ecranul instalatiei radar.
Echipajul avionului n-a raspuns la nici unul din apelurile radio lansate de la sol. Dar, dupa numai 10 minute, totul a reintrat in normal: radarul semnala exact pozitia avionului si nimic n-a mai conturbat aterizarea. Dupa sosirea binevenita, personalul de la sol a asediat cu intrebari pline de griji pe membrii echipajului aterizat. Raspunsurile insa au fost surprinzatoare: cei de pe avion, fara exceptie, au afirmat in mod hotarit ca, dupa cunostinta lor, cu ei nu s-a intimplat nimic deosebit ! ,,Omule – explica unul dintre angajatii turnului de control, pilotului – dar voi, timp de 10 minute, pur si simplu nu ati existat !”.
Nimeni nu a inteles ce s-a intimplat, dar adevarata surpriza abia urma: pe avion, toate ceasurile, fara exceptie, indicau cu 10 minute mai putin decit timpul adevarat. Aceasta, cu atit mai surprinzator, cu cit, cu numai 20 de minute inaintea disparitiei, echipajul avionului a confruntat timpul cu turnul de control, neconstatindu-se nici o deviere la sol sau in aer.

In perioada anilor 1960-1970, numarul navelor maritime disparute In intreaga lume a fost de 71 (insumind 88980 tone). La bordul lor se aflau 1034 persoane, din care 1021 mateloti, 10 femei si 3 copii. Dintre toti acestia nu se mai stie absolut nimic. Aceasta este constatarea la care a ajuns reporterul Philip Jordan de la ziarul londonez ,,Daily Mail”, in urma unei anchete pe cont propriu facuta in arhivele aceleasi societati de asigurari Lloyd.

La 26 aprilie 1971, a fost gasit la 10 mile de Canalul Panama, vasul de transport portughez ,,Angosh”, cu instalatia radar si aparatura radio distruse. Din echipajul de 24 de persoane n-a mai ramas nici unul.

La 25 martie 1973, cargoul norvegian ,,Anita” (162 m lungime) a fost dat disparut in drumul sau din portul Norfolk, S.U.A., spre Hamburg, R.F. Germania.

La inceputul lunii aprilie 1974, un vas pentru explorari petroliere avind 16 oameni la bord, dispare definitiv intr-o zona aflata intre Scotia si Insulele Orkney, dupa ce a dat alarma – in mod inexplicabil – cu mare intirziere.

In acelasi an, la sfirsitul lunii mai, in Marea Caraibilor, vasul ,,Niagara” sufera o avarie din cauze inca neelucidate. Nici un supravietuitor.

In iulie 1975, in fata coastelor braziliene a fost descoperit un vas parasit, 165 t., aflat in deriva. Se parea ca la bord s-a dat o lupta, aparatul de emisie receptie fiind scos din functiune. Nu a fost gasita nici o urma din cei aproximativ 30 de oameni aflati initial la bord.

In aceeasi vara, celebrul oceanograf francez Jacques Cousteau, pregateste o serie de scufundari in regiunea arhipelagului Bahamas si a litoralului american, spre a stabili ,,locurile periculoase” spre navigatie.

Citeva luni mai tirziu, in decembrie 1975, intr-o zona cuprinsa intre Filipine si Japonia giganticul vas norvegian ,,Berge Bergesen D.Y.” se volatilizeaza subit, desi conditiile atmosferice in regiunea respectiva au fost normale.

Februarie 1976. La peste 700 km vest de Insulele Canare, este gasita coca rasturnata a unui trimaran ,,Tripla Arrow”. Nici un semn de viata in aproprierea epavei. Ea apartinuse lui Brian Cooke, 54 de ani, director de banca din marea Britanie, care plecase la 5 decembrie 1975 din portul Plymouth, intr-o incercare de traversare solitara a Atlanticului.

La 5 iunie 1976 se da startul intr-una dintre cele mai celebre competitii a curajului: cursa anuala de traversare solitara a oceanului Atlantic. Un numar de 7 dintre competitori nu vor ajunge niciodata la destinatie, urma lor pierzindu-se definitiv. Printre ei, cunoscutul Mike Flanagan, a carui ambarcatiune a fost descoperita fara ocupant.

In iulie 1976, Institutul pentru Economia Marina din Bremen, R.F.G., anunta ca in ultimii 4 ani (1971-1975), din cele 754 de nave avariate din diferite motive pe marile si oceanele lumii (ciocniri, scufundari, incendii, furtuni etc.), un numar de 12 sunt socotite ca fiind disparute in conditii misterioase.

In a doua jumatate a lunii august 1976, alte doua disparitii. Prima: un avion avind la bord 56 de persoane, dispare in Ecuador, intre Quito si Cuenca, deasupra localitatii Ambrato. A doua: un grup de 12 excursionisti pleaca cu o barca spre Insula Bonaventura, de la gurile fluviului Saint-laurent, Canada. Dupa 48 de ore, ambarcatiunea a fost gasita la 3 mile de tarm, ocupantii fiind dati disparuti.

La mijlocul lui octombrie 1976, nava panameza ,,Sylvia L. Ossa” dispare in acelasi Triunghi al Bermudelor. Vasul avea o lungime de 200 m si un echipaj de 37 de persoane la bord. Nu s-au putut gasi nici cadavre, nici supravietuitori.

Numai in luna decembrie 1976, s-au scufundat in aproprierea coastelor estice ale Statelor Unite un numar de 11 petroliere. Ultimul este ,,Chester A. Poling”, despre al carui echipaj nu s-a putut afla nimic.

Ultima disparitie a acelui an 1976 are loc la 29 decembrie. Un avion ,,Jumbo Star 310” cu 176 de oameni la bord, s-a volatilizat fara urma in zona nordica a Triunghiului.

In ianuarie 1978, un avion de pasageri al companiei ,,Braniff Airlines” efectua un zbor obisnuit pe ruta New York – Panama, pe care o parcurge zilnic. La scurt timp dupa intrarea intr-o zona de turbulenta, situata in zona faimosului Triunghi al Bermudelor, avionul a scapat de sub control intrind intr-un picaj de cca. 3000. Deoarece atit echipajul cit si pasagerii prezentau contuzii, pilotii – care au reusit sa redreseze avionul in ultimul moment, evitind astfel o catastrofa de proportii – au hotarit aterizarea de urgenta pe aeroportul de la Miami. Desi s-a deschis o ancheta amanuntita asupra acestui accident curios, rezultatele ei nu au fost date niciodata publicitatii.

La sfirsitul aceluiasi luni, un alt avion de pasageri ,,Boeing-727”, avind la bord 110 persoane, aflindu-se in zbor deasupra Oceanului Atlantic pe ruta Ford Laudedale, Florida – Newark, New Jersey, are o pana de curent care dureaza aproximativ un minut. Toate cele trei turbine ale aparatului se blocheaza si el pierde aproape 4000 m din altitudine. Pilotii hotarisc revenirea urgenta pe aeroportul din Florida.

In martie 1978, avionul american ,,Ka-6” cu doi oameni la bord efectua un zbor de antrenament in acelasi Triunghi al Bermudelor. Abia patruns in aceasta zona, avionul nu a mai raspuns chemarilor turnului de control. El a fost dat disparut, iar cercetarile intreprinse in cautarea lui nu au dus la nici un rezultat.

Incepind cu ultima decada a aceluiasi luni martie, satelitul meterologic vest-european ,,Meteosat”, tine sub stricta supraveghere zona nordica a Oceanului Atlantic, retransmitind zilnic unui centru de calcul din orasul vest-german Darmstadt, date culese din nava franceza ,,Henri Poicare” privind temperatura apei si a aerului, curentii marini si atmosferici si in general starea vremii. Acest experiment efectuat pentru a demonstra utilitatea legaturilor automate cu navele oceanice, realizate prin satelit, avea sa dureze pina in luna iulie a aceluiasi an.

Cercetatorii sovietici ajung la concluzia ca in zona nordica a Oceanului Atlantic, situata intre Groenlanda si Irlanda, exista o uriasa ,,cascada” submarina. Apele reci ale Articii avind o densitate foarte mare si un mare continut de oxigen, se prabusesc in abisul Oceanului Atlantic pina la adincimea de peste 3000 de metri.

Societatea britanica Lloyd da publicitatii faptul ca numai in cuprinsul anului 1977, flota comerciala mondiala a pierdut un numar de 337 de nave, totalizind 1073127 tone. Un numar insemnat al acestor nave au disparut in conditii care nu au putut fi elucidate niciodata.

In aprilie 1979, un alt avion de pasageri american ,,Boeing 727” al companiei TWA care transporta 87 de pasageri de la New York la Minneapolis, a suferit un accident curios: dupa o rostogolire de 3600, aparatul a ,,cazut” pur si simplu 9000 m cu viteza supersonica. In urma investigatiilor, care nu au adus totusi la nici un rezultat, expertii americani au declarat ca este primul accident de acest fel din istoria aviatiei incheiat in mod fericit.

In vara anului 1979, o alta expeditie franco-italiana se deplaseaza in zona Triunghiului avind ca baza de plecare premisa ca pe fundul oceanului s-ar afla vestigiile unor civilizatii premayase si preegiptene, cu o vechime de 15000 de ani, printre care ar exista si niste constructii piramidale de mari proportii. De altfel, cu doi ani mai inainte, in primavara anului 1977, publicul lua cunostinta cu o surpriza de mari proportii: Charles Berlitz, autorul mai multor carti referitoare la subiect, printre care si ,,Triunghiul Bermudelor – o fereastra spre cosmos ?”, anunta descoperirea in aceasta zona a unei piramide cu inaltimea de cc. 128 m si baza de 164 m, la o adincime de 900 m in apele Atlanticului de Nord. Piramida ar avea un unghi identic celui al piramidei lui Keops si s-ar afla, curios, la exact aceeasi latitudine cu piramida egipteana. Cei care acceptau ideea unei astfel de stiri insolite, incepeau sa-si puna, pe drept cuvint, intrebarea: sa fie aceasta oare inca una din explicatiile atitor disparitii in Triunghi ?

La congresul Societatii vest-germane de geofizica din luna august 1979 se mai face inca o comunicare interesanta: curentul Golf Stream se opreste in dreptul insulei Terra Nova si face cale intoarsa. Se pune atunci intrebarea: de unde vine apa calda din nord-estul Atlanticului daca nu este adusa de Golf Stream, asa cum se crezuse pina acum ?

Noiembrie 1979; Nava ,,Zaria”, in acel moment singura din lume construita in intregime din materiale care nu se magnetizeaza, aflata in dotarea Academiei si Stiinte a U.R.S.S. porneste intr-o expeditie de cercetare in zona Atlanticului de nord-est.

La inceputul lunii decembrie 1979, de la baza Cap Canaveral este lansat satelitul american de telecomunicatii ,,Satcom III”. La scurt timp dupa lansare, satelitul a disparut, pur si simplu, in spatiu si nu a mai putut fi regasit niciodata.

Iar in februarie 1980 satelitul japonez de telecomunicatii ,,Ayame 2”, dispare de asemeni in spatiu, la scurt timp dupa lansare.

In a doua jumatate al anului 1980, pachebotul ,,S.S. Norway” se afla intr-o croaziera de doua saptamini in Marea Caraibelor, avind la bord un numar de 2400 de persoane. La aproximativ 240 km nord de Haiti, vasul ramine in pana ( o pana a carei natura nu a fost niciodata precizata), croaziera este intrerupta, iar serviciile de coasta americane intimpina dificultati la incercarile de remorcare a lui.

In ultimele zile ale anului 1980, dispare in Pacific vasul iugoslav ,,Dunav”, cu 32 persoane la bord, la cca. 630 mile sud-est de portul japonez Yokohama.

Iar in primele zile ale lui 1981, cargoul grec ,,Altiparos”, cu 35 de persoane la bord, dispare in timp ce naviga dintr-un port canadian spre Osaka, Japonia.

In vara aceluiasi an, la inceputul lunii iunie, in Guatemala s-a anuntat disparitia instantanee, fara urma a tuturor locuitorilor – peste 60 de familii – unei asezari izolate din nordul tarii. Toate incercarile de gasire a celor disparuti, nu au dat nici un rezultat.

Un alt accident curios s-a petrecut in luna decembrie 1981: ,,Locotenentul Thomas Tiller, 26 de ani, navigatorul unui avion de tipul ,,Phantom” apartinind aviatiei S.U.A. care a disparut in mod misterios, a fost descoperit in stare de inconstienta, plutind in echipamentul sau de salvare in largul coastelor statului Carolina de Sud, la 60 km sud-est de localitatea Charleston. Aflat in misiune de zbor, aparatul a disparut dupa o manevra executata in zona din apropierea celebrului Triunghi al Bermudelor. Un ofiter superior, colonelul Peter Kempf, a declarat ca a fost intrigat de acest accident. ,,Niciodata nu am mai vazut asa ceva. Un avion care a disparut pur si simplu, fara nici o comunicare sau contact vizual. In momentul in care pilotul a fost ejectat din aparat trebuia sa intre in functiune un semnal radio pentru a localiza echipajul in vederea salvarii lui, iar acest semnal nu a fost transmis. Cercetarile continua pentru a se incerca gasirea pilotului aparatului, lt. Michael Matson, 24 de ani”.

Desi, din cauza faimei din ce in ce mai proaste pe care si-o cistiga fatalul Triunghi al Bermudelor, traficul maritim in aceasta zona devine de la an la an mai redus, numarul tristelor evenimente de aici nu descreste. Astfel conform statisticilor aceleasi societatii de asigurari Lloyd, numai autoritatile maritime americane inregistreaza ,,disparitia a nu mai putin de 600 de nave de diverse tipuri si dimensiuni, intre 1971 si 1982”.

Separat, autoritatile portuare din Miami, Florida, S.U.A., au inregistrat ,,disparitia in conditiile insolite, a 200 de iahturi cu echipaje cu tot”, numai in anul 1981 !

Accidentele navale si aeriene continua in ritm sustinut in acest deceniu. De la an la an creste numarul vaselor si avioanelor care dispar datorita uraganelor, ciocnirilor, incendiilor, actelor teroriste sau chiar pirateriei moderne. Un bun procent al acestora il constituie disparitiile – asa-numitele ,,alte accidente” – carora nu li s-au putut gasi niciodata cauzele sau explicatii cit de cit acceptabile.
Aceasta fantastica succesiune de intimplari neobisnuite, nu formeaza decit o succinta trecere in revista a celor ce se petrec in Triunghiul Bermudelor.

Aceste evenimente misterioase si inexplicabile depasesc nu numai puterea noastra de intelegere, ci chiar posibilitatile de investigare ale stiintei si tehnologiei contemporane. Asa cum s-a observat, lista parcursa nu cuprinde numai evenimente petrecute in exclusivitate in zona fatalului Triunghi. Intr-adevar, se pare ca aceasta nu este singura zona de pe glob unde dispar nave si avioane in chip inexplicabil.

Cercetatorii care s-au ocupat de astfel de evenimente, au observat de mai mult timp existenta unei zone oceanice misterioase situata la sud-est de Japonia, intre aceasta tara si Insulele Bonin, mai precis intre Iwo Jima si Marcus Island, sector renumit prin pericolele sale pentru vapoare si avioane.

Presupunindu-se ca navele au disparut ca urmare a unor suite de eruptii vulcanice submarine, sau furii subite ale mareelor, aceasta zona numita frecvent ,,Marea Diavolului”, constituie obiectul unei reputatii cel putin tot atit de sinistre ca si aceea a Triunghiului Bermudelor, deoarece autoritatile japoneze au declarat-o zona periculoasa si interzisa. Aceasta decizie a fost luata in urma unei anchete a unitatilor de suprafata japoneze in 1955. In acel an a fost trimisa o nava, ,,Kalyo Maru 5″, pe care se imbarcasera mai multi oameni de stiinta, care aveau ca scop tocmai elucidarea misterului legat de numeroasele disparitii din Marea Diavolului. Atit nava, cit si cei imbarcati pe ea au disparut tot atit de subit si de misterios, nelasind in urma lor nici cea mai mica urma.

De Marea Diavolului se temeau inca din vechime si pescarii, ei credeau ca era locuita de monstri si demoni care puneau stapinire pe corabiile si vapoarele ale caror echipaje nu erau la post. Avioane si vapoare au disparut in acest sector mai multi ani la rand, si in timpul anilor de pace, 1950-1954, s-au volatilizat nu mai putin de noua vapoare moderne, cu echipaje ce totalizau citeva sute de oameni.

Imprejurarile caracteristice care determina aceste disparitii, amintesc evenimentele petrecute in Triunghiul Bermudelor: operatii de cautare intensive pe mare si in aer, lipsa – de cele mai multe ori – a epavelor sau sfarimaturilor lor, a petelor de ulei, a cadavrelor oamenilor din echipaje sau a pasagerilor.

Triunghiul Bermudelor si Marea Diavolului mai au un curios punct comun: asezarea lor geografica. Aproape de extremitatea sa vestica, Triunghiul Bermudelor inglobeaza longitudinea 80 grade vest, meridian care in nordul real si cel magnetic se confunda si unde orice calcul de deviatie este de prisos. Acelasi meridian isi schimba denumirea cind trece peste poli, pentru a deveni meridianul 150 grade est. Acesta, venind de la Polul Nord, coboara spre sud, trece pe la est de Japonia si traverseaza partea mediana a Marii Diavolului. In acest punct central, acul magnetic se indreapta si el spre nordul geografic, care se confunda cu nordul magnetic, la fel ca la limita vestica a Triunghiului Bermudelor de pe antemeridian.

Un studiu mai aprofundat al Triunghiului Bermudelor si al altor sectoare suspecte, a fost intreprins de Ivan Sanderson si expus in articolul sau ,,Cele 12 cimitire ale Diavolului strabat lumea”, scris pentru magazinul ilustrat ,,Saga”.

Localizind pe harta disparitia vaselor si avioanelor din intreaga lume, Sanderson si colaboratorii sai si-au dat seama ca majoritatea din aceste pierderi se produc in sase zone, a caror forma este mai mult sau mai putin asemanatoare unor romburi si printr-o serioasa coincidenta, se situeaza toate la latitudini cuprinse intre 30 grade si 40 grade la nord de Ecuator, inglobind, evident chiar Triunghiul Bermudelor si Marea Diavolului.

Toate aceste zone ar avea forma mai mult de romb decit de triunghi. Motivul pentru care Triunghiul Bermudelor constituie cea mai celebra dintre anomalii, s-ar datora dupa parerea lui, asezarii sale intr-o zona mai frecventata.

Celelalte 11 sectoare in discutie, prezinta tot atit de multe anomalii evidente de magnetism sau deviere spatiu-timp. Cercetari ulterioare aveau sa confirme justetea acestei descoperiri. Printre altele, e bine sa amintim aici si existenta deasupra regiunii de vest a Columbiei a unei zone numita ,,cimitirul avioanelor”. Din cauze neelucidate inca, numai in perioada anilor 1969-1974, s-au prabusit aici 12 avioane ! …..

Si bineinteles lista poate continua in fiecare an adaugandu-se noi disparitii ce largesc misterul din jurul Triunghiului Bermudelor…..