Trenul cu aur îngropat de nazişti în Mina Valea lui Stan din Brezoi

 

După ce ieşi din Brezoi, ajungi într-una din localităţile limitrofe, un sat de rudari, cum li se mai spune, cu case mici, amărâte, care fumegă acum în miezul iernii. O cohortă de puradei stau zgâiţi pe după gard şi se uită la tine cum te lupţi cu zăpada îngheţată de pe drum, să ajungi pe urmele unei legende care efectiv te înfioară…

Pentru că da, Valea Lotrului, dincolo de spectacolul dansant al munţilor de gală, are poveşti, poveşti cu spionaj, cu aur, cu nemţi, cu ruşi.

„Valea Lotrului are aur şi are aur mult, toţi au ştiut de el, şi romanii, şi dacii, şi ungurii, şi nemţii, şi, apoi, şi sovieticii”, spune Telu, localnic din Vasilatu, ghidul nostru pe Valea Lui Stan, drum care urcă până sus spre Zmerăt. Un drum important pentru povestea noastră.

Pentru că aici, pe Valea Lotrului, au existat două mari mine de aur, una aici, la Valea lui Stan, şi una sus, la Cataracte. Ambele însă exploatate de nemţi din 1940 până în 24 august 1944. Şi nu de orice nemţi, ci chiar de SS direct, cu rapoarte direct lui Himmler, la Berlin. Mine care aveau un comandament, un lagăr de concentrare şi mulţi sclavi, prizonieri bieloruşi, ucraineni şi ruşi.

Mina de la Valea lui Stan era în pântecul muntelui, la capătul şinei de tren care venea de la Gara Lotru şi care se afunda apoi în pădurea de fag.

Din zona unde acum este o păstrăvărie, acum peste 70 de ani, era un gard mare de sârmă ghimpată, electric, pe care scria mare NU SE TRECE. Doar trenul avea voie să circule, iar, pe un drum forestier, motocicletele cu ataş, câini lupi şi patrule SS. De acolo, drumul ducea, cale de 3 km, până la mina de aur. Cea mai mare de pe Valea Lotrului, lungă, se arată în actele vechi, de 11,3 km, în galeria principală.

Tren-aur2

Tren-aur2

Mai multe lifturi coborau cel puţin 60 de metri spre galeriile secundare. Aici lucrau, în anii ’43-’44, un număr de 1000 de deţinuţi, care aveau şi lagărul la buza minei.  Tone de aur au luat calea Berlinului în cei 4 ani de funcţionare. Niciun român nu lucra aici, spre deosebire de mina de la cataracte, unde inginerii erau de-ai noştri.

Şi acum începe sau se termină povestea. 23 august 1944, ziua insurecţiei. Se dă alarma în toată zona. Există o agitaţie pe toate nivele. Se cere ajutor de la Berlin. Numai că un tren plin cu aur se afla în mină. Se aşteaptă decizia. Aceasta vine spre seară, după căderea Bucureştiului şi anunţul că un batalion românesc vine pe Valea Oltului spre Brezoi. Ordinul este clar. „Distrugeţi tot”.

Mina este îndesată cu explozibil, pe toate palierele, deţinuţii sunt închişi la o cotă inferioară. Şi explozie. Tot muntele se năruie şi înghite trenul cu aur. Comandamentul este evacuat pe drumul montan care urcă spre Zmeuret, acolo unde Brătienii aveau un conac şi un miniaeroport, sus, la cota 1.800. Avioane directe de la Budapesta vin şi îi evacueză pe SS-iştii de la Valea lui Stan.

tren-aur1

tren-aur1

După război, sovieticii care aveau informaţii cu privire la minele de pe Valea Lotrului, cer detalii pentru a înfiinţa „la comun” un Sovrom, numai că Petru Groza joacă destul de tare. Ştiind ce înseamnă „la comun”, distruge urmele lagărului nazist şi spune că şinele sunt folosite de un tren forestier. În niciun caz nu există vreo mină de aur aici. Sovieticii înghit găluşca, dar nu sunt mulţumiţi de răspuns. Nu au însă ce face.

Că este sau nu legendă, nu vom şti poate niciodată. Decât dacă cineva, vreodată, va săpa în munţi şi va da de armătura trenului cu aur. Poate că aşa va fi. În Polonia, acum doi ani, un astfel de tren a fost găsit intact, îngropat într-o zonă unde se spunea că sunt doar legende.

Iarna aici, unde se văd urmele vechilor şine, e geroasă, deşi la Râmnic se împrimăvărează. Te uiţi în stânga, în dreapta, în spate, numai versanţi duri, numai munte. Care din ei o fi cel care ascunde un mister vechi de 70 de ani?

Autor: Mihai IONESCU

Articol relatat de RâmnicuVâlceaWeek.

 
 
Expunere 716 01-02-2016 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 18 Pagina incarcata in 0.218758821487 secunde