Proiectul MKULTRA

Proiectul MKULTRA

16.08.2010

4033 accesari

Raportul final al Comisiei Speciale pentru Studierea Operaţiunilor Guvernamentale din Senatul S.U.A., datat aprilie 1976, pag. 390, consemnează apariţia proiectului susmenţionat la 13 aprilie 1953. MKULTRA se naşte după indicaţiile oferite de Richard Helms, director delegat al C.I.A., cu scopul creării unui “mecanism special de consolidare a unei sensibilităţi extreme.” Cuvinte enigmatice pentru experimentele pe subiecţi umani de mai târziu.

De menţionat că în paralel cu MKULTRA s-au desfăşurat pentru o vreme şi alte proiecte similare, de exemplu, PASĂREA ALBASTRĂ (denumit ulterior ANGHINAREA). Scopul său erau modificările induse comportamentului uman prin metode psiho-medicale. Însă MKULTRA avea să le depăşească în rezultate pe toate celelalte de până atunci.

Etimologia denumirii MKULTRA, prescurtată uneori MK, s-ar explica astfel: iniţiala M provine de la cuvântul englez Mind (minte), iar K de la cuvântul german Kontrolle (control). ULTRA desemnează ceva aflat cu mult dincolo de limitele normalului, la superlativ, ca şi prefixele “extra-“, “supra-”. Numai că în acest caz prefixul “ultra-“ devine sufix.

De ce apare însă asocierea a două cuvinte din limbi diferite?

Mai târziu investigatorii care au ajuns departe în anchetele jurnalistice au aflat misterul. O mare parte din oamenii de ştiinţă implicaţi în proiectul MKULTRA proveneau din Germania nazistă, chiar din echipele de cercetare care aveau ca scop crearea supraomului la care visa Hitler. Ei au fost “reciclaţi” imediat după al doilea război mondial de către americani prin operaţiunea secretă Paperclip (Agrafa). În onoarea acestor cercetători cuvântul “control” a fost păstrat în germană.

Alţi investigatori preocupaţi de proiectul MKULTRA susţin că explicaţia denumirii nu se opreşte aici. Titulatura este un adevărat joc rebusist din punctul lor de vedere. Şi astfel avem: M/ KULT/ RA. Adică, prescurtarea din germană a cuvintelor: Mein Kult für Ra, care se traduc astfel: Omagiul/cultul meu pentru Ra. Ştim că Ra este zeul-soare la egipteni, iar Hitler s-a folosit în propaganda sa de simboluri preluate din alte culturi (svastica orientală, acvila romană etc.). A demonstrat la rândul său ceea ce afirmase Confucius în urmă cu 2500 de ani: “Semnele şi simbolurile conduc lumea, nu cuvintele şi legile.”

Totuşi, ce legătură este între proiectul MKULTRA şi religia egipteană?

Una foarte importantă, dacă avem răbdare să cercetăm. Pentru că, aşa cum am afirmat anterior, oculţii nu trăiesc de ieri-alaltăieri pe pământ, ci de prin epoca de glorie a Egiptului antic. Însă doar de câteva secole şi-au unit eforturile pentru a obţine ceea ce vor.

Proiectul MKULTRA are la bază principii oculte, valorificate din “Cartea egipteană a morţilor”, serii de texte care descriu clar metode antice de tortură. Cele trei “ingrediente” principale de provenienţă egipteană, folosite în MK, sunt:

1. trauma, rezultată prin intimidare şi tortură;
2. drogurile, pentru a obţine o anumită supunere a individului;
3. hipnoza, cu scopul de a pune stăpânire pe mintea subiectului.

Cum de s-a ajuns până aici? Istoria clarifică unele aspecte ale acestui drum lung şi sinuos.

MKULTRA – SCURT ISTORIC

La acest stadiu s-a ajuns în timp datorită contribuţiei capitale pe care a avut-o un iezuit originar din Bavaria pe nume Adam Weishaupt. Filosof , scriitor şi profesor, el întemeiază Ordinului Perfectibilor (Iluminaţilor) în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Weishaupt a acţionat la indicaţiile puternicei familii Rotschild şi în baza cunoştintelor sale vaste pentru a reuni toate religiile misterelor. Rezultatul a s-a materializat în linii genealogice oculte, societăţi secrete şi elitiste, frăţii masonice cu mare putere de influenţă. Scopul declarat al acestora era de a instaura fericirea universală pentru om. În realitate se consolida cadrul general pentru o nouă ordine mondială prin care să se instaureze controlul gradat asupra maselor.

Secolul al XIX-lea avea să găsească Imperiul Britanic şi Germania sub puternica influenţă a Iluminaţilor. De aceea, nu este surprinzător ca în Germania anului 1882 s-au pus bazele cercetării în ştiinţa comportamentului. Primele metode psihiatrice şi medicale folosite în controlul minţii au fost iniţiate şi dezvoltate la Institutul “Împăratul Wilhelm”.

În 1921 a fost înfiinţat la Londra Institutul Tavistock cu activitate similară celui din Germania. Studia, printre altele, limita de rezistenţă umană.

Între Marea Britanie şi Germania s-au realizat ulterior schimburi de experienţă în domeniul eugeniei. Se urmărea “îmbunătăţirea” speciei umane prin controlarea factorilor ereditari în procesul procreării. Golden Dawn (Ordinul Zorilor Aurii) a avut un rol important în schimburile secrete de experienţă dintre cele două state. Din acest ordin făceau parte aristocraţi britanici şi oficiali de rang înalt din partidul nazist.

Odată cu venirea la putere a lui Hitler, în Germania se intensifică studiile de eugenie, neuropsihologie, parapsihologie şi ocultism. Heinrich Himmler, ofiţer SS, se ocupa de proiectul ştiinţific Lebersborn, care avea ca scop crearea rasei superioare sau ariană prin concepţie selectivă (a se vedea filmul de inspiraţie nazistă “Gattaca”, lansat în 1997). Toţi cei născuţi în cadrul proiectului urmau, prin instruire corespunzătoare, să devină loiali celui de-al treilea Reich, respectiv lui Hitler.

Alte experimente genetice şi psiho-medicale s-au realizat în lagărele de concentrare. Printre acestea se numărau procrearea gemenilor, operaţiile chirurgicale, hipnoza, spălarea creierelor, administrarea electroşocurilor în combinaţie cu droguri etc.

Printre cei care s-au implicat în ingineria genetică şi modificările de comportament în lăgarele naziste s-a numărat şi doctorul Joseph Mengele. Testele sale erau făcute în special pe copii, experimentând grefele aberante sau schimbarea de culoare a ochilor.

Mengele s-a văzut nevoit să fugă din Germania în 1945, când aproape toţi gemenii aflaţi sub “îngrijirea” sa au murit din cauza experimentelor. A ajuns mai întâi în Argentina, apoi în Brazilia, recomandându-se drept doctorul Rudolf Weiss.

Există însă voci care contestă fuga lui Mengele în America Latină, afirmând că este doar un mit creat de autorităţile din Statele Unite. Contestatarii se bazează pe faptul că în procesul de la Nürenberg activitatea criminală din lagăr a lui Mengele a fost minimalizată ca importanţă în mod suspect. Mai departe se afirmă că Statele Unite nu au dorit capturarea lui pentru un eventual proces. Doctorul ar fi fost “reciclat” în cel mai mare secret prin acţiunea Paperclip, pentru a colabora ulterior în cercetare cu americanii. A murit la sfârşitul anilor ’70. N-a fost judecat niciodată pentru crimele sale.

Un beneficiar de frunte al proiectului Paperclip a fost generalul german Reinhard Gehlen. În timpul regimului hitlerist Gehlen era directorul serviciului de spionaj pentru Rusia. După reciclarea americană, datorită experienţei sale, generalul a contribuit la fondarea C.I.A., alături de preşedintele american Harry S. Truman, generalul William Donovan, directorul Biroului de Servicii Strategice, şi Allen Dulles, viitorul şef al Agentiei Centrale de Informaţii.

În perioada următoare generalul Reinhard Gehler a contribuit şi la crearea Consiliului Naţional de Securitate, din care s-a născut Actul Naţional de Securitate din 1947. Acesta reprezenta baza legislativă pentru a proteja o serie de activităţi guvernamentale controversate, printre care şi programele de control al minţii.

Toate detaliile erau pregătite minuţios. Rămânea ca personajele să intre în scenă.

John Marks povesteşte în cartea sa, intitulată “În căutarea candidatului manciurian”, cum s-au desfăşurat experimentele iniţiate de către “o armată de doctori germani procuraţi după război din sferele naziste.” Aceştia au fost “de o inestimabilă valoare în dezvoltarea MKULTRA. Legătura dintre experimentele desfăşurate în lagărele de concentrare şi numeroasele subproiecte MKULTRA sunt clar evidenţiate. Variatele căi de control al omului utilizate în MKULTRA au inclus iradierea, electroşocurile, psihologia, psihiatria, sociologia, antropologia, grafologia, substanţele de hărţuire, aparatura şi materialele militare, LSD fiind cel mai des utilizat material. A fost înfiinţată operaţiunea specială numită MKDELTA pentru a conduce MKULTRA în străinătate. Materialele MKULTRA/MKDELTA au fost utilizate cu scopul de a hărţui, a discredita sau a handicapa.”

Mai mult, din MKULTRA s-au desprins aproximativ 150 de subproiecte cu ajutorul neobosit al medicilor germani, torţionari din lagărele naziste şi nu numai. Unul dintre acestea este proiectul secundar Monarh (Project Monarch), care îşi arată roadele şi în prezent în industria show-business-ului.

SUBPROIECTUL MONARCH

S-a născut în cadrul Armatei de Uscat a Statelor Unite la începutul anilor ’60. Neoficial, fusese demarat mai devreme, derivând din proiectele MKSEARCH, respectiv, din operaţiunea SPELLBINDER (Legătura vrajei), cu rol de a crea “asasini adormiţi”. Aceştia pot fi activaţi în timpul unei transe posthipnotice cu ajutorul unei parole: o frază sau un cuvânt-cheie.

Subproiectul MONARCH (Monarh) pare a fi de importanţă maximă, deoarece şi în prezent este clasificat strict secret, dim motive de securitate naţională.

Dar ce i-a determinat pe iniţiatori să denumească subprogramul astfel?

Numele de Monarh conduce la ideea de regalitate. Într-o anumită măsură aşa este, mai ales că acelaşi nume poartă şi un fluture migrator cu aripi colorate în roşu-portocaliu şi negru din America de Nord. Această insectă este capabilă să zboare mii de kilometri de-a lungul continentului pentru a ierna în California şi Mexic. Aşadar, stăpâneşte un teritoriu vast ca un adevărat monarh. Ca să se apere de prădători, în stadiul de larvă, fluturele se hrăneşte cu o plantă numită laptele câinelui. Planta conţine substanţe toxice pe care insecta le asimilează în corpul său adult. Astfel, fluturele evită să fie mâncat de păsări din cauza gustului său insuportabil. Conexiune subtilă dintre fluturele otrăvitor şi… victimele drogate din timpul condiţonării Monarh.

În Antichitate gnosticii au considerat fluturele drept simbol al cărnii pângărite. Îngerul morţii a fost înfăţişat în lucrări gnostice de artă strivind fluturele. În simbolismul ocult cuvântul “psihic” mai înseamnă şi “suflet”, dar şi “fluture”. Credinţa ocultă spune că sufletele umane devin fluturi în timp ce caută posibilitatea de a se reîncarna. Afirmaţia se bazează pe reprezentarea simbolică a metamorfozei fluturelui în cele patru stadii: ou, larvă (omidă), crisalidă (nimfă sau pupă) şi insectă. Pentru oculţi stadiul de crisalidă reprezintă adormirea, respectiv, inactivitatea. Fluturele este noua creaţie care se va întoarce în punctul său de origine: oul.

Altă legătură între frumoasa insectă şi subproiectul Monarh frizează macabrul. Când o persoană suferă traume din cauza electroşocurilor, are senzaţia de pierdere a greutăţii corporale, ca şi cum ar pluti sau ar bate din aripi ca un fluture.

Cine sunt victimele subproiectului Monarh?

Aproximativ trei sferturi din victime sunt femei, deoarece ele au o mai mare toleranţă la durere, datorită faptului că sunt programate genetic să dea naştere copiilor. Totodată, mintea lor se compartimentează mai repede în comparaţie cu a bărbaţilor.

Subiecţii feminini şi masculini sunt folosiţi în operaţiuni de spionaj sub acoperire, în pornografie şi prostituţie, iar implicarea în industria divertismentului este remarcabilă. Nu este exclus ca multe dintre vedetele feminine din domeniul muzicii pop-rock, care afişează în public sau în arta lor accesorii în formă de fluture, să fi trecut prin unul sau mai multe stadii de condiţionare ale subproiectului Monarh. Printre acestea se numără Mariah Carey, Hayley Williams, vocea feminină a trupei Paramore, şi Kerli.

În cazul unei trupe masculine de muzică pop-rock fluturele, ca simbol sau decoraţiune, este total nepotrivit. Aşa că, după ce eventualii membri au trecut de toate etapele de selecţie, formaţia primeşte titulatura de… MK ULTRA. Artiştii îşi demonstrează “talentul în echipă” şi lansează trei albume primite bine de critică, întrucât versurile sunt remarcate imediat datorită “profunzimii” lor. Iar coperta fiecărui album în parte este cât se poate de sugestivă.

Cei care au avut curajul să vorbească despre aceste experimente înfiorătoare au afirmat că victimele Monarh sunt dint toate sferele sociale, de la cerşetorul de pe stradă şi până la individul cu gulerul scrobit.

Cum se realizează programarea Monarh?

Subproiectul Monarh a fost descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă a subiectului. Aceasta înseamnă că mintea se compartimentează în personalităţi multiple. În timpul compartimentării sau scindării se foloseşte un ritual satanic cu elemente de Cabala. În ritual se rostesc incantaţii magice cu scopul de a induce hipnoza, unul dintre ingredientele de bază valorificate din “Cartea egipteană a morţilor” în marele proiect MKULTRA.

Iniţiatorii programării Monarh privesc individul ca pe un computer complex. Când ei lucrează cu “programele” victimei, procedează astfel: creează un “fişier” sau o modificare prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru activarea “fişierului” se foloseşte o parolă sau un cod de acces tipic, care poate fi o sugestie sau o comandă.

Crearea “fişierului” este posibilă datorită faptului că, în încercarea disperată de a scăpa de trauma indusă, victima adoptă o altă personalitate, ca o formă de autoapărare în situaţia fără ieşire în care se află. Acest alter ego nou este complet inconştient de trauma suferită de către personalitatea propriu-zisă. Totodată, noua personalitate poate fi modelată mai uşor în funcţie de obiectivele programatorului.

Schema uneia dintre structurile interne principale din interiorul sistemului (creat în mintea victimei) arată ca o spirală dublă, “construită” pe şapte nivele. Fiecare sistem are un programator intern cu rol de a supraveghea accesul în diferite “camere”.

În tot acest proces de scindare a personalităţii victima este numită “sclav” de către programatorul/manipulatorul său. În schimb, acesta este perceput de victimă ca “stăpân” sau “zeu”.

Pregătirea victimei poate începe chiar din viaţa intrauterină, prin expunerea mamei la electroşocuri de voltaj relativ scăzut. Apoi este demarat procesul de scindare a personalităţii subiectului de la naştere şi până la vârsta de şase ani. Se utilizează electroşocuri, abuzuri sexuale şi se provoacă alte traume de natură psihică şi fizică. Condiţionarea minţii subiectului este amplificată prin hipnoză, alternanţa senzaţiilor de plăcere şi durere, privarea de apă şi alimente, privarea de somn şi lumină în combinaţie cu droguri care modifică unele funcţii cerebrale.

În etapa următoare victimei i se imprimă comenzile şi mesajele în interiorul “fişierelor” realizate în mintea sa. Pentru aceasta se folosesc căşti audio performante şi generatoare computerizate care emit unde sonore de joasă frecvenţă sau unde armonice, cu rolul de a afecta învelişul ribonucleic al căilor neuronale ce conduc la zonele subconştientului şi inconştientului din creier.

Uneori dispozitivele optice pentru realitatea virtuală sunt folosite simultan cu generatoarele de unde armonice, proiectându-se lumini pulsatorii şi imagini subliminale (a se vedea filmul “Insula”, lansat în anul 2005). Apoi sunt folosite electroşocuri de mare voltaj pentru scindarea memoriei. După ce programarea este finalizată cu rezultatele scontate, trebuie înnoită periodic şi întărită prin stimuli vizuali, auditivi sau scrişi.

La aceste metode de tiranie psihică şi fizică s-a adăugat şi tehnica aşa-numitului “şofat psihic”. Creatorul “tehnicii” este doctorul Donald Ewen Cameron, cunoscut şi sub porecla de Dr. White. El a fost preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, precum şi a celei din Statele Unite şi Canada. “Tehnica” sa consta în inducerea unei stări de comă prelungită victimei cu ajutorul drogurilor. Săptămâni la rând victimei drogate i se administrau electroşocuri, în timp ce în căşti audio i se difuzau mesaje repetate, transmise cu viteză variabilă.

O altă caracteristică a programării Monarh o reprezinta crearea de “gemeni” fără ajutorul biologiei. Este vorba de “gemeni” rezultaţi în urma unui proces de hipnoză. De exemplu, doi copii ce nu se cunosc sunt initiaţi într-un ritual magic/satanic de “legare a sufletelor”, putând fi astfel “împerecheaţi pentru eternitate”. De fapt, copiii împart în mod esenţial două jumătăţi ale aceleiaşi informaţii programate, care îi face interdependenţi. Aceste modificări par să conţină şi instrucţiuni pentru antrenarea/iniţierea unui larg segment de populaţie, stimulând astfel programul de control social pentru noua eră. Aceşti subiecţi par a fi pregătiţi pentru a forma o armată numeroasă care să lupte sub comanda unui Anticrist nedezvăluit încă.

Nivelele programării Monarh

1) Alfa este programarea obişnuită sau generală. Caracteristicile sale sunt capacitatea uriaşă de memorare la care se adaugă creşterea forţei fizice şi a acuităţii vizuale. În acest stadiu de programare victima “separă” creierul stâng de cel drept, pentru ca apoi să permită o unire programată a lor printr-o stimulare a legăturii neuronale. Alfa mai este şi demumirea undelor cerebrale prezente “ în timpul stărilor onirice, dar şi în timp ce omul îşi foloseşte imaginaţia şi capacitatea de a vizualiza. Ele sunt, de asemenea, asociate unei stări de spirit detaşate şi receptive, în care se creează o punte între conştient şi inconştient. “ (netmedic.ro)

2) Beta este programarea sexuală. La acest nivel se elimină toate convingerile morale ale victimei şi se stimulează instinctul sexual “primitiv”, fără inhibiţii. Modificările de tip “felină” pot apărea în comportamentul indus în cadrul programării. Beta sunt undele “produse de creier în stările normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stări psihologice de panică.” (netmedic.ro)

3) Delta reprezintă programarea ucigaşilor. Iniţial, nivelul a fost dezvoltat pentru antrenarea agenţilor speciali sau a soldaţilor de elită din Delta Force şi Mossad, de exemplu, pentru operaţiunile acoperite. Subiecţii prezintă un nivel ridicat de adrenalină şi agresiune controlată. Ei nu au teamă şi sunt foarte ordonaţi în îndeplinirea misiunilor. Totodată, acest nivel de programare include şi instrucţiuni de sinucidere sau autodistrugere în caz de forţă majoră. Delta sunt şi undele cerebrale cu funcţie ”de radar personal, trimiţând şi primind mesaje la nivel inconştient. De fapt, undele delta compun chiar inconştientul individului. Prezente în timpul somnului profund, ele rămân active atunci când toate celelalte unde cerebrale încetează să-şi facă simţită prezenţa”. (netmedic.ro)

4) Teta se referă la programarea psihică prin intermediul aparaturii sofisticate. Subiecţii aflaţi la acest nivel sunt conectaţi la aparatură perfomantă în timpul experimentelor. De exemplu, li se implantează dispozitive care măsoară parametri fizico-biologici şi sunt folosiţi în cooperare cu computere avansate şi sisteme sofisticate de monitorizare prin satelit. Se urmăreşte controlul electronic al minţii prin folosirea undelor electromagnetice cu scopul de a induce un anumit comportament. Teta sunt şi undele care aparţin subconştientului, “acea parte a spiritului care face tranziţia de la conştient la inconştient. În spatele undelor teta se află îngropate amintiri, senzaţii, emoţii. Deşi acestea pot fi inaccesibile omului în stare de veghe, ele afectează şi chiar guvernează atitudinile, speranţele, credinţele şi comportamentele sale. De exemplu, adultul, care nu îşi mai aminteşte de abuzurile suferite în copilărie, caută totuşi persoane abuzive, pentru că undele teta îl împing să se elibereze de acest secret ascuns. Ele sunt active în timpul visului şi meditaţiei profunde, fiind extrem de accentuate în timpul experienţelor-limită, a revelaţiilor şi a stărilor de funcţionare excepţională a creierului. Pentru a le simţi însă la adevăratul lor potenţial, undele teta au nevoie de o combinaţie de alte unde cerebrale.” (netmedic.ro)

5) Omega este nivelul de programare pentru autodistrugere, supranumit şi “codul verde.” Comportamentele dezvoltate în cadrul acestei progrămari sunt tendinţele spre suicid şi automutilare. Programul este activat când victima începe terapia de recuperare sau interogarea ori când au fost recuperate prea multe amintiri din perioada condiţionării.

6) Gama este următoarea formă de protecţie a “sistemului” şi reprezintă “programarea prin inducerea în eroare”. Aceasta permite direcţionarea greşită şi dezinformarea. Programarea Gama tinde să se regenereze mai târziu, dacă este dezactivată necorespunzător.

Cum a aflat publicul larg despre proiectul MKULTRA/MONARH?

Suspiciunile cu privire la experimentele Monarh au început odată cu apariţia în 1976 a cărţii intitulată “Controlul C.I.A. al lui Candy Jones”, semnată de scriitorul Donald Bain. Ingredientele de bază ale cărţii sunt intriga şi suspansul din viaţa de spion. Numele de Candy Jones, ce apare în titlu, fusese folosit ca pseudonim de scenă de către Jessica Arline Wilcox, o starletă din anii ’50-’60. Ca profil psihologic, starleta corespundea cu cel al victimelor programării Monarh, după cum susţin unii investigatori.

Apoi doctorul Donald Ewen Cameron a prezentat nepermis de mult unele studii ale programării Monarh. Psihiatrul procedase astfel din orgoliu şi nu din dorinţa de a informa publicul larg cu privire la ceea ce se întâmpla în laboratoarele şi bazele militare secrete din Statele Unite. Fapta sa a fost amendată corespunzător: a fost exclus din colaborarea cu mai toate publicaţiile prestigioase din domeniul psihiatriei.

La acestea s-au adăugat şi procesele intentate în anii ’70 de către unele victime supravieţuitoare şi familiile lor din Canada, unde se extinsese ulterior proiectul. Au intervenit însă C.I.A. şi guvernul canadian pentru a închide cat mai repede acţiunile în justiţie. La proces s-a reuşit împăcarea părţilor, evitându-se recunoaşterea oficială a atrocităţilor comise şi protejate de către Actul Naţional de Securitate, aflat în vigoare încă din 1947.

Cazul lui Cathy O’Brien rămâne de departe cel mai mediatizat exemplu de programare Monarh. În cartea sa, “Formarea prin transă a Americii. Adevărata poveste a vieţii unei sclave a C.I.A.”, autoarea povesteşte despre experienţele prin care a fost obligată să treacă pe parcursul a mai multor ani. De la pornografia infantilă şi până la pregătirea în domeniul spionajului. Scopul propriu-zis al programării era acela de a o transforma pe Cathy într-o sclavă sexuală, capabilă să culeagă informaţii secrete din mediul politicienilor de prim rang. Salvatorul şi deprogramatorul său a fost Mark Phillips, cel care ajutat-o să prezinte cazul său în justiţie timp de şapte ani (după care acţiunea a încetat, autorităţile invocând motive de securitate naţională) şi să scrie, printre altele, cartea susmenţionată.

Un alt supravieţuitor care a avut curajul să vorbească după ce şi-a recăpătat amintirile a fost Paul Bonaci. El a povestit despre chinurile îndurate în programarea sa timp de aproape douăzeci de ani în Nebraska (Boy’s Town), California (Bohemian Grove), precum şi în alte locaţii neidentificate. Paul a fost torturat, sodomizat, folosit în prostituţie, în pornografie şi a fost obligat să asiste la uciderea altor tineri de vârsta sa.

Printre puţinii specialişti din branşă (neimplicaţi direct în proiect) care au vorbit deschis despre MKULTRA s-a aflat doctorul Corydon Hammond, psiholog din cadrul Universităţii de Stat din Utah. La o conferinţă de specialitate, susţinută în data de 25 iunie 1992 în oraşul Alexandria din statul Virginia, Hammond a prezentat un studiu cu următorul titlu: “Hipnoza în tulburările de personalitate multiplă: abuzul ritualic”.

În lucrarea sa doctorul prezenta cazurile unor pacienţi supuşi unei programări de control al minţii, desfăşurată într-o manieră intensivă şi sistematică. Doctorul a mers mai departe în afirmaţiile sale, făcând aluzie la metoda nazistă (marca Mengele), la studiile de control al personalităţii din cadrul armatei americane şi al C.I.A., care foloseau, de exemplu, programarea prin culori şi literele alfabetului grecesc. În acelaşi timp a menţionat şi subproiectul Monarh, aflat în legătură cu o formă de condiţionare operativă.

Ştirea despre actul de curaj al lui Corydon Hammond, de a vorbi în public despre astfel de subiecte, s-a propagat rapid în mediile de specialitate şi nu numai. Doctorul a primit apoi ameninţări cu moartea la adresa lui şi a întregii familii. Atunci Hammond a renunţat să mai prezinte informaţiile pe care le deţinea pentru a nu pune în pericol familia.

Gestul lui Hammond, ca şi curajul lui O’Brien sau Bonaci, a fost suficient să declanşeze anchete jurnalistice îndrăzneţe în care s-au implicat nume precum Jon Rappoport, Alex Constantine şi Walter Bowart.

Concluzie

Deşi o serie de acţiuni malefice îndreptate împotriva noastră, a tuturor, a fost adusă la cunoştinţa publicului larg datorită curajului şi perseverenţei unor oameni, societatea încă ignoră sau uită repede evenimentele realităţii imediate. Cu toate că planurile şi mesajele ocultei mondiale se ascund sau, dimpotrivă, se dezvăluie uneori prin artă, învăţământ şi cercetare, industrie, politică, religie etc., ne este greu să le identificăm, să le analizăm, să le arătăm şi celorlalţi, din cauză că nu avem timp sau nu vrem să ne facem timp pentru astfel de subiecte.

Într-adevăr, situaţia financiară a multora dintre români a atins demult limita care abia mai poate asigura subzistenţa şi în asemenea condiţii nu mai avem dispoziţia necesară pentru a ne informa. Însă, dacă noi nu ne informăm după posibilităţi şi, dacă nu ne gândim la cum va evolua lumea în care ne vom creşte copiii şi nepoţii, este grav.

Şcoala se transformă pe zi ce trece într-un “club” unde majoritatea elevilor învaţă telegrafic istoria şi literatura românilor, iar în pauze află ultimele noutăţi “Emo”, curent în muzică şi modă ce promovează tendinţe depresivo-suicidale în rândul adolescenţilor. În acelaşi timp alţii comandă telefonic următoarea porţie de cocaină sau marijuana, postează un videoclip obscen pe youtube, îşi fac programare la un salon de masaj erotic sau la o clinică specializată în avorturi.

Apoi… camerele video de la intersecţii se pot muta “firesc” în casele noastre pentru prevenirea infractionalităţii, serviciul de securitate naţională ne poate oferi cartele SIM de mobil “speciale”, iar banca ne poate bloca accesul la cardul de salariu dacă protestăm faţă de nedreptăţile sistemului. Toate aceste “măsuri de securitate” pot fi luate în cazul în care nu avem încă un cip ultraperformant implantat în braţ sau în cap cu datele noastre personale, sociale, profesionale şi de altă natură.

Multe dintre aceste situaţii pot lua amploare, pot deveni o adevărată plagă, fără să mai avem termen de comparaţie între bine şi rău. Pentru că suntem prea ocupaţi de multe chestiuni importante în aparenţă şi nu mai avem energia sau curajul necesar pentru a face un lucru demult uitat de români: SĂ LUĂM CU ADEVĂRAT ATITUDINE. Altfel, toate vor fi (MK)ULTRA: perfomanţele, armatele, secretele şi lista poate continua.

Carolina Marcu