PSD. Sau voința ilimitată de subordonare

 

Tweet

I.

Toate acele centuri de siguranță care țineau justiția în afara controlului politic sunt tăiate în aceste propuneri de modificări ale legilor justiției anunțate azi de către Tudorel Toader. Subliniez încă o dată: toate. Caracterul sistematic exclude, evident, nepremeditarea. E limpede că un soi de mastermind de justițiabil disperat a încercat să transfere în acest proiect tot potențialul distructiv al OUG13. Și a făcut-o, cum spuneam, sistematic, programatic, într-o încercare totală (nu ar fi deloc exagerat să spun: totalitară) de a subordona justiția politicului. Iată cum:

1) Prin scoaterea președintelui din procedura de numire a șefilor DNA, DIICOT & Parchetului General. Cum președintele e, constituțional vorbind, deasupra jocului politic, rolul lui în această procedură era tocmai cel de a asigura anularea controlului politic asupra justiției. Cu președintele extras din această procedură, cele trei instituții cheie ale luptei anti-corupție cad sub controlul politic. Este pasul 1 al subordonării.

2) Prin trecerea Inspecției Judiciare sub control politic. Mutarea ei la Ministerul Justiției e perfect complementară anihilării luptei anti-corupție: ea asigură un fel de control intern direct al politicului asupra justiției. Același rol îl are și modificarea răspunderii magistraților: de a transforma politicienii în macro-manageri ai justiției, cu toate pârghiile la îndemână pentru a ancheta pe oricine mai are nechibzuința sau naivitatea de a mișca în front. E pasul doi al subordonării.

3)  Prin amputarea atribuțiilor de control ale DNA asupra magistraților anchetați pentru fapte penale. Altfel spus, prin asigurarea protecției acelor magistrați dispuși să facă jocul politic murdar. Înființarea unei secții speciale de anchetă a acestor magistrați e echivalentă, de fapt, cu construirea unei rezervații speciale pentru ei, în care să se bucure de inamovibilitatea pe care restul magistraților tocmai au pierdut-o (în ipoteza în care aceste modificări vor ajunge legi). Altfel spus, doar magistrații penali vor mai fi inamovibili – ceilalți putând fi oricând trași la răspundere pentru erorile judiciare. E al treilea pas, și ultimul, al subordonării justiției de către politic.

În rezumat, ceea ce încearcă să facă acum, la final de august, Tudorel Toader este exact ceea ce a încercat să facă la final de ianuarie Florin Iordache. Adică să subordoneze total justiția politicului – și să anuleze tot ceea ce am câștigat de la acceptarea noastră în UE din ianuarie 2007 încoace. Să ne fure, adică, un deceniu esențial al modernizării României – cu efecte pe care le vom plăti nu cu unul, ci cu multe alte decenii.

Așa cum i-am oprit în ianuarie, îi putem opri și acum. Dacă rezistența noastră va fi la fel de omogenă. Fiindcă măcar ea a mai rămas, în țara asta, nesubordonabilă.

II.

Ceea ce face acum, la final de august, Tudorel Toader – și, de asemenea, ceea ce a făcut la final de ianuarie Florin Iordache – e doar un simptom al modului de a guverna al PSD. Unul singur – dar cel mai tipic: descriind în mic, ca un fractal perfect, sau ca o punere în abis ireproșabilă, filozofia pesedistă a guvernării.

Rezumabilă astfel: pentru PSD, o țară nu se guvernează – ci se subordonează.

De la Președinte, Parlament, Guvern – până la ultima instituție, până la ultimul cătun, până la ultimul om: totul trebuie subordonat.

PSD nu știe gândi altfel, aceasta e forma lui mentală, o ilustrează cu fiecare gest, de la cele violent anti-democratice (cum sunt cele din speța Iordache-Toader) la cele reprimate, rămase doar la stadiul unor declarații inacceptabile & scandaloase, în care acea violență e reținută & conținută. E exact această genă a voinței ilimitate de subordonare cea care-l separă de restul partidelor moderne – inclusiv de cele de la noi. Toate partidele au, evident, tendința de a deveni cât mai dominante – dar nici unul nu a pus-o în act cu atâta fanatică voință ca PSD.

Dar ceea ce e întru totul subordonat nu mai e o țară – ci, poate, o filială de partid. Iată de ce proiectul nostru de țară modernă intră direct în coliziune cu voința totalitară de subordonare a PSD – și iată, de asemenea, de ce o țară întreagă (o țară care încă e una) reacționează cu atâta exasperare la proiectul acesta al PSD de a-și subordona totul: fiindcă simte explicit că asta ar anihila-o chiar ca țară.

III.

Așa cum am arătat în lungile săptămâni de ger din ianuarie până în primăvară, nu totul e subordonabil în țara asta.

Exact rezistența noastră îi păstrează proiectul ei modern intact.

Sunt convins că vor da, și de data asta, înapoi. Dar asta numai dacă voința noastră de nesubordonare va merge înainte.

Pentru aceasta, merită să ne vedem în stradă. Atât cât va fi nevoie.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: Florin Iordache, justitie, OUG13, psd, Tudorel Toader

 
 
Contributors 90 23-08-2017 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 26 Pagina incarcata in 0.240401983261 secunde