Secretul Marii Piramide

 
Toate popoarele din cea mai veche antichitate au admirat opera lui Keops doar ca pe un colos de o perfecţiune constructivă care făcea să se creadă că e coborâtă de-a dreptul din cer. Grecii, acei înfocaţi admiratori a tot ce poartă pecetea geniului, au considerat Marea Piramidă ca prima dintre cele şapte minuni ale lumii. Dacă celelalte şase minunăţii au dispărut fără urmă, marele miracol al Piramidei, templul ştiinţei pure, va înfrunta veacurile, punând şi generaţiilor viitoare aceleaşi întrebări arzătoare pe care am început să le descifrăm. Herodot scrie clar că Keops a fost înmormântat într-altă parte. Califul, care a violat piramida ermetic închisă, nu a găsit în ea decât un coşciug gol, simbol al învierii, prezentând şi unele formule fizice de cea mai mare importanţă, după cum vom arăta pe larg în lucrarea noastră. Capacitatea acestui coşciug gol este de 168.000 degete piramidale cubice, adică exact capacitatea Arcei Alianţei lui Moise şi a fiecărui dintre bazinele din templul lui Solomon. Vorbind despre această ciudată potrivire, Piazzi-Smith, astronomul englez, zicea:"Singurul răspuns posibil, pentru explicarea acestei coincidenţe, nu poate fi decât că Dumnezeul lui Israel,care trăieşte veşnic, a inspirat în acest scop şi pe urmaşul lui Sem, arhitectul Marii Piramide şi pe Moise profetul Său şi pe solomon, alesul şi înţeleptul Său prin excelenţă!" Dacă s-ar face efective semnalizări luminoase către locuitorii altor planete, limbajul convenţional în stare să le atragă atenţia nu ar fi altul decât figurile geometrice. Când triunghiurile laterale ale Piramidei erau intacte, luciul lor reflecta soarele ca nişte oglinzi gigantice. Sub cerul totdeauna fără nori al Egiptului, opera lui Keops părea coborârea pe pământ a zeului solar. Probabil că spiritele mult înălţate îşi transmit ideile prin forme şi numere, schema gândirii însăşi degajată de spaţiu-timp aşa cum îl percepem noi. Există aşadar în mijlocul babiloniei pământeşti o întrupare a nobilei limbi cereşti! Ca şi un civilizat care, Rătăcind printre sălbatici, dă de vestigiile vreunui înaintaş al său, aşa se bucură de Marea Piramidă cei care aud prin ea, ca şi prin Biblie, "glasul Păstorului", distins dintre zecile de mii de jargoane filosofic-religioase. Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul piramidei lui Keops împarte exact în două delta Nilului. Acesta e meridianul ideal, căci trece prin cel mai mult uscat, divizându-l în două părţi egale. Se poate face o experienţă, decupând planisfera (uscatul) pe un carton. Tăind-o prin meridianul Piramidei, ea cântăreşte la fel şi de o parte şi de cealaltă. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inima tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei ce cuprinde taina lui Osiris. Acest zeu, exceptând miturile vulgare asupra lui, e un inexplicabil simbol al Mântuitorului lumii întregi. Despre el tratează cea mai veche carte a istoriei: "Cartea morţilor", al cărui titlu în limba egipteană este: "Exodul spre lumină", ea fiind o călăuză religioasă filosofico-astronomică în invizibil. Unii pretind că după textul ei s-a conceput structura Marii Piramide. Este adevărat că alegoria solar-osincă joacă un rol considerabil în sistematizarea pe cale arhitectonică a principalelor date cosmografice. Nu te poţi abţine să nu faci şi juste comparaţii între planul epocilor, aşa cum e redactat în Biblie, şi între uimitor de potrivitele relatări ale Piramidei. Bănuiesc că aceste afirmaţii par riscante cititorilor care n-au fost conduşi, pas cu pas, în procesiunea sacro-ştiinţifică a iniţierii celei mai de neaşteptat. De aceea să revenim la abecedarul piramidic, singurul cunoscut mai bine, chiar şi în străinătate. Vârful Piramidei este aşezat precis pe latitudinea 30°, ţinând seama de refracţia atmosferică. Coordonata aceasta (a treia parte din distanţa de la polul Nord la Ecuator) o pot socoti ca ecuator al terenurilor locuibile, căci de la colţurile continentelor sudice până la polu!. Sud nu e decât apă, pe aceeaşi întindere de 30°. Francezii au descoperit multe potriviri dintre măsurile Marii Piramide şi datele geodezice. Cvadrantul deltei Nilului. Marea Piramidă se află în centrul geometric şi în acelaşi timp la extremitatea sudică a cvadrantului. Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul. Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului" (Isaia 19:19-20a). Perimetrul bazei este a 120-a parte dintr-un grad al Ecuatorului. După calculele mele, latura răsăriteană (baza nu e un pătrat riguros, din motive astronomice) înmulţită cu 480 (4/3 din gradele cercului) dă lungimea unui grad de meridian, măsurat la latitudinea medie de 45°, al cărui minut este mila marină de 1852 m. Datele astronomice Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida, fireşte, cu măsurile lor de lungime. A fost o surprindere generală când s-a comunicat că o latură a bazei are 365 de coţi şi aproape un sfert, deci zilele dintr-un an cu fracţiunea de zi calculată atât de precis, că dacă s-ar fi ştiut aceasta, nu ar fi existat atâtea calendare prost alcătuite. Chiar egiptenii se necăjeau cu un calendar fără ziua bisectilă, ceea ce aducea o perturbare nemaipomenită. La răstimpuri, sărbătoarea secerişului cădea când Nilul se revărsa, iar slujba revărsării se oficia când Nilul era aproape secat! Faptul acesta constituie unul din argumentele că planul Piramidei nu a fost dezvăluit nici constructorilor lui, aşa cum scrie apostolul Petru despre profeţi. Anumite considerente astronomice, deduse mai ales din stratul al 50-lea de blocuri, platoul constructiv spre care tind coridoarele ce arată mersul vremurilor, ne obligă să acceptăm noua ipoteză că templul acesta priveşte, am putea zice exclusiv, epoca noastră. Iarăşi anticipez, lucru ce poate nu convine începătorilor în studiul de faţă. Pentru a putea pătrunde tainele de ordin spiritual ale Marii Piramide, trebuie să pătrunzi mai întâi sutele de mici premise piramidice. Aşa se întâmplă şi în cunoaşterea universului. Veritabilii savanţi sunt spiritualişti; ei se apropie cel mai mult de taina centrului de neatins al creaţiunii, pentru că ei se degajă prin studiu de conceptele informe ale maselor care mişună la baza aşezărilor piramidice. Perimetrul bazei conţine, în degete piramidice, zilele şi fracţiunile de zi din 100 de ani. Această măsură e ca şi incia engleză sau ţolul, a 25-a parte din cot, având 25,426f 4 mm. Cum se face că măsurile engleze sunt aproape identice cu ale Piramidei şi cu cele de la Templul din Ierusalim, neutilizate decât la aceste două clădiri enigmatice? Răspunsul necesită un lung capitol. Cotul utilizat de constructorii Marii Piramide este unitatea de măsură ideală, după cercetările geofizicienilor, căci este AB = 365,242 coţi sacri = numărul de zile din anul solar AEFB = 365,256 coţi sacri = numărul de zile din anul sideral AbB = 365,259 coţi sacri = numărul de zile din anul anomalistic a zecea milioana parte din raza polară a pământului, lungă de 6356,7 km. Metrul nostru este dedus greşit dintr-un grad oarecare al meridianului, într-o vreme când nu se ştia că Pământul nu e un glob perfect. De aceea el nu redă numeric proporţiile universului, pe când, de exemplu, numărul de coţi ai înălţimii verticale_(232,52) arată, în primele cinci cifre, câte raze polare terestre se cuprind între Soare şi Pământ. Cei 147,803 m. ai înălţimii verticale a Piramidei nu exprimă decât milioanele de km ai acestei distanţe, fără de care nu s-ar putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce priveşte: spaţiul, timpul, materia, energia. Un miliard de piramide încap între planeta noastră şi astrul zilei, socotind depărtarea la data de 17 februarie, căci ea variază după anotimpuri. Distanţele celelalte se deduc din diversele nivele ale subsolului Marii Piramide. Aşadar şi unitatea de măsură cosmografică e ascunsă în acest rezervor de date ştiinţifice. Datele profetice Suma celor două diagonale ale bazei e de 25.826,52 degete piramidice, tocmai anii din perioada numită de Platon "anul divin" care este mult importantul ciclu a precesiunii echinocţiilor. în decurs de aproape 26 milenii, punctul vernal parcurge cele 12 constelaţii zodiacale, în tot atâta timp, axa polilor descrie pe cer un larg rotocol. Stelele din preajma acestuia devin rând pe rând polare. Perimetrul stratului 50 al Piramidei, rezervat epocii noastre, prin ascensiunea spaţială şi cronologică a coridoarelor, măsoară tot 25.826,52 degete cât anul precesional; pe când numărul zilelor dintr-un an îl dă de astă dată diagonala acestui strat. în pătratul mai mic se întâlnesc deci aceleaşi valori de la pătratul bazei, numai că intervertite. Anul zilelor omeneşti (365) este deci ascuns înăuntrul pătratului ce poartă chivotul, aşa cum sunt invizibile diagonalele bazei ce deţin secretul "anului divin". Aici sus "plinirea vremii" divine e singură scoasă în evidenţă, ca şi când ar arăta că în cadrul ei, iar nu din socotelile strâmte, se întâmplă evenimentele actuale. întradevăr, chiar din războiul trecut, omenirea a păşit pe platforma celui de al 50-lea etaj al Piramidei, număr simbolic ce arată mari înnoiri, fiind în Biblie început de veac septimal,.adânc semnificativul an jubiliar ce revenea după fiecare 49 de ani. Bineînţeles că astfel de răsturnări a valorilor vor fi precedate de "ziua ispăşirii" care echivalează cu "marea strâmtorare", astfel cum ne arată cele două Testamente biblice, în perfectă concordanţă cu simbolismul geometric al coridoarelor scunde. Aceste reforme, ce se vor efectua deplin doar prin intervenţia directă a Dumnezeirii, după cum spune Biblia, se pregătesc şi prin războiul de faţă. Doar cei purificaţi se vor bucura de binefacerile erei celei noi, restul vor fi daţi la rebut, prin cele mai groaznice cataclisme. Vom avea nu numai o Europă nouă, ci pământul întreg va fi refăcut în întregime. Măsurând interiorul Marii Piramide în degete, s-a observat că dimensiunile încăperilor, coincid minuţios cu perioadele din istoria omenirii. Fiecare întretăiere de linii din planul ei marchează un eveniment epocal. Nu-i nimic arbitrar în această schiţare spaţială a timpului, căci datele astronomice incluse în structura Piramidei incomparabile îţi pun la îndemână scara de proporţie, valabilă şi profetică, deoarece am văzut că un ţol piramidic echivalează cu un an. Fracţiunile de ţol, măsurate micrometric, chiar cu 7 zecimale, pot arăta până şi secunda când s-a încheiat o epocă. De exemplu: Exodul (prefigurarea jertfei de pe cruce) la 2513,555469 ani după Adam; naşterea, botezul şi răstignirea Mântuitorului, (toate în perfectă concordanţă cu cronologia biblică), precum şi războaiele mondiale. Astfel de proorocii, precis redate în Piramidă, au atras atenţia lumii întregi, mai mult decât datele ei astronomice. Astăzi, mai curând ca oricând, cei ce o cunosc numai din articolele de senzaţie, o consultă asupra desfăşurării evenimentelor actuale. Curiozitate în parte îndreptăţită, dar de care au abuzat unii. Calculatorii pripiţi se vede că nu ştiu ce scria Newton şi anume că scopul prorociilor biblice nu e să facă pronosticuri, ci abia după împlinirea lor să fie martore că Cineva le-a aranjat, de vreme ce au fost impecabil prezise. Noi însă nu putem afla, după bunul nostru plac, cheia prin care revelaţiile devin clare ca lumina zilei, cum e cazul cu relatările despre trecut. Cine ar fi prevăzut, de exemplu, că s-a fixat în Piramidă izbucnirea revoluţiei bolşevice prin prelungirea invizibilă a unui perete situat dedesubtul anticamerei? Trebuie să cunoşti mai întâi liniamentele generale ale istoriei, ca să descurci cu oarecare siguranţă prelungirea lor în viitor,dar această sinteză n-o obţii decât studiind serios Biblia. Sunt nenumărate datele astronomice şi profetice ale Marii Piramide. Acestea însă apar măsurând nu piramida zidită, ci aceea doar schiţată pe teren de înşişi constructorii ei, prin nişte linii săpate împrejurul bazei. Această ramă nu are nici un scop practic sau estetic, ci numai unul filosofic: să contureze piramida cea nematerială, singura prin care se obţin datele precise asupra cosmosului. Nici anul obişnuit, nici anul cosmic de 25.826 ani şi nici raza vectorială a orbitei (23.252 raze polare) nu reies din măsurarea zidăriei. Doar înălţimea ideală este aceea care dă reducerea, de 10 la puterea noua, a distanţei Soare-Pământ. Vârful teoretic se află împărţind la 2 p perimetrul ideal, căci înălţimea verticală, luată ca rază, descrie un cerc lung cât perimetrul bazei. Se dă astfel rezolvarea, singura cu putinţă, a cvadraturii cercului! Nici în cazul de faţă nu s-a lucrat cu supoziţii, căci lespezile acoperământului au înclinarea cerută de unghiul lui 3,1416. Iată deci că Piramida construită sub faraonul Keops încorporează şi raportul acesta, p (3,14), extrem de util, cunoscut cu exactitate doar prin calculul infinitesimal modern p dă naştere multor proporţii din piramida aceasta, redând astfel prin linii drepte cercurile din cosmografie. Piramida propriu-zisă este construită ceva mai înăuntru decât indică fundaţiile rămase inutilizabile. Dacă ne-am lua după aparenţe, nu neam putea explica realizarea redusă a piramidei decât că Keops a ordonat o schimbare a primului plan ce îmbrăţişa o concepţie mai vastă. "Economisirea aceasta de material" poartă însă o adâncă semnificaţie, bogată în tot felul de aplicaţii la descifrarea enigmelor cosmice. Vestigatio
 
 
Internet 1498 14-07-2015 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 23 Pagina incarcata in 0.190555810928 secunde