Parazitarea Statului de Drept – o practică ,,la lumina reflectoarelorˮ în România … sau cum găștile transpartinice și transnaționale cumpără putere la bucată pe sub nasul tău

 
Share Button

În opinia celor mai mulți, un grup de interese reprezintă o structură de liberă asociere constituită dintr-un număr de indivizi cu interese comune în scopul promovării acestor interese prin influențarea, sau mai bine spus presiunea, exercitată asupra instituțiilor politice sau a persoanelor care ocupă funcții publice. Permanent, sub paravanul democrației coregrafice, grupurile de interese își creează sau confiscă păpușile care evoluează pe scena publică, dând impresia respectării unui așa-zis cadru legislativ care este modificat la nevoie pe repede înainte atunci când rațiunile lor o impun.

puppetmaster

Grupurile de interese din România anului 2017 prestează nestingherit pseudo-valori la modul extravagant și intelectualist, beneficiind de recuzita tipică mediilor academice, artistice ori chiar diplomatice sub forma unui branding de acoperire intens promovat, inclusiv pe social media. Ceea ce produc însă la modul concret, în limbaj juridic-popular, nu par a fi altceva decât binecunoscutele și nevinovatele: trafic de influență, șantaj, delapidare-înșelăciune, primire și dare de mită, fals în înscrisuri publice, abuz contra intereselor publice ori chiar trădarea intereselor naționale.

Probabil vă întrebați cum pot fi totuși depistate aceste formațiuni subtile care extrag profit uriaș la umbra protecției pe care statul prin unii reprezentanți ai administrației centrale și locale, unii chiar aleși în mod legitim, democratic,  o acordă acestor personaje sinistre? Foarte simplu, prin practicile de capturare a unor instituții cheie din administrație, prin mituirea personalizată a înalților funcționari publici și în special a persoanelor din conducerea unor partide politice, instituții publice, ONG-uri, sindicate, universități sau instituții de cultură. Acești indivizi cu interese se luptă de câțiva ani să promoveze o lege a lobby-ului în România, aidoma celei care există în Statele Unite încă din 1946, pentru că orizontul de bune-practici pe care îl perpetuează din 1989 s-a îngustat substanțial odată cu amplificarea luptei anticorupție. Uitând, desigur, de faptul că în SUA pentru a putea face lobby doritorii trebuie să se înregistreze, să-și declare veniturile și sursele de finanțare, cheltuielile realizate precum și proiectele de legi pe care le susțin. Deci, transparență totală! Este posibil ca această stare socio-politică în care ne aflăm azi să le zădărnicească planurile. Românii au devenit mult mai atenți la inovațiile legislative promovate de clasa politică din prezent, infestată de decenii de aceste grupuri de interese care s-au infiltrat silențios în siajul frământatei democrațiii românești postdecembriste.

Unul dintre grupurile de interese dintre cele bine camuflate dar deosebit de contagios și activ, aflat chiar la rădăcina societății noastre, este cel organizat sub denumirea de Asociația Export Club București-Brașov-Bavaria. Structura se bazează pe trei piloni: nucleul din București, cu multiple ramificații care țin de la Primăria Generală a Capitalei și până la Universitatea Politehnică din București ori Ministerul de Externe, sucursala din Brașov foarte activă în accepțiunea grupului, cu precădere în Consiliul Județean Brașov aceasta fiind și ramura articulată cu FDGR Brașov și care face legătura etnică, de fațadă, cu cel de-al treilea pilon – Export Club Bayern. Revelator este chiar Statutul asociației (link_STATUT), document din care aflăm că structura este orientată spre: ,,programe de parteneriat cu autorități publice, de cooperare cu universități, promovarea de evenimente educative, organizarea de marșuri și manifestații publice, acordarea de consultanță, decernarea de premii (nu se specifică valoarea acestora) dar și dezvoltarea unor activități economice proprii în vederea autofinanțăriiˮ. Nu se specifică însă ce fel de activități economice și în ce constă consultanța! Tot Statutul asociației ne lămurește, doar parțial, la secțiunea Resurse patrimoniale. Acestea, se specifică în Statut, provin din: ,,aporturile la patrimoniu, dobânzile și dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, dividendele societăților comerciale înființate de asociație, donații, sponsorizări, venituri din activități economice directe dar și resurse provenite de la bugetul de stat și/sau bugetele localeˮ! Cum aveau de gând să atragă aceste surse, în special cele provenite de la bugetele de stat/locale, vom vedea în cele ce urmează.

Dar să facem cunoștință cu personajele principale ale afacerii neuitând, bineînțeles, nici de actorii în rol secundar. Dacă avem curiozitatea minimă de a studia statututul Asociației Export Club București-Brașov-Bavaria, observăm că, deși activitatea furibundă desfășurată de membrii săi lasă impresia că se axează pe cultivarea unor valori europene prin parteneriatul cu mediul de afaceri german, în realitate lucrurile nu satu deloc așa. Membrii fondatori sunt în număr de patru, toți români pur-sânge. Creierul organizației este Alexandru-Dan (Alex) Todericiu, pare-se doctor în filosofie, un personaj foarte complex, așa cum reiese din CV-ul său oficial. Neoficial, individul are două mari merite – primul este că după revoluție și-a luat cetățenia austriacă iar al doilea, că este fiul lui Dumitru Todericiu, cel care în 1969 a publicat o carte despre descoperirea pe care a făcut-o în 1964 la Direcţiei Generală a Arhivelor Statului Sibiu. Aceasta se referea la un manuscris aparținând, pare-se, pirotehnicianului Conrad Haas, cel care în jurul anului 1529 realizase niște schițe în care era descris principiul construirii unei rachete multiple cu mai multe trepte de aprindere succesivă. Ulterior, în 1970, Dumitru Todericiu a fugit în Franța unde a devenit suspect de rapid cercetător la „Centrul național de cercetări științifice” din Paris (C.N.R.S). Sub pseudonimul Pierre Carnac acesta a publicat o serie de articole și cărți „heterodoxe” printre care și unele care se refereau la ipoteza că în mezolitic ar fi existat o civilizație mondială, avansată tehnologic, care ulterior s-a șters din memoria colectivă sau a fost ocultată de către știința oficială. Toate cărțile sale s-au bucurat de succes, iar editorii lui au prosperat. Dincolo de valoarea științifică controversată a operelor sale, suspectă a fost și graba unor cercuri de la Paris de a-l iniția pe D. Todericiu în loja masonică “Qui? Verité” din obedienţa Grande Loge de France. Ulterior a activat și în loja ritului de perfecţie “Amici Philosophiae” de la Paris. Și când te gândești că toate acestea doar pentru că un manuscris prăfuit din arhivele sibiene conținea la final două inițiale: C. H. (unii spun Conrad Haas !?) În fine, cele 18 cărți scrise de Pierre Carnac i-au adus lui Alex Todericiu o avere frumușică cu care acesta a început acum câțiva ani să prospecteze mediul politico-economic autohton și să racoleze personaje cheie pentru proiectul la care făcuse atâtea acumulări din anii ’90 până în prezent: Asociația Export Club B-B-B.

De toate aceste realizări a beneficiat fiul său, Alex Todericiu care, odată cu moartea tatălui său în 2008 a început, cu cinism, o furibundă campanie de presă în scopul transferului de recunoaștere a personalității lui Dumitru Todericiu asupra sa. Putem doar să ne imaginăm cât de greu le-a fost celor doi, tată și fiu, să stea despărțiți de cortina de fier ținând seama că D. Todericiu a fugit în Franța în 1970 iar fiul său a rămas timp de 20 de ani în țară, lucru atestat de faptul că Alexandru Todericiu a făcut școala la Sibiu și București între 1975 și 1985. Apoi a lucrat din greu, ca freelancer (!?) la revista bucureșteană Oameni și Cultură din 1986 până în 1991. Dar cariera de ,,consultant corporatist austriacˮ singur și fără copii, așa cum îi place lui Alex să se declare, debutează chiar în 1990 prin studii de drept la universitatea București și Viena. Nu e clar dacă le-a și finalizat, însă în 1995 remarcabilul student obține o bursă de la Fundația SOROȘ  și Institutul European de la BUDAPESTA. Bineînțeles că nici acest lucru nu s-a datorat notorietății tatălui său, Dumitru Todericiu. În paralel, parcursul european al gazetarului Todericiu trecea între 1991 și 2001 pe la publicația România Liberă sub forma unui corespondent de presă în Austria. Cu o productivitate a muncii demnă de cartea recordurilor: la un calcul aritmetic simplu, în 10 ani de gazetărie cam un articol la 9 zile. Probabil fiind plătit la material, Alex a trebuit să intre în fascinanta lume a consultanței în afaceri, unde a excelat pe tărâm austriac dezvoltându-și un portofoliu de invidiat. Manager de proiecte interculturale, trainer media, analist pentru portofolii de bussiness, consultant PR, lobbist pe programe PHARE, consultant în asigurări pentru înființarea firmelor cu capital autohton UNITA și AGRAS dar transformate în sucursale ale Vienna Insurance Group, după ce ecoul țepelor marca Sara Merkur se stisese. Dar, de departe, perlele profesionale ale lui Alex Todericiu sunt contractele de consultanță încheiate între 2005-2007 cu primarul general al Bucureștiului, Adriean Videanu, Todericiu fiind de fapt consultantul firmei PORR Construct SRL București, subsidiara PORR Holding AG Viena! Cert este că Todericiu a avut mână bună în România, SRL-ul mai sus menționat câștigând onest contracte de peste 80 milioane de euro doar perioada 2010-2015. Și toate doar cu statul, respectiv cu primării, consilii județene, aeroporturi ori regii autonome, în special din zona Arad și Timișoara! Experiența de consultant Joint venture din perioada 1999-2001 pentru Arthur Hunt Human Resources Vienna în care contribuise la proiectul Matrix – achiziții de stații de benzină pentru intrarea pe piața românească a OMV, își spusese cuvântul. Tot în acea veritabilă școală de consultanță, în aceeași perioadă, Todericiu a avut contacte cu reprezentanți ai unor firme puternice care au intrat cu afaceri în România. Reținem dintre acestea doar OMV, Lafarge, Alcatel și, în mod deosebit, compania STRABAG. Nu trebuie trecută cu vederea consultanța de excepție asigurată de Todericiu pentru lobbyul și politica de achiziții la proiectul demarat, tot în exercițiul primarului Videanu, pentru construirea Catedralei Mântuirea Neamului. Iar parcursul de management de proiect și consultanță pentru alte și alte interese ale unor firme austriece și germane a continuat până în prezent.

Ca să fie mai clar cam ce fel afaceri derulează de ani de zile Todericiu & Co. ne vom referi acum la al doilea personaj din patrulaterul de membri fondatori ai Asociației EC. Este vorba despre Corneliu-Teofil TEAHA, un om de afaceri foarte controversat dar și profesor la Universitatea Politehnică București. Aflăm din presă că în 2013, în plină criză imobilară, Corneliu Teaha  a cumpărat o mare parte din hotelul JW Mariott, tranzacție care s-a dovedit ulterior o mega-afacere pentru el și probabil pentru apropiații săi. Teaha declara la momentul respectiv că ,,JW Marriott este ceva cel puţin la fel de unic şi de valoros ca un obiect de artă! Investind în artă, riscul de a pierde este întotdeauna minim!” Probabil că abilul afacerist a simțit o afacere grasă pentru că, după doar un an de la achiziția acțiunilor Mariott în fața companiei austriece STRABAG, a intrat într-o poveste de negociere tenebroasă atât cu firma … STRABAG cât și cu firma afaceristului Fathi Taher, Alliance Overseas. Vorba aceea de la Teaha la … Taher nu e decât o literă.

Corneliu-Teofil Teaha conduce Teaha Holding, un grup de firme care prestează o gamă largă de servicii, plecând de la consultanţă în afaceri, asigurări de risc, servicii de finanţare şi leasing, dezvoltări şi antreprenoriat imobiliar, dezvoltare de software pentru afaceri, comerţ internaţional precum şi servicii de mass media. Oare pe Teaha l-a inspirat pentru cumpărarea pachetului de acțiuni faptul că acest complex hotelier a găzduit summit-ul NATO din 2008, Mariott fiind reşedinţa exclusivă a staff-ului american, condus de Preşedintele G.W. Bush, iar în decursul timpului a găzduit numeroase personalităţi de talie mondială, în special din lumea politică? Sau poate că sfatul bun l-a primit de la vechiul său prieten Alex Todericiu care probabil știa politica de investiții de la STRABAG de pe vremea când ocupa diverse funcții în domeniul consultanței la această companie. În afara acestor îndeletniciri în zona businessului Corneliu Teaha este și cadru universitar la Politehnica București la un bizar Departament de Management (FAIMA) din cadrul acestei instituții. La acest blazon academic, firește fără nicio legătură cu dosarul Microsoft, Siveco etc, presupunem că a contribuit și legătura apropiată a lui Teaha cu nimeni alta decât eterna rector – ministru Ecaterina Andronescu, membru de onoare a Asociației Export Club București-Brașov-Bavaria. Iar pentru că nicăieri nu e mai liniște decât în apropierea celor sfinte, afaceristul Corneliu Teaha este și un mare filantrop fiind consilier parohial al Bisericii Sf.Elefterie din Bucureşti, aspect promovat cu multă umilință chiar pe siteul firmei sale de consultanță, Teaha Management Consulting, de către preotul paroh al acestei biserici, Valer Ulican.

Al treilea stâlp al Asociației EC B-B-B se numește Cătălin-Gabriel SMĂRĂNDACHE medic, cadru universitar și fost manager al spitalului de copii Marie Curie din capitală. Posesor de master, exact pe domeniu, la Colegiul Național de Apărare. Mare iubitor de artă, icoane, bijuterii, pasionat de ceasuri scumpe (majoritatea neprețuite) dar și neînfricat navigator, mai ales prin ape tulburi. Dar dacă ai barcă cu vele, încă din 1968, ce să-i faci? O declari și gata. Împreună cu mașini și case de vacanță cumpărate, desigur, din salarii și lungi gărzi. Interesante, pentru subiectul nostru, sunt două stagii în străinătate (singurele declarate) din 1999 la Freiburg – Germania și School of Clinical Research din Viena în 2002. Poate că e doar o simplă coincidență relativ la zona de interes promovată prin Asociația EC, sau poate că nu. În restul timpului managerul nostru joacă tenis, merge la ski, dă consultanță în afaceri, vizitează patrimonial vreo două cabinete private (unde este acționar) și scrie … scenarii pentru telenovele la MediaPro. Probabil de plăcere, pentru că venituri din drepturi de autor nu apar în declarațiile sale de avere. Iar soția sa este activă în poziția de administrator al Casei de Comerț Gaspat, firmă de consultanță înființată în 1992 cu cifre suspect de mici de afaceri și pierderi din 2009 până în prezent.

Toate bune și frumoase până când, la 1 aprilie 2014, ANI a constatat ,,existența stării de incompatibilitate în cazul lui Smărăndache Cătălin Gabriel în perioada 2009-2013ˮ pentru deținerea simultană a nu mai puțin de trei funcții manageriale simultan.

Ca urmare, Cătălin Smărăndache a fost demis în iulie 2013 din funcția de manager de către fostul ministru al sănătății, Eugen Nicolaescu.

Nu în ultimul rând, structura de rezistență a Asociației este completată cu vicepreședintele acesteia, consilier local al FDGR Brașov și candidat la primăria Brașov în 2016, Cristian Macedonschi. Deși român sadea, dar cu pretenții de sas, Macedonschi reprezintă liantul formal al Asociației, via Frontul Democrat German din România, cu zona teutonică a poveștii. Personajul este extrem de controversat, presa locală relatând de mulți ani diverse activități curat legale pe care acest germanofil isteț le desfășoară cu complicitatea unor reprezentanți ai Consiliului județean Brașov, unii anchetați la această oră pentru delapidări de fonduri, trafic de influență ori abuz în serviciu de către DNA. Este vorba, printre alții, despre Aristotel Căncescu, fostul lider PNL, mulți ani președinte al Consiliului Județean Brașov și fostul vicepreședinte al aceleiași instituții, Claudiu Coman, decan al facultății de Sociologie de la Universitatea Transilvania din Brașov, ambii cercetați pentru grave acte de corupție. Consilierul FDGR Cristian Macedonschi a ocupat, sub conducerea sus menționaților, funcția de președinte a Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Brașov- APDT, la care Consiliul Județean Brașov era asociat principal. Se pare că prin această asociație, între 2011 și 2015 s-au derulat unele achiziții suspecte precum și deturnări de fonduri publice. Mai mult, Macedonschi este cel care a preluat franciza Oktoberfest la Brașov, festival care a debutat în 2009 și care i-a adus acestuia, și grupului său de parteneri, profituri substanțiale pe lângă care se aude că C. Macedonschi și-a tras în plus sume deloc neglijabile din publicitate nedeclarată (trecute sub formă de sponsorizări și parteneriate), din comisioane de alocare a spațiilor comerciale de la festival ori din vânzări și din achiziții (acesta deținând o firmă în domeniul HORECA). Mai mult, pentru organizarea festivalurilor au fost alocate și sume de la bugetul local pentru aceste evenimente, prin hotărâri ale Consiliului Local din care făcea parte inclusiv Cristian Macedonschi. Nu se pune problema unui de conflict de interese, nu-i așa? Nici chiar în cazul în care inimosului lobbyst brașovean i-ar fi ieșit intermedierea afacerii aeroportului de la Brașov-Ghimbav, pe care l-ar fi denumit Dracula, pare-se după sfatul directorului aeroportului de la Salzburg, Karl-Heinz Bohl. Animat de această idee, consilierul afacerist a tocat bani frumoși la târgurile de turism de la Londra și Stuttgart, din 2015. Imaginați-vă următorul scenariu în care un turist ar fi fost întrebat unde va ateriza în România, la care acesta ar fi răspuns: La DracuLa Brașov!

În afara celor patru corifei ai relațiilor, pe termen extrem de scurt, de prietenie româno-austro-germană, regăsim alte două personaje demne de a fi menționate, care întregesc portretul centrului de comandă de la nivelul Asociației EC B-B-B. Este vorba despre Cristian Hălmăjan, director de marketing la firma de consultanță în fuziuni, achiziții și audit, Deloitte România. Deloitte a fost implicată pe zona de consultanță în tranzacții majore, precum vânzarea de către grupul german REWE a 86 de supermarketuri Billa România catre Carrefour sau vânzarea de catre GoodMills România a lanțurilor de magazine Belforno. Că în spatele acestei companii se întâmplă lucruri nu tocmai ortodoxe este atestat de faptul că în 2011, responsabili din UE emiteau un draft de directivă care incrimina faptul că această companie formase, împreună cu Ernst & Young, KPMG și PwC, un veritabil oligopol în auditarea bilanțurilor financiare ale 85% din marile firme ale Uniunii Europene, ajungând la profituri suspecte de peste 50% față de alți competitori. Firma Deloitte este și cea care a auditat în România, Astra Asigurări, firmă intrată în stare de faliment încă din 2014, prin acționariatul căreia trecuseră austriecii de la UNIQA între 2005-2010 și care vânduseră pachetul de control controversatului om de afaceri Dan Adamescu, în 2010. De pe urma acestui faliment au câștigat alți austrieci, cei de la grupul VIG care preluaseră firmele de asigurări rivale, Omniasig și Asirom. ASF știe! Din momentul declanșării Brexitului, firma Deloitte este într-un război total cu guvernul Marii Britanii, amenințând cu părăsirea Regatului, aparent datorită problemei imigrației. De ani de zile această companie este concentrată pe obținerea de finanțare de la statul  român pe așa-zise proiecte de investiții care ar avea ca rezultat crearea de sute de locuri de muncă. Uneori, în ultima vreme, aceste cereri au fost respinse de Ministerul Finanțelor Publice, cum este cazul celor din 2016 aplicate pe HG 332/2014.

A doua prezență suplimentară în Consiliul Export Club este avocata Christina Stihhi (cu trei de ,,hˮ). Între 2006 și 2009 Stihhi devenea membru fondator și CFO al KMU Advocate e.V. “Asociația pentru dezvoltarea schimbului de informații între intreprinderile mici și mijlocii austriece și românești”, asociație publică austriacă, apoi colaboratoare cu firma de avocatură Dr. Alfred Boran din Viena, fondator și tax lawyer al Mutz și Asociații firmă de consultanță romano-austriacă, toate acestea via insula paradisiacă Malta unde, inimoasa avocată prestează de zor ca manager asociat la firma EAPP. Și pentru că în țară trebuie avută și carte de muncă undeva, C(h)ristina Stihhi declară punctul de lucru la … firma de avocatură Boștină și Asociații. Ne putem închipui că persoana este pusă la înaintare să semneze, având atâta competență, o serie de documente generate prin Asociația EC, unele mai reci ca altele. Este de largă notorietate faptul că din 2014, DNA l-a călcat pe administratorul acestei firme, avocatul Doru Boștină, pentru suspiciuni rezonabile în ceea ce privește implicarea sa, în 2008, ca intermediar (sau ar trebui să spunem lobby?) în afacerile Microsoft și EADS. Se pare că avocatul-lobbyst are în diplomatul său date grele despre nu mai puțin de 40 de nume din politica românească dar și de peste hotare, deși în Germania, de anul trecut, a cam fost aruncată batista pe țambal, cel puțin pe afacerea EADS, probabil și la inițiativa omului de afaceri Ion Țiriac, suspectat de a fi implicat și el în această poveste. Mai mult, Doru Boștină i-a fost avocat și lui Fathi Taher, ceea ce închide frumos triunghiul Boștină-Taher-Teaha. Posibil foarte captivante devin în acest context și alte activități ale membrilor Asociației Export Club. Este vorba, printre altele, despre colaborările avocatei Stihhi cu zona austriacă și germană, relațiile profesionale excelente ale lui Alex Todericiu cu aceeași zonă, desele curse în Germania și Austria ale consilierului Macedonschi, nevinovatele afaceri ale colegului său din FDGR Brașov (și membru în Asociația EC B-B-B) Werner Braun cu firme subsidiara EADS Augsburg, afacerile lui Corneliu Teaha cu austriecii de la Strabag, bursele în Austria ale medicului Smărăndache, managementul col.prof.univ. Titi Paraschiv de la Siemens și oportunitatea unor contracte de tip Smart City în orașe din România ori zâmbetul încurcat al fostei ministre Ecaterinei Andronescu, cercetată în afacerea Microsoft. Și multe, multe altele …

Elocventă, pentru modul de operare a ,,Clubuluiˮ este gala de decernare a premiilor Asociației EC B-B-B din 15 decembrie 2016. La care fiecare membru important al confreriei, pardon asociației, a luat în colimator câte o țintă preferată din arealul său de vânătoare, rostind câte un Laudatio. Astfel, Todericiu i-a luat în primire pe Alexander Asenbaum, CEO al firmei de servicii de contraspionaj și management strategic cu același nume, cu sediul central în Viena (cu subsidiare la Bogota și Teheran), pe Paul Drăgoiu managerul Building Support Services (în realitate specialist în inginerii financiare cu parteneri austrieci: pe obscurul Ronald Schwarzer (negustor de antichități și pietre prețioase) și pe directorul general Holzindustrie Schweighofer România, Dan Bănacu (no comment)

Pentru că înțelepciunea populară spune că nu iese fum fără foc nu ne putem reprima uimirea că fumul este foarte înecăcios, deși unii pelicani locali nu s-au sinchisit câtuși de puțin cine îi cumpără cu premii lucioase din partea Asociației Export Club. Dacă mai spunem că printre ei se afla chiar președintele Consiliului Județean Brașov, Adrian Veștea și medicul Dan Grigorescu, fost consilier județean al PSD Brașov și actualmente președinte al asociației Noul Spital al Brașovului, observăm că politica este, parafrazându-l pe Lenin, opiu pentru fraieri. Asociația Noul Spital este construită, se pare, după modelul de succes Export Club și a sucursalei sale, plantată de Macedonschi în Consiliul Județean Brașov, APDT. Iar pentru aceștia premiile Asociației Export Club au fost acordate chiar de … vicepreședintele – consilier local Cristian Macedonschi și mentorul său Alex Todericiu. În ciuda acestui fapt nu vom spune că este vorba de cumpărare de influență sau mituire, doamne ferește! Atrage atenția inscripția de pe plachetele oficiale (foto_6) citat din ilustrul părinte al actualului președinte al Statelor Unite, Fred C. Trump: ,,Get in. Get in done. Get it done right. Get out.ˮ Foarte sugestiv. Iar asta arată cât de orientați sunt membrii acestei grupări.

Faptul că Balul Vienez by JW Mariott programat pentru 18 martie a ajuns la ,,venerabilaˮ vârstă de 11 primăveri, reprezintă un comunicat mai degrabă anost, într-o țară în care bugetul pe anul în curs este validat după ce s-au scurs deja 2 luni din acesta, unde Ordonanțele de urgență pe probleme extrem de sensibile se dau în miez de noapte și apoi se abrogă prin alte Ordonanțe de urgență, sub luneta Bruxellului și al ambasadei SUA și cu Sebastian Ghiță de negăsit. Distracția este organizată în fiecare an sub înaltele auspicii ale Primăriei Vienei și ale Ambasadei Austriei la București, probabil pentru nobila reciprocitate de tip petrol contra hrană. Dar ceea ce e totuși un pic bizar este că balul vienez JW Mariott nu se desfășoară chiar în generosul salon al complexului hotelier Mariott, proprietate a lui Corneliu Teaha, ci direct în inima legislativului țării, Palatul Parlamentului. Păi vorba aceea: Dacă e bal, bal să fie!

Coborând cu picioarele pe pământ, faptul că promovarea afacerilor bune în România e realizată la cel mai înalt nivel nu ne miră atâta timp cât oficiali ai statului nostru de cel mai înalt nivel ,,au dat cu nasulˮ sau cu nașul pe la înalte porți încă din primii ani de după ’89. Iar un cadru mai serios decât ambasada României la Viena, sub vigilenta organizare a ambasadorului României în Austria, Silvia Davidoiu, nici că se putea imagina. Totul pentru a răsplăti prin înalte distincții oficiale diverse personalități ale lobby-ului teuton în țara noastră. Un exemplu în acest sens este și ceremonia din 2013 prin care s-au acordat cu generozitate Stele ale României, inclusiv președintelui CA al OMV, Gerhard Roiss. Festivitatea s-a bucurat de o participare de excepție din partea oficialilor români, oameni din popor, animați de un nestăvilit imbold patriotic: Valerică Zgonea, strungarul ajuns președinte al Camerei Deputaților, poetul Varujan Vosganian sau Costică Niță, maistrul-inginer-seralist de la uzina Tractorul Brașov, la acea dată mare ministru al energiei în guvernul Ponta. Toți unul și unul, actualmente cu dosare penale, frecând ușile DNA-ului. Probabil cuprins de intense trăiri naționale, aventurosul grup din jurul Asociației Export Club s-a gândit să-și deschidă larg porțile pentru noi și prestigioși membri. Veți vedea că merită să-i trecem în revistă cum se cuvine!

Vom începe cu un universitar înzestrat cu numeroase talente, dintre care se distinge indiscutabil cel de afacerist. Pe numele său Titi. Titi Paraschiv. Absolvent al Academiei tehnice militare în 1988, Constantin Paraschiv apare ca profesor la catedra de Informatică de la universitatea Tibiscus din Timișoara, înființată în 2000. Interesant este că, într-un clasament realizat de Asociația oamenilor de știință din România Ad Astra în 2012, universitatea Tibiscus ocupa un merituos loc…742 din 800 posibile, cu trei articole publicate în 10 ani. Dom’ profesor apare brusc și pe statele de plată ale universității Titu Maiorescu ca director al Institutului ISCDITM de cercetare de acolo. Nu credem că există incompatibilitate cu funcția de conducere de la Siemens pentru că, termenii cercetare și Titu Maiorescu = pleonasm! În anul universitar 2015-2016, col (r) prof. Titi Paraschiv este abilitat conducător de doctorat (cu 3 locuri) la Facultatea de Mecatronică și sisteme integrate de armament, Academia Tehnică Militară, în domeniul Inginerie mecanică. De aici însă începe să miroasă a concurență neloială, cel puțin. Profesorul Titi trage din toate pozițiile! Contracte și parteneriate cu titluri pompoase pe care se duc mulți bani, mai ales pe sintagma: ,,asigurării necesarului de resurse umaneˮ cu o serie de instituții și firme private, inclusiv cu Academia Tehnică Militară, baza sa de operațiuni specifice. De notorietate sunt și parteneriate cu fundații fără nicio legătură cu cercetarea în domeniul său, spre exemplu SIBASI Societatea de Implantologie Basala Ibero Americana, Spania ori Imbiodent SL, Spania, denumirile fiind mai mult decât sugestive. În 2016 pe domn profesor îl întâlnim în plină acțiune sub formă de Business Developement Manager la firma Siemens AG Austria, așa cum îi șade bine unui universitar versat, povestind supărat în stânga și-n dreapta că primarul general al Bucureștiului, Gabriela Firea i-a respins propunerea de nerefuzat de a purcede la un megaproiect de tip smart city, pentru capitală.

Pe românește, un program de amplasare a unor sisteme de tip Big Brother mascate sub forma unor afișaje inteligente, a unor senzori pentru iluminat public care să reducă risipa de energie electrică etc. Cu monitorizare prin dispecerate amplasate în interiorul primăriilor. A reușit însă la Alba Iulia, unde edilul Mircea Hava a mușcat din parteneriatul public-privat cu Siemens, care ar urma să facă proiectul și studiul, iar la umbra marelui partener are asigurări că va găsi finanțare pentru un buget alocat impementării proiectului, de câteva milioane bune de euro. Probabil în București finanțarea ar fi fost una modică, de doar câteva…zeci de milioane de euro. Dar, ghinion, ce să-i faci, cu toate că a fost lucru de echipă reduta Firea nu a cedat. Asta cu toate că la operațiune au participat bunii săi prieteni și colegi din Asociația Export Club, Mircea Krips – consilierul Gabrielei Firea și însuși președintele Asociației EC, gurul Alex Todericiu. Dacă referitor la locul de muncă al d-lui profesor Titi, compania Siemens AG, legăm în mod absolut întâmplător audierile de la DNA în scandalul Microsoft a grupului Claudiu Florică – Gabriel Sandu-Doru Boștină-Eugen Bejinariu-Silviu Hotăran, putem contura un grup de interese aflat suspect de aproape de cel din interiorul Asociației Export Club. Referitor la adeptul Mircea Krips sursele sunt fascinante: Krips este fostul director comercial al RAAPPS și președinte la firma Primcom, fosta ICL Alimentara, care a moștenit de la regimul comunist nu mai puțin de 90 de spații comerciale în centrul orașului București.

Mircea Krips nu s-a sfiit să facă afaceri chiar cu RAAPPS unde ocupa funcția de director comercial, condusă o vreme și de Eugen Bejinariu, prin firma pe care o controla împreună cu membri ai familiei sale, Krips Group, realizând astfel o mulțime de afaceri imobiliare. Mărturie pentru modul de operare marca Krips stă o afacere din anii 2006-2007 prin care Mircea Mocanu și Kristina Nițulescu, foști angajați ai RAAPPS, au beneficiat de un contract de închiriere mult subevaluat prin firma Krips Group, pentru un apartament ultracentral din proprietatea … RAAPPS. Mircea Mocanu, fost director comercial la Regie, era și președinte al Primcom, coleg acolo cu Mircea Krips căruia îi predase ștafeta la RAAPPS. Mircea Krips mai deținea o firmă, Krips Consulting din 2004, radiată în 2009 în urma unor neînțelegeri între asociați din cadrul firmei: Mocanu Mircea – administrator, Nițulescu Kristina Stela Sofia, Ogică Gheorghe, Teodorescu Diana Alina. Ciudat este faptul că în 2014, într-o plângere penală de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 al capitalei privind contestarea unei soluții de neurmărire, intimați fiind Krips Mircea, Ogică Gheorghe, Krips Kristina Stela Sofia (fostă Nițulescu) apare și numele controversatului Bittner Alexandru – celebrul consilier al lui Adrian Năstase, pare-se partener de afaceri cu Mircea Krips. În 26.01.2016 instanța hotărăște  joncţiunea procesuală a cauzelor la aceeaşi instanţă în acest proces și …cam atât. Dacă despre afacerile și combinațiile de top ale lui Bittner presa vremii a scris masiv, inclusiv cârdășia cu Puiu Popoviciu, Dan Besciu, Radu Dimofte și primarul Crin Halaicu, despre Gheorghe Ogică se cunosc mai puține lucruri. Colonelul Gheorghe Ogică era director economic în vremea regimului comunist, specializat în evidența patrimoniului Gospodăriei PCR. Servant credincios al tripletei de forță din perioada 1990-2004, Viorel Hrebenciuc, George Constantin Păunescu și Viorel Păunescu.

Un alt nume greu din structura Asociației Export Club B-B-B este falsul doctor în istorie Sorin Antohi, membru în Comitetul director al Fundației SOROȘ. Încă de acum 11 ani studenții de la universitatea CEU din Budapesta, finanțată de George SOROȘ, semnalau posibilitatea ca Sorin Antohi, profesor la acea instituție de învățământ, să nu dețină titlul de doctor, așa cum declara oficial în documente publice acest personaj. La solicitarea unor publicații, Ministerul Educației din România a confirmat că nu exista un ordin de ministru de acordare a titlului de doctor pentru Sorin Antohi. Mai mult, CNSAS conform dosarului nr. 12698, confirmase deja faptul că profesorul Antohi, alias Valentin, fusese dovedit turnător la fosta Securitate de dinainte de 1989. De altfel, conform unei decizii a Rectorului Universității Al.I. Cuza Iași din 21.12.2000, Antohi fusese ,,exmatriculat de la doctoratˮ. Urmare a acestui scandal, Antohi și-a dat demisia din funcția deținută la Universitatea Central Europeană a lui Soroș, după șase ani de fals în biografia profesională. Pentru a ne face o imagine a modului de operare și a gradului de periculozitate a acestui personaj trebuie amintit faptul că, cităm: Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și un marcant membru al societății civile, publicist în revista “22”, colaborator al saptămânalului “Dilema” și fusese propus de ministrul de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, să conducă falsa Fundație Publică Ungaro-Română Gojdu. Sorin Antohi a fost cooptat de Vladimir Tismaneanu în Comisia prezidențială de condamnare a comunismului, însă s-a retras din această comisie în urma demascării trecutului său ca informator al fostei Securități. Un caz de tip: Lupul paznic la oi! Interesant este și faptul că Andrei Pleșu și H. R. Patapievici l-au acoperit mulți ani pe Sorin Antohi, în ciuda prevederilor legii. „Un caz de impostură fără precedent“, cum îl califica Stelian Tanase. Sau, așa cum comenta politologul Vladimir Tismăneanu, după ce bomba imposturii lui Antohi explodase: dl Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit și traumatic. În fața instanței sesizată de CNSAS, Sorin Antohi declara: I-am turnat uneori, cu moartea în suflet, dar nu i-am trădat niciodată. No comment!

Am fi tentați să credem că acela a fost finalul burlesc a unei ciorne pătate de istorie a României. Așa, cel puțin, a părut tuturor vreme de aproape 8 ani de la acele evenimente. Timp în care personajul principal a înotat cuminte pe la fundul apelor tulburi. Când deodată, brusc, în 2014 istoricul aproape universitar apare fulminant, în calitate de organizator al unui eveniment care s-a dorit de o înaltă ținută științifică.

Despre ce este vorba? În perioada de cumințenie, sau de răcire dacă doriți, marele istoric ne-doctor Sorin Antohi a activat Asociația sa înființată din 2007, că doar tot e la modă să pătrunzi prin gaura cheii oriunde cu așa un mijloc de transport. Atrage însă denumirea și sigla acesteia, Orbis Tertius (A treia lume), o trimitere nedisimulată la adevărata lume, cea a băieților deștepți/isteți/jmecheri care din ’89 rezolvă orice ocazie de afacere cu patrimoniul statului sau cu banul public, neatent gestionat. Astfel camuflat, Sorin Antohi reîncepe un nou proiect de atragere a celor orbiți de lăcomie, mânați de dorință de glorie facilă ori interesați de socializare în scop de afaceri. Astfel, până la parteneriatul cu Asociația Export Club, tânăra clonă a creației lui Antohi, nu a mai fost decât un pas, cele două structuri urmând un parcurs de ridicare reciprocă la fileu, autosusținere și inginerii financiare, căpușând de zor instituții ale statului (în special din zona Iași –Neamț) prin reprezentanți din interiorul acestora care cădeau pradă în cascadă aparentului blazon promovat de Antohi&Co.. Pradă bogată, nimic de zis: Casa Regală a României, Consiliul județean Neamț, TVR Iași, Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu național Iași, Radio România Cultural, Humanistische Akademie Berlin-Brandenburg, Editura Polirom ori Valvis Holding – aparținând omului de afaceri Jean Valvis. Cu siguranță că mulți nici nu au observat oportunitatea de a se dedica operei de mecenat transpusă în finanțarea cu 20% din impozitul pe profit, conform informării aflate chiar pe flyerul conținând prezentarea Asociației Orbis Tertius. În malaxorul pus la punct de Antohi avea să cadă și cunoscutul  specialist în gândire iudaică de la universitatea Ebraică din Ierusalim, Moshe Idel, născut la Târgu Neamț în 1947.

Cu ocazia unei conferințe așa zis internaționale, organizată de Antohi în 2014 cu bani de la Consiliul județean Neamț, finanțare aprobată în urma propunerii unui consilier PSD, Moshe Idel a fost făcut cetățean de onoare (în calitate de cercetător al Cabalei!?) alături de părintele Iustin Pârvu, se pare un apropiat al comunității spirituale evreiești și pe care nu l-a deranjat asocierea cu Antohi și compania. Iar dacă am spus companie ne gândim la clusterul format în jurul Asociației lui Antohi format din Institutul de Studii și Cercetări Simbolice Iași, Asociația ”Lumina Moldovei” Iași ori redacția din jurul revistei Trivium, toate de pură natură masonică.

În 2016 îl găsim pe Sorin Antohi în plină ofensivă culturală la Craiova, promovat de Teatrul Național Marin Sorescu într-o conferință plus lansare de carte pe tema: Teoria României. O istorie critică a ideii de specific național. Despre ce specific național putea vorbi la mai bine de un sfert de veac de la revoluție informatorul ,,dr.ˮ Sorin Antohi, ne putem lesne da seama…

Revenind la ceremonia din 15 dec. 2016 de la Export Club, un alt ilustru premiat în cadrul acesteia a fost și antreprenorul român Octavian Crețu. Este acționarul majoritar al companiei Romaqua Group SA, cel care a pus mâna pe resursa națională numită Borsec. A încercat în trecut, fără succes, să cumpere firmele din domeniul industriei de medicamente Sicomed și Biofarm. A intrat pe piața marilor investitori din România prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni de la FPS pentru societatea Comchim, distribuitorul prin care statul român avea monopol pe distribuția de produse chimice și materii prime pentru laboratoare, de pe vremea fostului regim. Omul de afaceri și ex-ofițer acoperit Octavian Crețu preluase în noiembrie 2005 funcția de vicepreşedinte al Partidului Conservator, fondat de Dan Voiculescu. Surprinzător doar pentru unii este că personajul este foarte priceput și la … operațiuni speciale. Împreună cu partenerul său de afaceri, Nicolae Palfi, l-a denunțat pe la DNA chiar pe Dan Voiculescu, susținând că a fost șantajat de către acesta din urmă. A avut și rolul de martor în dosarul Zambaccian în care Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare. În 2006 l-a înregistrat pe Adrian Năstase având asupra echipament special de înregistrare, aceste probe ambientale fiind cele mai solide dovezi din procesul intentat de DNA fostului premier.

Un alt premiant al galei din 15 decembrie 2016 organizată de Asociația EC B-B-B a fost și Boris Schneider, președinte al instituționalizatei vaci de muls ASIROM, în perioada 2005-2011. Este exact, așa cum spuneam anterior, perioada în care austriecii de la UNIQA au rebranduit firma de asigurări Astra Asig. până au băgat-o în faliment patru ani mai târziu, după luminata auditare a celor de la Deloitte. Faliment de care au profitat cei de la Asirom și Omniasig, firme aflate deja în protofoliul austriecilor de la VIG. Boris Schneider și-a făcut bine treaba (pentru grupul de interese româno-austriac), probabil după modelul înaintașului Alex Todericiu, cel care în anii ’90 trăsese piciorul cu folos, ajutând la înființarea firmelor UNITA și AGRAS în România, acestea fiind primele subsidiare ale Vienna Insurance Group – VIG în țara noastră. Probabil succesul i-a cauzat și căderea (sau retragerea) lui Schneider în 2011 de la șefia rezervei strategice ASIROM fiind înlocuit de nimeni alta decât de … Mariana Diaconescu, soția fostului ministru al justiției în guvernul Năstase apoi ministru de externe în guvernele Boc1 și Ungureanu (susținut de PSD respectiv UNPR), Cristian Diaconescu. Doamna Diaconescu venise în Asirom de la conducerea băncii EXIMBANK, unde ajunsese prin susținerea PSD și ulterior demisă de PNL în 2005. Asirom a fost cea mai puternică companie de asigurări din România până în 2003, când a fost detronată de … Allianz-Țiriac.

Și acum puțină atenție!!! Eveniment din 2013 la Ambasada Austriei la București. Boris Schneider, atunci și Consul Onorific al Austriei, primea Ordinul de Onoare în Aur din mâinile ambasadorului Michael Schwarzinger însoțit la ceremonie chiar de către… soții Diaconescu. Sugestiv este comunicatul Ambasadei cu acest prilej: Ordinul a fost decernat în semn de înaltă apreciere pentru întreaga activitate pusă în slujba dezvoltării şi consolidării relaţiilor româno-austriece, în special pentru contribuţia remarcabilă avută de dr. Boris Schneider în domeniul cooperării economice dintre cele două ţări, fiind “artizanul” intrării grupului VIENNA Insurance Group în România. No comment!

Dar oare cine se află în spatele grupurilor de interese din zona asigurărilor, farul călăuzitor al lui Todericiu, Schneider, Hălmăjan ori Diaconescu?

Christian Brandstetter este un cetățean austriac care și-a început activitatea în Vienna Insurance Group în anul 1992, direct în poziții administrative de vârf. Era director în CA al grupului în perioada 2000-2007, când a început noi proiecte de dezvoltare a VIG pe piețele noi din Europa Centrală și de Est. Deci, superiorul direct a lui Boris Schneider!

Brandstetter a fost numit în iunie 2015 prin hotărâre a ASF președinte al ASIROM Vienna Insurance Group SA. Pentru că Dan Radu Rușanu fusese înlăturat de la șefia ASF printr-o acțiune a DNA din 2014, imediat ce președintele de atunci Traian Băsescu declara că ASF este o ,,cloacăˮ, Brandstetter avea cale liberă. Vaca de muls îl avea la butoane din acel moment exact pe creierul afacerii! Afacere care a vizat și încheierea unor contracte grase în 2010 cu divizia de asigurări a Poștei Române printr-o introducere în joc a unei căpușe numită BRARO, clonată sub mai multe forme, lichidate apoi pe rând după un timp. Două dintre acestea au păstrat denumirea-sursă BRARO Management&Consulting cealaltă BRARO Investment Company, controlate prin intermediul lui Drăgoiu Paul Cristian, un alt premiant al Asociației Export Club B-B-B la gala din 2016. Anul 2015 a fost unul de mare succes pentru perechea Brandstetter-Drăgoiu, ultimul fiind numit director general al firmei BSS (Building Support Services), înfiinţată de omul de afaceri Lucian Anghel în 2003. Firma cu obiect de activitate property și facility management, a intrat în totalitate în proprietatea companiilor austriece și germane REIWAG și respectiv FIDEN în urma vânzării tuturor acțiuni de către Anghel și alți doi acționari minoritari. La rândul său Drăgoiu are mai multe interese de afaceri în țară inclusiv în zona litoralului, el fiind administrator al firmei de imobiliare Nord Mamaia Developer SRL, unde este asociat cu controversatul om de afaceri constănțean Cristian Gabriel Costea. Acesta la rândul său este amestecat într-un scandal care îl are în prim plan pe fostul prefect și vicepreședinte al PSD Brașov, Iancu Vespasian, referitor la o țeapă dată de acesta lui Costea și rezolvată prin câteva decizii extrem de controversate ale unor judecători din Brașov în 2013 luate în favoarea brașoveanului. Interesantă este și afilierea lui Costea în afaceri cu un bulgar și cu Fuică Hannelore acționar principal din 2010 în firma Green Technology Solutions din Constanța, cu obiect de activitate consultanță în tehnologia informației dar și director general al firmei germane de echipamente pentru jocuri de noroc Merkur Gaming Distribution, parte a grupului Gauselmann. De asemenea, în afacerile lui Costea mai sunt implicate și două off-shore-uri din SUA, Tiger Marine Llc, respectiv Werba International Llc. Cristian Costea, prietenul lui Paul Drăgoiu, apare pretutindeni şi în dosarul prostituatelor de lux pentru politicieni, din 2010, alături de liderul PSD Robert Negoiță, cât și în compania unor politicieni de prim rang. Spre exemplu, contănțeanul apare în 2011 la forumul Crans Montana de la Bruxelles, într-o delegație a României alături de Ion Iliescu și Adrian Năstase. No comment!

În 2013 o știre atrăgea atenția publicului asupra unei inginerii financiare căreia i-a căzut victimă celebra companie aeriană românească de tip low cost BLUE AIR. Compania era preluată în mod ocult de către o așa-zisă firmă, Airline Management Solutions, formată din câțiva asociați, patru la număr, trei fiind foști angajați ai Blue Air iar al patrulea … ați ghicit, un alt premiant al Asociației Export Club, pe numele său Marius Mihail Puiu. El este singurul dintre cei patru acționari care, la valoarea sa, probabil că nici nu a suit vreodată la bordul unui avion de transport low cost. De ce? Păi, dacă ești administrator al mai multor companii din România din domeniul comerțului cu produse agricole, logistică și mai ești și soțul unei austriece manager al dealerului de echipamente agricole NHR Agropartners și coordonatoare a unei divizii din cadrul companiei austriece VA Intertrading, te-ai mai gândi o clipă la chestii low? Poate doar low … profile. Ceea ce nu e cazul la domnul Puiu care e foarte relaxat și sigur pe el. Așa stând lucrurile, sediul social al firmei AMS se găsește chiar la domiciliul d-lui Marius Puiu. Așa se asumă o întreprindere cu 520 de angajați (la acea vreme) și obligații de vreo 28 milioane de euro. Iar faptul că nu e o glumă se afișează prin acționariat: româno-belgian. Omul de afaceri Nelu Iordache, cel care deținuse Blue Air putea să răsufle liniștit. Sau poate că nu! După afaceri formidabile (sau megatunuri, după caz), Nelu Iordache se răcorea din 2012 iar Blue Air rebranduită obținea sub noul management profituri substanțiale. După ce, inițial, fusese preluată și trecută printr-un proces de deparazitare de creditori apoi rebotezată Bata Sky Imobiliare SA care, la finalul lui 2013 intra în faliment. Dar, printr-o inginerie firma Casa de insolvență Transilvania a reușit să transfere, anterior intrării firmei în insolvență, activitatea firmei lui Iordache salvatoarei AMS. În 2016 îl găsim pe creierul afacerii Airline Management Solutions, Marius Puiu, îmbrăcând haina de Consul Onorific al Austriei la … Constanța, orașul de baștină a lui Cristian Gabriel Costea & Co. Și pentru că nu se poate Consul, fie el și onorific, fără Consulat, în 17 mai 2016, cu mare pompă s-a inaugurat acest nevinovat așezământ în prezența întregului personal al Ambasadei Austriei la București plus Consulul onorific al Austriei la Sibiu. Bineînțeles că ponderea minorității săsești în Dobrogea justifica din plin o așa investiție în ecosistemul proaspăt eliberat de sub tirania Mazăre-Constantinescu.

Alt onorat de pe lista total dezinteresată a Asociației Export Club B-B-B este jurnalistul cu suflet de poet, Marius Ghilezan. Un aspirant fervent și insolent la firimiturile din bucătăria Casei Regale. A fost folosit cu succes de Asociație și de impostorul Sorin Antohi să deschidă pe dinăuntru ușa din spate a Casei Regale organizațiilor paramasonice din jurul pseudo-doctorului. A fost prins cu cheia în gură în 2016 de jurnalista monarhistă Roxana Iordache și de alți monarhiști cu vechi state de funcții la Curtea Regală, respectiv muzicianul Dan Grigore și consilierul regal Mihai Ricci, deși cam prea târziu. Pentru asta a primit un premiu de la Asociație plus o clismă (pardon un Laudatio) de la avocata Christina Stihhi. În timpul liber Ghilezan este un mare înotător în ape tulburi agitate marca Gușă-Hoandră.

Lângă Ghilezan pășește falnic și fără remușcări, pe podiumul pus la cale de Alex Todericiu &Co. notarul Dan Iliescu. Personajul se pare că era un apropiat al fostei șefe de la DIICOT, Alina Bica dar și a celebrului om de afaceri Gheorghe Stelian, ambii inculpați în dosare privind false tranzacții cu terenuri și despăgubiri de la ANRP. Se pare că notarul Iliescu a ciripit suficient de mult la DNA astfel încât să primească o scutire de pedeapsă, meritând din plin și premiul Asociației EC B-B-B.

Între premianți se remarcă, deși în viața de zi cu zi destul de discret, brașoveanul Adrian Secelean. Are o biografie ambițioasă. Președinte al CA al producătorului de motoare electrice Electroprecizia Săcele-Brașov din 2014 iar de la începutul anului trecut și Director General al acestei firme, cu abilități cultivate, desigur, în timpul unui masterat la Securitate și Apărare Națională la Universitatea Națională de Apărare “Carol I”. S-a lansat în business în 1990 devenind, în perioada 1991-1998, dealer regional pentru compania Coca Cola. Asta când noi ceilalți muritori de rând ne întrebam ce e aia economie de piață și cu cât se dă legătura de așa ceva. În 1994 se lansează în comerț cu produse metalurgice, apoi în transporturi interne și internaționale de orice. Participă la procesul de privatizare al Electropreciziei din anul 1998, în solidar cu asociația PASEP, preluând împreună pachetul majoritar de 64,66 % al firmei Electroprecizia SA. Și de atunci se hrănește din gloria acestei firme foarte profitabile. Lângă Secelean, la conducerea firmei, stă neclintit de mulți ani prietenul său Laurențiu Ciocîrlan Director al Departamentului Investment Banking al băncii firește tot austriece Raiffeisen Bank. Adrian Secelean a fost numit director general preluând ștafeta de la un britanic sadea pe numele său  Ha­rasgama Prithiviraj, fost director în România al companiei … Deloitte. Exact! Este aceeași firmă cu puternic iz soroșist unde director este și … Cristian Hălmăjan unul dintre membrii Consiliului director al Asociației Export Club B-B-B. Ce frumos se leagă lucrurile!

Și pentru că la români premiile, ca și pomenile, se dau de obicei în familie, nu putem să nu punem și bomboana pe colivă. Același Cristian Hălmăjan îi face, cu ocazia decernării unui premiu de excelență (cum altfel), un … Laudatio, scris dar mai ales oral, de senzație susținătoarei înfocate a lui Todericiu&Co., însăși fosta ambasadoare a României la Viena, Silvia Davidoiu.

Dar să ne întoarcem puțin în timp… În 2013, într-o fițuică oficioasă a MAE/SIE denumită Revista Diaspora, cu prilejul lansării unui proiect medical privat în București, nelipsitul Alex Todericiu face un material de presă, în fapt o relatare în stil propagandistic al României Socialiste a anilor ’60. Evenimentul a fost organizat în 07.11.2012 de către ambasadoarea Davidoiu care nu s-a zgârcit la protocol, cum vom vedea ceva mai încolo. În rest, afaceri, bancuri și vânătoare de interese, așa cum se întâmplă de obicei în astfel de ocazii. Iar ochiul versat (mai puțin decât limba) a lui Todericiu surprinde esențialul, în viziunea proprie. Redăm din spusele maestrului:

,,Din partea Guvernului a participat secretarul de stat Răzvan Teoharie Vulcănescu, care a răspuns competent şi într-o engleză impecabilă cu accent britanic seriei de întrebări venite din publicˮ.

,,Firma Biotronik a fost reprezentată de către Mihail Ionescu, country manager, şi Thomas Nowotnyˮ.

ˮ[.]doamna Schunder-Tatzber, şefă a departamentului de management medical corporatist al OMV-ului, dl. dr. Christoph Lang din partea băncii ERSTE au luat parte la manifestarea de la Ambasadăˮ.

ˮ[.]dr. Boris Schneider, fost director general al Asirom-ului aparţinând austriecilor de la firma de asigurare VIG cât şi dezvoltatorul imobiliar Peter Daniel, omul de afaceri Valentin Norbert Ţăruş au putut fi văzuţi într-un public numerosˮ.

ˮL-am zărit şi pe Simion Giurcă, inimosul şi legendarul reprezentant al turismului românesc la Viena, familia Constantin Hant şi pe avocata Christina Stihhi alături de managerul Gernot Schiffmann şi soţia acestuiaˮ.

ˮDr. Gabriel Smarandache, manager al Spitalului M.J. Curie, este poate unul dintre cei mai bine cunoscuţi medici români la Vienaˮ.

ˮInginerul Dan Florin Tatoiu, partener al firmei Premia MedCare Management, a pus întrebări alături de decidenţi ai sistemului medical vienezˮ.

ˮManifestarea s-a încheiat cu o recepţie pentru cei aprox. 60-70 de participanţi. Vinul austriac „Mihai Eminescu” al lui Constantin Hant, cât şi sarmalele gătite la Ambasadă au încântat prin savoarea gustuluiˮ.

Printre sarmalele gătite la Ambasadă și vinul austriac Mihai Eminescu ați putut distinge actori care au evoluat ceva mai devreme în peisajul descris de acest articol. Atrage însă atenția un  nou personaj, deși cu o nevinovată permutare a prenumelor. Probabil mai cunoscut ca Florin Dan Tatoiu, acest om de afaceri are un trecut în proximitatea afacerii RAFO, alături de Cristi Borcea, Gheorghe Gheară (vărul lui Nicu Gheară), doi evrei Yoav Stern și Pedatsur Efraim Yitsak reprezentanți în România a companiei Interlink Overseas dar și Giosue Castellano, patronul lanțului de cluburi Bamboo.

Relativ la activitățile ambasadoarei Silvia Davidoiu, categoric îndreptate spre interesul strict național, nu putem să nu evidențiem un pasaj din mesajul de Anul Nou 2015 adresat de acest înalt diplomat către românii din Austria:

   ,,Mă bucur că am ocazia să adresez comunității creștine din Austria câteva cuvinte acum la sfârșit de an 2014 [.] Aș dori să amintesc faptul că am avut plăcerea de a participa în primăvara acestui an la Conferința Bisericilor Penticostale din Austria, care a avut loc la St. Pölten și am cunoscut cu această ocazie pe mulți dintre pastorii creștini care coordonează spiritual o parte a comunității româneștiˮ. No Comment!

Așa stând lucrurile, cu atâta politică de nepărtinire, obiectivitate, cultivare și promovare a interesului național român, credem că nu a surprins pe nimeni schimbarea (retragerea) doamnei ambasador de la postul din Austria de către președintele Klaus Iohannis în aprilie 2015. Foarte posibil și datorită reacției comunității de români din Austria care au lansat o petiție pentru demiterea acesteia, un motiv fiind și organizarea dezastruoasă a alegerilor din 2 noiembrie 2014, d-na Davidoiu fiind extrem de zeloasă la comanda ministrului Meleșcanu.

Actualmente, marea femeie de stat a fost rotită tactic pe un post călduț și mai mult lat decât înalt de … coordonator național pentru un obscur proiect MAE, denumit SUERD – Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării. Cap de linie! Dar pentru că acolo sus cineva veghează permanent, același președinte Klaus Iohannis l-a promovat, probabil în compensare, pe soțul d-nei Davidoiu, pe numele său Adrian Davidoiu, ca ambasador al României în Norvegia. Adrian Davidoiu fusese până în 2015 subalternul direct al soției sale la Ambasada din Viena, fiind însărcinatul cu afaceri la Ambasada soției (pardon, a României) în Austria. În aceste condiții, cu siguranță că noul director general al Tarom, pus în funcție 02.02.2017, pe numele său Eugen Davidoiu absolvent al Institutul Diplomatic Român, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe nu are nici o legătură cu soții Davidoiu, până la proba contrarie. În schimb cu soția sa, Maria Davidoiu, domnul general are desigur o strânsă legătură. Aceasta a fost rapid angajată la Achiziții, devenind șef Serviciu, asta în timp ce nepotul fostului director era șeful aceleiași direcții, din cadrul aceleiași companii. Gura lumii slobodă!

Tiberiu Dobrescu, profesor la universitatea Politehnică București și președinte al Autorității Naționale pentru Calificări ANC, este membru onorific al Asociației EC B-B-B, alături de colega și mentora sa Ecaterina Andronescu. Acest ANC este încă o verigă parazitară pe lanțul care leagă (de mîini și de picioare) învățământul superior românesc de structura mafiotă ARACIS. Cu aroganța caracteristică, Dobrescu declara anul trecut că:

,,În zona de masterat mi-au venit spre aprobare ca și specializare, înainte să se ducă la ARACIS, denumire de calificare de trei rânduri. Stau să mă gândesc că acel absolvent se va duce la un interviu pentru o anumită ocupație până să își prezinte calificarea cred că se termină interviuˮ. Dobrescu participa în octombrie 2016 la o așa zisă dezbatere pe proiectul administrației prezidențilale ,,România educatăˮ la universitatea tehnică din Iași, alături de fostul ministru Sorin Câmpeanu. Dobrescu s-a înfipt bine la departamente de tip Politici, Strategii şi Monitorizarea finanțării învățământului superior sau Consiliul Naţional pentru Finanțarea Învățământului Superior, pentru care fapt Asociația EC B-B-B l-a primit cu brațele deschise, la pachet cu doamna Cati. Probabil de plictiseală, domn prof. Tiberiu Dobrescu și-a pus girul pe niște lucrări ale deținuților-scriitori, împreună cu alți șapte colegi din Poli, poveste aflată în atenția DNA de anul trecut.

Tot clubul select de export B-B-B l-a atras, probabil datorită gravitației foarte mari și pe un mânuitor al condeiului gazetăresc de prin parohia lui Macedonschi și Von Braun, Brașov. Este vorba despre un fost publicist la Wall Street metamorfozat în politician de factură tehnocrată adică numit subit secretar de stat la 10 decembrie 2015 în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri. La doar 31 de anișori Claudiu Vrînceanu avea deja viitorul asigurat împreună cu fratele său, Ovidiu, un jurnalist local cam fripturist și blogger, orientat pe zona de promovare a unor afaceri și bun prieten cu beizadele posesoare de start up-uri cu succes îndoielnic. Și dacă tot e o tradiție la Brașov ministerierea IMM-urilor (vezi multiplele mandate ale concitadinului PSD-ist, Constantin Niță), tânărul Vrînceanu și-a suflecat numaidecât mânecuțele și a bifat, în 29.01.2016, o mare și unică acțiune personală, sau aproape personală: o masă rotundă la colegiul din orașul natal, Andrei Șaguna, un brand în învățământul românesc, manifestare moderată de nimeni altul decât de gurul Alex Todericiu. La manifestare au cuvântat și marii corifei și membri fondatori ai Asociației Export Club București-Brașov-Bavaria, Cristian Macedonschi și Corneliu Teaha (zis Teo). Vedeta incontestabilă a parodiei cu public format în mare parte din elevi aduși cu forța a fost nimeni altul decât fosta tânără speranță a politicii internaționale de culise, senator PSRO, Mircea Geonă. Puțină aromă electorală nu făcut rău nimănui, nici măcar colegiului Șaguna care, preț de cîteva ore a lăsat la o parte Legea educației care spune clar că nu e permisă politica în spațiile de învățământ. După care Todericiu a avut grijă să exacerbeze evenimentul, cu stilul de bătrân gazetar de externe, astfel încât să pară că Dialoguri la gura sobei așa cum a fost denumită ședința de asociație cu public, s-a bucurat de ,,un real interesˮ. Evenimentul a fost organizat de firma Bonima SRL, o firmă creată prin interpuși de către Macedonschi și Braun, cea care deținea mărcile Micul Oktoberfest și Oktoberfest și care în urma unui proces intentat de SC A1 Events SRL din Sibiu, a pierdut în 21 octombrie 2016 cele două mărci, dar după ce și-a făcut plinul (de bere) timp de 7 ani. Astfel sibienii, au câştigat în instanţă dreptul de a folosi brandul Oktoberfest. Până la afacerea francizei adusă de Macedonschi la Brașov firma Bonima SRL era abonată la contracte cu statul, exemplu fiind și cel din 05.08.2011 cu Primăria municipiului Făgăraș de aproape 100000 de euro pentru organizarea unui târg despre care se aude că a fost un fiasco total. Și astfel, pentru extraordinare servicii aduse țării, prin decizia nr.117/18.01.2017, la aproape un an de la Dialoguri, tânăra speranță a politicii tehnocrate de sub Tâmpa era trimis la plimbare (adică eliberat din funcție) prin ordin al premierului Sorin Grindeanu. Evenimentul de la Brașov venea după unul similar, din același ciclu de povești la gura sobei inițiat de Todericiu & Asoc. în 14 decembrie 2015. Cu acea ocazie s-au afirmat alți simpatizanți, unul mai neașteptat ca altul. Organizatori – SCA Bulboacă și Asociații. Printre vorbitori, personaje care deseori umplu micul ecran: consilierii prezidențiali Sandra Pralong și Diana Păun, Dan Stoenescu – ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni, Marius Raul Bostan – ministrul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, George Butunoiu  – președintele Clubului Politic etc. Bineînțeles, alături de veteranii Clubului de Export B-B-B, Alex Todericiu, Sorin Antohi și Cristian Macedonschi. Accesul doar pe bază de invitație! Evenimentul de la Brașov a inspirat mai departe și alte Dialoguri. Este vorba despre povești în limba română și germană, la gura … Institutului Cultural Român de la Viena din 24 martie 2016. Cu un subtitlu sugestiv – Dialogues by the Fireplace! Asta da imaginație… Și un semn că, deși Silvia Davidoiu fusese schimbată din funcție, prietenii cauzei lui Todericiu și Antohi de a crea o a Treia Lume erau încă mulți. Un astfel de simpatizant, dar din țară, cooptat ca membru de onoare în Asociație este un personaj mai discret dar foarte activ, după obiectul său de lucru. Este vorba despre avocatul Ion Scăunașu. Nu vom putea spune că Scăunașu a câștigat biletul norocos de acceptare în selectul Club de Export spre Austria pentru că este Director general (de Arhivă) al AEGRM. Ce înseamnă? Simplu: Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare a Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Ce este această arhivă și de ce interesul austro-românilor din Asociație manifestat la cel mai înalt nivel, așa cum se va arăta mai departe? Să explicăm:

,, Pentru inscrierea in Arhiva nu este necesara nici o aprobare din partea statului. AEGRM a apărut conform Legii 99/1999. Arhiva pune la dispozitie un sistem de cautare care sa ofere informatii exacte si acualizate cu privire la inregistrarile garantiilor reale mobiliare. Cea mai eficienta metoda de cautare in Arhiva este cautarea in functie de numele debitorului pentru ca rezultatele vor include toate garantiile reale acordate de acesta in vigoare la acel moment. Celelalte tipuri de cautari nu vor oferi informatii la fel de complete (ex. Caut o masina, nu gasesc, dar exista o garantie asupra tuturor bunurilor debitorului). Există două situații pentru creditor:

Daca nu s-a gasit nici o inregistrare  – concluzia care se trage este ca poate sa isi inregistreze garantia si sa fie sigur ca ii sunt asigurate drepturile pe care legea le confera aceluia care inregistreaza primul un aviz de garantie reala asupra unui bun mobil.

Daca s-au gasit alte garantii inregistrate anterior concluzia care ar trebui sa fie trasa este ca trebuie facute cercetari mai amanuntiteˮ.

Adică…Liber la țepe (pardon ingineriilor financiare)! Probabil pătruns de importanța acestei funcții și având nevoie de ceva schimb de bune practici, Scăunașu a dat fuga în data de 23 iunie 2014 la … Ambasada României la Viena, la excelența sa Silvia Davidoiu, poleind totul sub denumirea de ,,Ziua Româneascăˮ deși la acea dată nu ar fi existat nici un motiv de sărbătorire, decât cel mult dechiderea oficială a sezonului de plajă la Mamaia. Totuși acțiunea a fost încununată de succes:

,,numeroşi oameni de afaceri şi profesionişti ai dreptului cu interese în România, au apreciat modul în care instituţia Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare asigură garantarea obligaţiilor civile şi comerciale în ţara noastrăˮ. No comment!

Răspuns: Foarte simplu și cu costuri mici! Ca exemplu de balizaj în new media vom vorbi puțin despre afacerea StartEvo. Cu o punere a afacerii în online aparent neprofesionistă, probabil pentru a da patina autenticului și inteligenței, Asociația StartEvo se autoproclamă – Furnizori de Inspirație. S-a înființat în 2011 dar are activitate din 2007, spun membrii fondatori. Membrii sunt trei. Sau aproape trei. Pentru că doi dintre ei, Constantin Noro Ferseta și Alina Ferseta sunt soț și soție. Deci un fel de mică afacere de familie, deși familia se va dovedi a fi una mult mai numerosă. Asta și dacă ne luăm după pozele de pe site și din afirmația că au 100 de bloggeri susținători și peste 120 de VIP-uri care îi sprijină. În plus Noro mai are și blogul său personal care ne dezvăluie fără să vrea că dezvoltarea în deceniul trecut al siteului neogen.ro nu era chiar așa de întâmplătoare. Când a plecat în 2008 de acolo, Ferseta a luat și ceva cunoaștere și o bază frumușică de clienți. Pe pagina StartEvo Noro mai spune și că e expert în e-marketing (sau publicitate, în românește) cu așa zise contracte de e-consultanță cu firme mari dintre care reținem Volksbank și George Butunoiu (nimeni altul decât prietenul lui Todericiu și Macedonschi), vorbăreț și el pe la gura sobelor înflăcărate din ultimii doi. Dar ceea ce șochează când deschizi anostul site al afacerii lui “Noro” Ferseta este o poză în care apare acesta dând mâna cu nimeni altul decât cu … fostul vicepreședinte al SUA, Joe Biden cu ocazia unei vizite a acestuia în România. Pe site, Ferseta spune că Biden ar fi chiar un membru fondator?! Mai spune că a încercat să facă și o filmare cu această ocazie, dar procedurile de la US Embassy nu au permis asta. Ironia evenimentului (programat) este că Biden a transmis cu această ocazie un nou semnal că lupta anticorupție în România trebuie să continue, inclusiv prin ONG-uri ca cel al lui Ferseta. WOW! La marele fix! Deci, să înțelegem că Obama-Biden-Clinton-Soroș sunt/erau băieții cei buni? Dacă așa spune Ferseta… Tot el mai postează pe siteul Asociației (că tot e la modă cu Asociațiile) că în septembrie 2013 a semnat cu Primăria Sectorului 1 cel mai mare proiect educațional informal (adică fără aprobarea Min. Educației) denumit EVO1, Sectorul 1 evoluează! Seamănă izbitor, ca stil, cu ceea ce a încercat să facă profesorul Titi Paraschivescu cu Primăria Generală, cu acel Smart City dar a primit flit de la primărița Gabi Firea. Oare cine era în septembrie 2013 primar al Sectorului 1? Lumea spune că preacuratul Andrei Chiliman dar noi putem să ne facem că nu știm! Cu gura căscată era să uităm de Butunoiu și Clubul său Politic. Asta în timpul liber, pentru că în rest domnul George este un om foarte ocupat. În primul rând cu firma sa de recrutare (sau head huting) denumită … George Butunoiu. Pe siteul afacerii el ne explică de ce e bine să faci business cu el, dacă ești manager isteț. Nu mai pierzi timpul să cauți angajați, ți-i găsește George Butunoiu și tot el ți-i plantează în firmă, pentru timpuri mai bune. Creează de fapt niște linii de obediență, în stare latentă. Iar dacă tot ești un tip deschis, nu poți să stai în calea progresului și achiziționezi, la sfatul obedienților, niște instrumente software în special pentru contabilitate sau, mai cool, niște servicii de e-marketing în timp real cum sunt, de exemplu, cele comercializate de firme partenere sau controlate de același providențial Butunoiu. Și astfel povestea Calului troian este reeditată și actualizată! George Butunoiu a fost și este un brand incontestabil, ce mai! Între 1996 și 2003 a fost manager asociat al Ward Howell Euroselect filiala din Romania, job pe care l-a abandonat devenind partener al afacerii Alexander Hughes Romania, până în 2006. Are și un master în managementul resurselor umane, unde altundeva decât la SNSPA. Dacă accesezi butonul Our Clients de pe pagina sa web dai direct într-o altă dimensiune, tot marca George Butunoiu dar mai absconsă. Firma SC Kuantero srl, cu un web design foarte profi se dorește a fi o agenție de marketing online înființată în 2008 (la un an de la înființarea Asociației StartEvo). Este cea care oferă soluții de e-marketing de mare succes, pe baza unei atente supravegheri a tot ce intră în contact cu o firmă. Plus toate ieșirile și mișcările personalului. Eventual și convorbirile, mailurile și mesajele schimbate de angajați, chiarl și în timpul liber (vezi aplicația 59sec). Iar aceste softuri cică se împacă foarte bine cu soluțiile informatice de securitate. Printre opțiunile programelor puse la dispoziție de Kuantero găsim una menită să facă fericit orice patron:

,, statistici, astfel încât directorul de vânzări să vadă cine e leneș și cine e vrednicˮ

Clienții Kuantero sunt aproape identici cu cei ai lui Butunoiu și dintre aceștia putem enumera: Coca-Cola, Diva Universal, Provident, PDL, Rebu, UPC, Forța Civică, Bestjobs etc. În plus Butunoiu are și alți clienți importanți. Amintim aici AIG, Asirom, BCR AsigurăriVIG, Deloitte, Dresdner Bank, Guvernul României, Microsoft, MOL, Omniasig-VIGOMV PETROM, Sara Merkur, Siveco, Strabag, VIG, Tarom, Unicredit Țiriac etc.

Reîntorcându-ne la Butunoiu nu putem să nu spunem că pasiunea pentru gastronomie l-a împins să-și deschidă un bistro de fițe, La George Butunoiu&Oskar, Oskar fiind câinele său. Din denumirea localului ne dăm seama că Butunoiu a depășit de mult frontierele narcisismului. Dacă tot vorbim despre publicitate, ca afacere, interesant este că investiția de 60000 euro (oficial) pentru amenajarea bistroului a fost privită în 2011 ca fiind un start up, fiind promovată, gratis, pe ANSI – Antreprenoriat pentru șomeri, un proiect pe bani europeni. Proiectul a fost implementat de o altă Asociație: Mereu Pentru Europa. Poate mai indicat ar fi fost: Mereu pentru Unii din Europa! Întorcându-ne la Asociația StartEvo, atrage atenția pleiada de membri de onoare, personaje care mai de care mai mondene: Monica Tatoiu, Liviu Mihaiu, Niels Schnecker, Mircea Toma dar mai ales Silviu Hotăran, despre care am mai amintit dar am omis să spunem că este fostul director general al Microsoft România, pus sub învinuire și apoi convertit în principal denunțător în dosarul Microsoft. Ce nu face un mare director de companie multinațională să-și scape pielea? Iar dacă tot a venit vorba despre vedetism, vă propunem un clip video postat fără vreun comentariu în limba română, despre o așa zisă vizită a președintelui României, Klaus Iohannis, la fostul ministru german Horst Seehofer în guvernul Merkel până în 2008, apoi ministerpräsident al landului Bavaria.

Oare, în accepțiunea celor de la Asociația Export Club București-Brașov-Bavaria, ministrul Seehofer ar fi acoperirea pentru includerea oficială a Bavariei pe titulatura asociației? Iar clipul cu vizita președintelui Iohannis, din 12.02.2016, este postat de Todericiu & Co. pentru a epata în fața tuturor mofturoșilor ca noi sau este o dovadă a faptului că însăși președenția României promovează și/sau are legături cu fenomenul Export Club B-B-B. Unul cu un puternic gust de …SI(E)fon.

Autor: Sandu Sorin

Share Button

Related Posts

Miercuri, Martie 29th, 2017. You can leave a response here.

 
 
Gandeste 182 29-03-2017 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 36 Pagina incarcata in 0.213734149933 secunde