Istoria unui război şters de comunişti din cărţile de istorie. Cum au luptat românii cu bolşevicii la Galaţi, într-o încleştare de trei zile, soldată cu mii de morţi

 

Luptele pentru apărarea Galaţiului, din ianuarie 1918, au fost prima confruntare din istorie între trupele bolşevice şi armata română. În perioada interbelică, la Galaţi a fost ridicat un monument pentru a cinsti memoria soldaţilor căzuţi în aceste confruntări, însă, după 1946, acesta a fost vandalizat şi apoi demolat de comunişti. Acum, autorităţile vor să refacă monumentul după planurile iniţiale.

Din motive care ţin de „frăţia dintre statele comuniste“, o filă de istorie foarte importantă a României a fost ascunsă publicului mai bine de o jumătate de secol, sub pretextul că aflarea adevărului l-ar fi deranjat pe „marele vecin de la Răsărit“. Nici măcar acum, deşi au trecut peste două decenii de când România a ieşit de sub sfera de influenţă rusească, relatările despre luptele pentru apărarea Galaţiului din ianuarie 1918 nu sunt incluse în cărţile de istorie decât marginal, superficial, fără a se lămuri numeroase aspecte esenţiale.

Mărturisirile legate de episodul „Galaţi 1918“ au fost analizate, în ultimii ani, de mai mulţi istorici, însă informaţiile sunt în continuare incomplete şi, pe alocuri, contradictorii. Asta poate şi pentru că sursa primară – provenită de la istoricul Constantin Kiriţescu – a fost interzisă vreme de decenii în România, fiind considerată un fel de blasfemie la adresa socialismului.

Începutul conflictului este foarte clar – o parte din armata rusă, puternic pătrunsă de ideologia bolşevică, vroia să părăsească frontul şi să se retragă în Rusia, unde să se alăture revoluţiei lui Vladimir Ilici Lenin.

„La îndemnurile lui Lenin, ruşii dezertează în masă, înarmaţi, pentru a se întoarce în ţară. Erau hotărâţi să-şi croiască drum cu armele şi să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, şi dacă nu întâlneau rezistenţă, să bolşevizeze totul, după modelul din Rusia“, descrie istoricul Cristian Negrea contextul geopolitic în care se afla Moldova la sfârşitul anului 1917, adică în plin Război Mondial.

„La 29 decembrie 1917 (n.r. – datele sunt adaptate Calendarului Iulian), la Pechea, judeţul Galaţi, o delegaţie rusească vine la comandamentul diviziei a 4-a pentru a anunţa că începând de a doua zi, trupele ruse vor părăsi frontul şi vor trece Prutul în Basarabia. (…) În caz că trupele române vor opune rezistenţă, vor trece totul prin foc şi sabie, vor arde şi distruge totul în calea lor“, consemnează Negrea.

Trebuie menţionat că, potrivit documentelor de război păstrate în arhivele Ministerului Apărării Naţionale, în acel moment în zonă, pe sectorul de front Tecuci–Galaţi, se afla Armata a 6-a rusă, cu trei corpuri de armată a câte două divizii fiecare. Se estimează că fiecare divizie avea circa 5.000 de soldaţi, ceea ce însemna că forţa de luptă rusească număra peste 30.000 de oameni.

Aliatul devenit duşman

Având în vedere situaţia complicată, practic, fostul aliat tindea să devină inamic, iar românii riscau să fie prinşi între două fronturi, diviziile 4 şi 13 ale Armatei Române primesc ordin să supravegheze trupele ruseşti. În acel moment, timp de câteva zile, trupele româneşti erau efectiv pregătite, în tranşee, să facă faţă atât unor atacuri dinpre vest, din partea germanilor, cât şi dinspre est, din partea ruşilor.

În faţa mobilizării de trupe, ruşii se liniştesc momentan, dar pe 3 ianuarie 1918 divizia 40 rusă părăseşte linia frontului şi porneşte spre Cudalbi şi Pechea, într-un marş ce semăna mai mult a fugă decât a retragere. Trupele sunt întoarse pe front de divizia a 4-a română, care avea un fel de rol de „jandarm“ al liniilor de apărare.

Harta militară a confruntării româno-ruse din 1917. Foto- Arhiva Bibliotecii Academiei

Harta militară a confruntării româno-ruse din 1917. Foto- Arhiva Bibliotecii Academiei

Harta militară a confruntării româno-ruse din 1917. Foto: Arhiva Bibliotecii Academiei

Însă, pe fondul confuziei, Corpul Siberian de elită, unitate complet bolşevizată „evadează“ spre Galaţi împreună cu divizia a 10-a siberiană, care deja avea în apropierea oraşului două baze: una peste Dunăre şi o alta în nord-vestul urbei, la Fileşti. Sursele istorice nu sunt foarte clare în privinţa numărului de soldaţi care se apropiau de oraş, însă se estimează că ar fi fost în jur de 12.000 de ostaşi.

Aşa cum era de aşteptat şi cum, de altfel, şi avertizaseră, ruşii au încercat să cucerească oraşul Galaţi, cu scop de jaf sau poate de a stabili aici, pentru noul stat bolşevic, o bază militară puternică din care să exporte revoluţia şi în România.

Cei 12.000 de soldaţi ruşi rebeli se regrupează la porţile oraşului, în zona Tirighina-Barboşi, iar pe data de 6 ianuarie 1918 trimit o delegaţie care solicită autorităţilor să plătească o sumă consistentă care să acopere cheltuielile de deplasare şi de hrănire a trupelor până când acestea vor ajunge în Rusia. Cum solicitarea este respinsă, ruşii trec la represalii.

Trec peste valea Cătuşa şi peste câmpurile unde se află acum cartierul Dunărea şi sunt întâmpinate, în buza dealului Ţiglina, de liniile de apărare româneşti.

Filmul bătăliei, după istoricul Constantin Kiriţescu

O hartă militară apărută într-o lucrare a istoricului Constantin Kiriţescu – Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919, ed. A II-a, ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1925, ne dezvăluie detalii interesante ale înfruntării armate din ianuarie 1918. Este de precizat că lucrarea lui Kiriţescu (ca de altfel toate lucrările istoricului) a fost interzisă în România începând cu 1946.

„Situaţia trupelor de apărare a Galaţiului este mai mult decât dramatică. Ele sunt acum atacate din 4 direcţii: vest, nord, est şi sud. În oraş, trupele Diviziei a 10-a ruse se constituie în unităţi de luptă, fără a mai putea fi împiedicate de vreo trupă română. Orice măsură pe care o ia armata română contrastează cu diferenţa numerică între soldaţi de 4 la 1 în favoarea ruşilor“, consemnează Constantin Kiriţescu.

Imagine de pe front - 1917. Foto- Arhiva BVAU

Imagine de pe front - 1917. Foto- Arhiva BVAU

Imagine de pe front – 1917. Foto: Arhiva BVAU

Prima linie de pe dealul Ţiglina cade şi totul părea pierdut. Totuşi, în ciuda situaţiei dramatice, armata română are o tresărire extraordinară de orgoliu. Din detaşamentul de la Fileşti se iau două plutoane de infanterie, o secţie de mitraliere, care sosesc imediat. Infanteriştii români atacă violent detaşamentul rus de la est, îl pune pe fugă şi-l urmăreşte până trece Prutul.

Atacaţi şi respinşi, ruşii intră în debandadă şi încearcă să se regrupeze spre sud, înspre gara Bărboşi şi podul de peste Siret. Artileria noastră şi trei avioane de bombardament aruncă bombe asupra aglomerării de soldaţi ruşi.

„Furia cu care românii, semnificativ mai puţin numeroşi, contraatacă, îi îngrozeşte pe ruşi, care iau o hotărâre disperată şi senzaţională. La ora 11,00 noaptea încep să treacă podul şi linia frontului şi se predau germanilor. A fost un deznodământ total neaşteptat şi absolut unic în istoria Primului Război Mondial. O bătălie între două armate aliate, în faţa poziţiilor inamicului şi sub privirile acestuia“, concluzionează reputatului istoric român.

Varianta „romantică“ a bătăliei pentru Galaţi

Pe marginea consemnărilor lui Constantin Kiriţescu (foto), un contemporan al războiului, s-au croşetat tot felul de scenarii, care mai de care mai „colorate“ şi impregnate cu un soi de romantism de gherilă. Conform acestor scenarii, în acele zile tulburi în tranşee se aflau, informaţiile sunt vehiculate de mai mulţi documentarişti, printre care Cristian Negrea şi Bogdan Condurăţeanu, doar vreo 200 de soldaţi români, cărora li s-au adăugat încă 300 de poliţişti, pompieri şi marinari.

Ar fi fost vreo 500 de apărători în total, plini de însufleţire patriotică, care beneficiau de avantajul terenului, precum şi de o dotare tehnică destul de bună, în special mitraliere, plus muniţie din belşug. Raportul de forţe ar fi fost de 24 la 1, în favoareaa ruşilor, care ar fi pierdut 3.000 de oameni din cei 12.000 care au atacat Galaţiul.

Imagine de pe frontul din 1917. Foto ”Arhiva BVAU”

Imagine de pe frontul din 1917. Foto ”Arhiva BVAU”

Imagine de pe frontul din 1917. Foto: Arhiva BVAU

După cele trei zile de luptă 7, 8 şi 9 ianuarie, majoritatea bolşevicilor rămaşi în viaţă, aproximativ 9.000 de oameni, s-ar fi predat micuţei garnizoane româneşti de câteva sute de oameni. Un astfel de scenariu, foarte onorant pentru români, are însă puţine baze documentare, iar în aceste condiţii relatările istoricului Constantin Kiriţescu privind evenimentele din ianuarie 1918 de la Galaţi sunt singurele demne de luat în seamă.

Istoria monumentului închinat eroilor care au murit la Galaţi

Referitor la luptele pentru Galaţi din 7-9 ianuarie 1918, bolşevicii au făcut un scandal imens, acuzând România că a ucis mişeleşte trupele care încercau să se alăture revoluţiei sovietice. Importanţa victoriei româneşti de la Galaţi în faţa trupelor bolşevice a fost evidenţiată şi de acordarea cetăţenilor oraşului a două medalii din partea Italiei şi Franţei.

Astfel, la 25 mai 1921, controversatul general Pietro Badoglio (şeful Marelui Stat Major al Armatei Italiene; devenit apoi guvernator al Etiopiei, vice-rege şi prim-ministru al Italiei fasciste) venea personal la Galaţi şi acorda oraşului, pentru jertfe şi eroism, Crucea de Război a Italiei.

De asemenea, la 21 octombrie 1922, generalul Henri Mathias Berthelot, fostul şef al Misiunii Franceze în România, care a coordonat rezistenţa noastră în război pe cel mai lung front din Europa, oferea gălăţenilor înalta decoraţie Crucea de Război a Franţei.

În perioada interbelică în memoria jertfei sutelor de ostaşi români care au murit în luptele de la Galaţi a fost construit, prin contribuţie publică, un monument închinat acestora. Atribuit lui I.N. Renieris, „Monumentul eroilor căzuţi pentru apărarea Galaţiului în luptele din 7-8 ianuarie 1918“, aceasta a fost denumirea lui originară, ar fi rezistat până prin anii ’50, când a fost demolat total.

Conform unor mărturii monumentul ar fi fost vandalizat şi apoi demolat încă din 1946, la solicitarea puterii sovietice, însă documentaristul gălăţean Costel Gheorghiu declară că demolarea completă s-ar fi produs zece ani ani târziu, „prin intermediul unor cozi de topor autohtone“.

De altfel, gălăţeanul – care spune că a prins monumentul în picioare în vremea copilăriei – este în proprietatea a două mărturii foarte interesante despre acesta: o plăcuţă comemorativă originară şi un set de fotografii cu monumentul, realizate de George Maksay, cunoscutul fotograf al Casei Regale a României

Monumentul se va reface acolo unde a fost

Autorităţile gălăţene au pornit deja demersurile pentru a repune monumentul la locul lui. Terenul unde va fi amplasat, aflat pe bulevardul Brăilei, în apropierea de Stirex, a fost cedat de autorităţi cu scopul refacerii monumentului. S-au obţinut avizele necesare de la Ministerul Culturii, iar Consiliul Judeţului a alocat 450.000 de lei pentru lucrare. De asemenea, mai mulţi istorici şi-au dat acordul să ajute la refacerea lui după detaliile originale, aşa cum apare în fotografiile lui Maksay.

Detaliu al monumentului eroilor de la Galaţi- Foto ”colecţia Costel Gheorghiu”

Detaliu al monumentului eroilor de la Galaţi- Foto ”colecţia Costel Gheorghiu”

Detaliu al monumentului eroilor de la Galaţi: Foto: colecţia Costel Gheorghiu

A mai rămas un mic hop: planul de urbanism, la care Primăria Galaţi lucrează de zor, dar fără spor. Au trecut deja doi ani de când restul detaliilor au fost rezolvate, ceea ce mai lipseşte fiind acest aviz de urbanism.

„Monumentul nu este un moft al cuiva, ci un monument de for public ridicat de gălăţeni în perioada interbelică şi demolat în perioada ocupaţiei oraşului Galaţi de către trupe sovietice, după al doilea război mondial. Prin reconstruirea acestui monument după fotografiile lui George Maksay şi reamplasarea pe acelaşi loc unde a fost ridicat iniţial considerăm că aducem o reparaţie istoriei locale“, se arată într-o notificare prin care Muzeul de Istorie din Galaţi roagă autorităţile locale să dea rezolve problema avizului de urbanism.

Articol relatat de adevărul.ro

 
 
Expunere 1172 08-12-2015 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 45 Pagina incarcata in 0.210948944092 secunde