Institutul SETI si musuroiul de furnici

 

Edward Snowden, fostul salariat al National Security Agency (NSA), care a scandalizat in 2013, in urma publicarii unui mare numar de documente oficiale, care ar fi trebuit sa ramana secrete, a fost nu demult in atentia publica pentru un alt subiect ciudat: comunicarea cu extraterestrii. Intr-un interviu podcast cu astrofizicianul Neil deGrasse Tyson, Snowden a sugerat ca mesajele extraterestre ar putea fi criptate atat de bine, incat oamenii care ar incerca sa traga cu urechea la extraterestri ar avea impresia ca nu aud nimic altceva decat zgomot.

  „Daca o civilizatie extraterestra incearca sa asculte alte civilizatii sau daca civilizatia noastra incearca sa asculte niste extraterestri, exista doar o singura perioada, foarte scurta in dezvoltarea societatii, in care toate comunicarile lor sunt trimise prin mijloace primitive si neprotejate”, deci in care standardele nu prevad criptarea mesajelor, spune Snowden.

 De aceeasi parere este si Dr. Michio Kaku, profesor de fizica la City College din New York (CUNY), una dintre cele mai renumite figuri din domeniul stiintei de astazi. Fiind intrebat daca programele SETI, pentru cautarea inteligentelor extraterestre cu radiotelescoape, au detectat vreodata, dupa peste 50 de ani de stradanii, vreun semnal, el a raspuns: „Probabil nu. Cautam in locul gresit. Chiar si e-mail-urile noastre, de exemplu, sunt comprimate si rupte, iar apoi reasamblate la celalalt capat. Daca am intercepta un mesaj de e-mail, ni s-ar parea un gunoi. Prin urmare, extraterestri din spatiu si-ar putea comprima mesajele si le-ar putea si trimite pe frecvente diferite, reasamblandu-le la celalalt capat. In acest caz, noi am auzi doar un zgomot. Asadar, universul ar putea fi ticsit cu semnale de la nepamanteni, iar noi sa fim prea primitivi pentru a le sesiza. De aceea, cred ca angajatii SETI sunt bine intentionati, dar actioneaza extrem de inadecvat. Problema-cheie este ca oamenii de stiinta isi asuma orbeste ideea ca extraterestrii sunt la fel ca noi, poate doar cu cateva decenii mai avansati. Trebuie sa ne largim nitel mintile, sa intelegem posibilitatea ca acestea sa fie cu milioane de ani inaintea noastra”.

Cum comunicam cu extraterestrii

 Oamenii de stiinta de la Institutul SETI, au replicat imediat ca o astfel de critica este inadecvata. „Noi nu cautam un mesaj”, a declarat Seth Shostak, director al Centrului de cercetare SETI al acestui institut, „ci doar un semnal care sa ne dovedeasca faptul ca acolo este un transmitator”. Pana in prezent, cea mai mare parte a vanatorii pentru semnale extraterestre a folosit undele radio, bazandu-se pe teoria ca radioul este un mod relativ usor si ieftin de a trimite semnale pe distante mari prin spatiu.

 Institutul SETI foloseste radiotelescoapele cele mai puternice de pe Pamant pentru a cauta semnale care se concentreaza pe un singur punct pe cadranul de radio, a declarat Shostak. Exista o multime de procese si corpuri fizice care produc zgomot radio, dar numai un transmitator artificial poate emite un semnal de banda ingusta, pe cat se stie la ora actuala. Deci o banda de semnal bine focalizata ar fi ca un semnal: „Hei, e cineva acolo care poate construi un emitator radio”, a spus Shostak. Mesajul in sine ar putea fi de neinteles, fiind criptat, dar am sti ca este un mesaj trimis de o fiinta inteligenta.

 Doug Vakoch este cercetator la Institutul SETI, responsabil cu compunerea mesajelor interstelare (deci, iata, exista si persoane responsabile cu modalitatile prin care noi sa vorbim cu extraterestrii). El a declarat publicatiei on-line Live Science ca „folosind tehnologiile noastre actuale, semnalele noastre de radio si televiziune, raspandite in spatiu, nu le-am putea detecta de pe cel mai apropiat sistem stelar de Pamant”. Dar peste cateva sute de ani, tehnologia s-ar putea dezvolta suficient de mult, astfel incat sa putem trage cu urechea pe distante extrem de mari. Atunci, intr-adevar, presupuneri precum cele ale lui Snowden despre criptare ar putea pune probleme pentru oamenii care cauta inteligente extraterestre.

 Dar criptarea nu este cea mai mare provocare pentru pamantenii care ar dori sa traga cu urechea – a spus Vakoch – si este suficient sa ne uitam la dezvoltarea telecomunicatiilor pe Pamant. „Nu demult, eram extrem de zgomotosi. Am avut o multime de emitatoare TV si radio care isi difuzau energia in toate directiile. Mai recent, folosind comunicarea prin fibre optice sau prin sateliti, se scurge mult mai putin catre spatiul cosmic.”

 Astfel, daca o civilizatie avansata ar fi interesata sa ne caute, ea ar avea doar o fereastra scurta de timp pentru a face acest lucru – independent de problema criptarii. Asta inseamna ca o civilizatie extraterestra care ar vrea sa asculte pamantenii ar trebui sa faca asta timp de mii, sau chiar milioane de ani, a spus Vakoch. In caz contrar, este extrem de probabil ca pamantenii si extraterestrii „sa se rateze reciproc in imensitatea spatiului si timpului”. Pentru moment, cea mai buna cale ramane cautarea unor mesaje directe, trimise in mod deliberat de niste extraterestri inteligenti. Desigur, daca ei ar trimite un astfel de mesaj, ar avea grija ca el sa poata fi si descifrat…

 O alta posibilitate, desi inca inaccesibila tehnologiilor de care dispunem, ar fi scanarea atmosferei unor exoplanete cautand in ea urme de viata si de inteligenta. Shostak a spus ca e complicat, existand multe emisii nenaturale de examinat. Oamenii, de exemplu, au emis intens clorofluorocarburi (CFC) in atmosfera, timp de cateva decenii, inainte sa inteleaga ca distrug astfel stratul de ozon si sa reduca emisiile de CFC.

 Un alt indicator – spunea Shostak – ar putea fi caldura degajata in exces, de pilda de un numar mare de masinarii. Din pacate, la ora actuala, omenirea poate detecta emisiile infrarosii anormale doar in cantitati uriase, cum ar fi o stea stralucitoare dintr-o galaxie.

 Descoperirile recente au sporit totusi sperantele sa existe viata inteligenta pe exoplanete. O cercetare publicata in 2013 estima ca 22 la suta din stele au planete de dimensiunile Pamantului in zonele locuibile si nu una la un milion, cum se credea pe vremuri.

 In ciuda acestor afirmatii optimiste, pana una-alta, proiectele SETI nu au gasit, din 1960 incoace, niciun semnal care sa se repete sau care sa fie emis, in mod cert, de un transmitator artificial. De ce? Raspunsul nu este acela ca am fi singuri in Univers (varianta pe care nici cei mai sceptici astronomi nu o sustin), ci sta mai degraba in observatia profesorului Kaku, aceea ca inteligentele din Univers nu sunt la acelasi nivel cu noi, ci „cu milioane de ani inaintea noastra”.

Oamenii, furnici harnice

 Intr-o interventie de la sfarsitul anului 2015, profesorul Michio Kaku a revenit asupra acestei idei, spunand: „Unii oameni spun ca daca exista forme de viata inteligente acolo – si eu cred ca exista – cum se face ca nu ne viziteaza? De ce nu aterizeaza pe peluza Casei Albe, anuntandu-ne astfel prezenta lor si oferindu-ne tehnologiile lor? Ei bine, daca te plimbi pe un drum de tara si vei vedea un musuroi de furnici, te duci in jos la furnici si spui ca le aduci daruri, ca le aduci brelocuri, siraguri de margele, sau ca le oferi cheia energiei nucleare, si le rogi sa te conduca pentru asta la regina lor furnica? Sau ne vine mai degraba un impuls de a calca pe cateva dintre ele? Daca extraterestrii sunt atat de avansati incat ar putea ateriza pe peluza Casei Albe, atunci suntem ca furnicile, in comparatie cu ei. Nu avem nimic sa le oferim, deci motivul pentru care ei nu ne anunta existenta lor ar putea fi ca suntem neinteresanti, in conditiile in care ei le-au vazut pe toate. Nu avem nimic de oferit unei civilizatii atat de avansate si de aceea cred ca nu ne viziteaza. Suntem aroganti sa credem ca suntem fiinte atat de interesante, incat extraterestrii sa calatoreasca mii de ani-lumina ca sa ne viziteze”.

 Ceea ce uneste acest ultim punct de vedere – altminteri interesant si ilustrativ – cu viziunea SETI este ca nici unii, nici altii nu iau in calcul o a treia posibilitate: poate totusi suntem interesanti, intr-un fel oarecare, si poate „cineva de departe” vine totusi sa viziteze „musuroaiele de furnici”, fara a intra in contact, desigur, cu una sau o alta dintre reginele lor. Nu cumva fenomenul OZN ar putea fi explicat astfel?

 Dar se pare ca pana si Shostak avea niste indoieli, intrucat a adaugat, in incheiere: „Nu este imposibil ca prima inteligenta descoperita sa fie cu totul altceva decat ceea ce ne asteptam sa gasim.”

Revista Magazin

 
 
MixDeCultura 399 03-04-2016 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 31 Pagina incarcata in 0.19957613945 secunde