Gemenii de la Toulouse. Cea mai mare catostrofa industriala postbelica franceza (Partea II). Procesele in prima instanta si in apel (din 2009, respectiv, 2012) si anularea acestuia in 2015

 


Corespondenta de la Paris
Procesul Uzinei AZF Toulouse

TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris
(Curtea de Apel, Camera Corectionala)

Pe 24 ianuarie 2017, a inceput, in fata Camerei Coretionale a Curtii de Apel Paris (Tribunalul de Inalta instanta- Camera Corectionala) al 3-lea proces al exploziei "Gemenilor" de la Toulouse (Uzina AZF/Azot Fertilizant, specializata in sintetizarea amoniacului) pe 21 septembrie 2001, una dintre cele mai mari catastrofe (tragedii) industriale din intreaga istorie a Frantei (si cea de-a 2-a in Europa, dupa explozia centralei atomoelerctrice de la  Cernobîl/26 aprilie 1986), dosarul caruia (cca 109 volume/53.820 de pagini) l-am putut urmarii de aproape pe tot parcursul instrumentarii lui (inclusiv la celelate 2  procese anterioare/23 februarie-30 iunuie 2009, in Prima instanta, respectiv, pe 24 septembrie 2012, in Apel) timp de peste 7 ani, in care mai multe  anchete lansate de catre INVS (Institutul National pentru Controlul Sanitar) ar fi  pus in evidenta faptul ca dintre cele cca 25.000 de persoane afectate intr-un fel sau altul (direct sau indirect) de suflul exploziei, cca ¼ aflate la mai putin de 1.700 de m de explozie ar fi fost ranite,  cca 1/3 dintre ele, in cursul lunilor urmatoare, ar fi fost obligate (nevoite) sa consulte un medic generalist, cca 1/10, ar fi fost spitalizate de urgenta si cca 1/100, chiar si din zonele indepartate, ar fi fost traumatizate fizic (cca 41,4% cu probleme auditive) sau psihic (cca 49,5%).

 

In general, 1/5 persoane aflata la mai putin de 1.700 de m sufera si astazi de probleme auditive iar atunci, toate ar fi fost traumatizate din punct de vedere psihic, dintre care chiar si astazi, peste jumatate (cca. 55%) ar prezenta inca sechele, intr-o forma  mai mult sau mai putin grava, iar ½ dintre  copii aflati in proximitatea focarului exploziei si  ¼  dintre cei aflati in zonele mai indepartate ale acesteia, prezentau (pe atunci) importante modificari comportamentale (probleme de somn, cosmaruri, neliniste, regresiune, somatizare, rezultate scolare modificate, etc.).

Astazi, la cel de-al 3 lea proces (care va dura cca 4 luni, pana pe 24 mai), in total,  cca 2.750 de persoane s-ar fi  constituit in parte civila (in cadrul mai multor asociatii: „Sinistratii din 21 septembrie”, „AZF Memorie si Solidaritate”, etc.), care, intr-un fel sau altul (direct sau indirect), se considera victime ale celei mai mari catastrofe industriale (a uzinei AZF Toulouse), care a avut loc in Franta dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar in timpul procesului, 187 de martori ar trebui sa fie  fi audiati.

In acest context, cei 2 (ramasi) inculpati in dosar,  Sociatea petrochimica Grande Paroise SA (persoana morala/juridica, pe atunci filiala al gigantului petroilier Total SA) proprietarul  uzinei AZF Toulouse si directorul acesteia, Serge Biechlin (persoana fizica), acuzati de „omucidere si vatamare corporala grava involuntara (din culpa)”, in ciuda imensului prejudiciu moral si material cauzat (31 de morti, cca 8.000 de raniti, dintre care 2.500 au necesitat spitalizare si pagube materiale de peste 2Md€), risca 225.000€ amenda penala (Grande Paroise SA), respectiv, 3 ani de inchisoare cu executare (maximum) si 45.000€ amenda penala (Serge Biechlin), dupa ce in urma procesului  desfasurat in perioada 23 februarie-30 iunuie 2009, pe 19 noiembrie amandoi au fost achitati in beneficiul indoielii (in Prima instanta),  iar pe 24 septembrie 2012, amandoi au fost condamnati in Apel (Grande Paroase la 225.000€ amenda penala, iar Serge Biechlin la 3 ani de inchisoare dintre care 1 an cu executare si la 45.000€ amenda penala)

Asumandu-si intreaga responsabilitate pentru cele intamplate pe 21 septembrie 2001, grupul petrorilier Total SA (avandu-l pe atunci PDG/Presedinte-Director General pe  Thierry Desmarest, care si el a fost citat la proces) a si despagubit deja victimele sale (sub forma de daune morale si materiale) la nivelul a cca 2Md€.

In Franta, in momentul de fata ar exista inca alte 600 de intreprinderi (in domeniul petro-chimic) cu un risc asemanator de explozie!

Ca ironie a  sortii  in aceasi perioada (aproximativ) cu procesul uzinei AZF (24 ianuarie-24 mai 2017) se desfasoara in fata Curtii (Camerei) Criminale  Speciale pentru „complicitate la  asasinate teroriste”si procesul lui  Abdlekader Merah  (27 februarie-31 martie 2017), fratele lui Moham(m)ed Merah   (responsabil de atacurile teroriste din zilele de 11, 15 si 19 martie 2012, ucis pe 22 martie de catre o unitate de lupta de elita RAID/Recherche – Assistance – Intervention – Dissuasiona a Politiei Nationale sub comanda lui Amaury de Hauteclocque/in dosarul caruia am fost si eu implicat prin intermediul lucrarilor mele de investigatie)care, conform  unor anchetatori (Alain Cohen de la SRPJ-Serviciul de Cautare Regional al Politiei Judiciare) Toulouse, dar si victime ale catastrofei industriale a uzinei AZF (Gérard Ratier, presedintele asociatiei „Sinistratii din 21 septembrie”), ar avea intre ele o legatura „organica” (conform avocatilor apararii Simon Foreman si Daniel Soulez-Larivière, bazandu-se si pe lucrarile jurnalistilor Anne-Marie Casteret si Marc Mennessier, respectiv, Franck Hériot si Jean-Christian Tirat).

 

                APROFUNDAREA DOSARULUI [continuare, a se vedea pentru detalii si articolul autorului:  Gemenii de la Toulouse. Cea mai mare catostrofa industriala postbelica franceza (Partea I)]

Dupa o ancheta care a durat cca 7 decenii (28 septembrie 2001-7 iulie 2007/ceea ce este foarte mult intr-un dosar corectional judecat de catre o Curte compusa din 3 magistrati), procesul uzinei AZF Toulouse (de o deosebita complexitate) urma sa inceapa in sala Jeam Mermoz(din Aleea Biènes nr.7) pe 28 septembrie 2008 la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Toulouse in fata Curtii Corectionale (cea de a 3-a Camera: N° de Jugement: 1110/09; N° de Parquet: 01100000/0887810/ 0887809/0868905 compusa din: Thomas Le Monnyer (Presedinte), Danièle Milrabel/Vicepresedinte-judecator si Edwige Bit/judecator, Hélène Ratinaud/Vicepresedinte-judecator supleant si Alain Fouqouet/judecator supleant, asistati de catre grefierii Maryse Bonaventure si Emmanuelle Reynolds, precum si Patrice Michel, Procurorul adjunct al Procurorului Republicii, respectiv, Claudie Viaud, Viceprocuror al Republicii.

Ulterior insa, data inceperii acestuia (din motive „tehnice”) a fost amanata pana pe 23 februarie 2009.

Cu alte cuvinte, acesta urma debuta dupa cca 8 decenii si jumatate, de la producerea celei mai mari catastrofe industriale postbelice franceze (in care 31 de persoane au fost ucise si cca 2.500 de persoane au necesitat spitalizare, cu pagube materiale de peste 2Md€), explozia uzinei chimice AZF (Azot Fertilizant) Toulouse, proprietate (pe atunci) a societatii petrochimice  GPN (Grande Paroise Azot/intreprindere chimica, fosta filiala al grupului petrolier Atofina disparuta in 2004 in profitul grupului Arkema, aflat in componenta grupului  Total SA-intreprindere petroliera si de gazeificare franceza privata, creata in 1924 prin fuziunea dintre Total-Fina si Elf/ex-Elf Atochem), astazi facand parte din grupul Borealis AG (al 2-lea mare producator european si al 8-lea mondial de polietilena/(C2H4)n, polimer semicristalin termoplastic, semiotransparent, obtinut prin procesul de polimerizare), fosta filiala a lui Total SA (privatizata in 1993, care apsoarbe in 1999 compania petroliera belgiana Petrofina, respectiv, in 2000, societatea franceza de extratie petroliera Elf Aquitaine), cel de-al 6-lea mare grup petrolier din lume, dupa ExxonMobil Corporation (american), Shell/Royal Dutch Petroleum (anglo-olandez),  BP (anglo-iranian), Chevron Corporation (american)si ConocoPhillips (american).

Dupa cum stim, pe 9 iulie 2007, Judecatorul de Instructie Thierry Perriquet termina instrumentarea dosarului si îi va trimite in fata Camerei Corectionale al TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Toulouse pe cei 2 ramasi inculpati in dosar (dupa disculparea altor 13 in timpul dereularii anchetei): Sociatea petrochimica “Grande Paroisse” SA (reprezentata prin Daniel Grasset), persoana morala (juridica), pentru „omucidere si vatamare coporala grava involuntara” (din culpa) si pe directorul Uzinei AZF, Serge Biechlin (persoana fizica),inculpat cu acelasi cap de acuzare ca siGrande Paroise,  caruia i se mai reproseaza in plus si “neglijenta in ceea ce priveste securitatea intreprnderii” (conform art. L 230-2, L 263-2-1, R 231-54-1, L 263-1-1, L.4121-1, L.4121-2, L.4121-3, L.4121-4, L.4612-9, L.4121-5, L.4741-1 si L.4732-1, R625-2,4; L230-2; L263-1-1; L263-21 din Codul Muncii la momentul producerii catastrofei si cel in vigoare dupa 1 mai 2008respectiv, art. L.221-6, 8, 10; 222-19, 44, 46; 322-5, 15, 17 din Codul Penal), asistati de catre o echipa de avocati reputati: Daniel Soluez-Larivière, Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte si Jean-Marie Coste-Fleuret/Baroul parizian, respectiv, Emmanuelle si Jacques Monferran/Baroul toulousean.   

Alaturi de cei doi, pe banca acuzarii (acuzatiilor) va compare (in calitate de „martor”, conform art.387 si urmatoarele, 550 si urmatoarele, respectiv, L.121-3, L. 221-6, L. 222-19/aliniatul 1, L. 322-5 si R. 625-2 din Codul de Procedura Penala) si grupul petrolier TOTAL SA, a carei filiala a fost Grande Paroise SA (reprezentat prin Jean-Jacques Guilbaud, insotit de catre avocatii Jean Veil/Baroul parizian si Michaël Malka/Baroul toulousean), care a si despagubit deja victimele catastrofei la nivelul a cca 2Md€.

Partea civila (cca 2.750 de persoane) este reprezentata (alaturi de persoane fizice) de catre asociatiile (persoanele morale/juridice) „Sinistratii din 21 septembrie”, respectiv „Asociatia Familiilor Indoliate AZF Toulouse” si „AZF Memorie si Solidarite (apartinand fostlor salariati ai uzinei AZF Toulouse) sau FENVAC (Federatia Nationala a Victimelor Accidentelor Colective) si „Asociatia „Bernadette en Colère”, alaturi de care va fi prezenta  si Jandoubi - Carde Leila (ca persoana fizica/parte civila n° 1998) sotia lui Hassan Jandoubi (presupusul autor al unui atac terorist tip kamikaze la AZF), al carui cadavru (curat, proaspat spalat si imbracat cu 5 slipi surapusi), descoperit in proximitatea craterului format in urma exploziei, dupa parerea medicului legist, profesorul Anne-Marie Duguet ar fi insemnat ca acesta (care l-ar fi frecventat la Artigat pe Olivier Corel/„Emirul alb”, un islamist predicator radical, fost mentor ai fratilor Mohamed si Abdelkader Merah implicati in atacurile teroriste din Toulouse si regiunea sa urbana in zilele de 11,15 si 19 martie 2012, in care 7 persoane au fost ucise, respectiv, ai fratilor Fabien si Jean-Michel Clain, precum si al lui Sabri Essid, clasati de catre serviciile franceze de  informatii ca islamisti radicalizati si jihadisti)  s-ar fi pregatit pentru o relatie cu Dumnezeul (Allah)”. 

In timpul procesului (pana pe 30 iunie 2009), vor fi prezenti in sala victimele catastrofei, asistati de catre 46 de avocati, in total, cca 210 persoane fizice si 81 morale (juridice) care s-au constituit in parte civila si vor fi audiati 39 de experti-judiciari(profesori universitari, cercetatori, ingineri, etc., specialisti de inalt nivel in diferite domenii de activitate legate de catastrofa:Jean-Louis  Lacoume(profesor emerit INPT-Institutul National Politehnic Toulouse, partizan al unei singure explozii insotit de ecou, datorat unui amestec de clorat-DCCNa si nitrat de amoniu-NH4NO3),  Anne-Marie Duguet (medic legist, Conferentiar universitar/Toulouse, partizan al atentatului terorist comis de catre Hassan Jandoubi), Paul-Louis  Arslanian (inginer-expert/Biroul de acnchete  accidente-Aeroportul Le Bourget-Paris), François Barat (inginer-expert),  Didier Bergues(inginer/ Centrul de Studii de Gramat/DGA), Jean-Michel Brustet (Conferentiar universitar/ Toulouse), Claude Calisti (expert/Curtea de Appel Paris si Curtea de Casatie Paris), Jean-Pierre Coudec (fost profesor la INPT/Institutul National Politehnic Toulouse), Dominique Deharo (expert in incendii si explozii/Curtea de Appel Toulouse, Curtea de Casatie Paris), Didier Despers (profesor de mecanica/Toulouse), Lichel Dietrich (profesor/Universitatea Joseph Fourrier-Grenoble 1, Director de cercetare/CNRS-Centrul National de Cercetare Stiintifica, seful Departamentului de Geofizica al Institutului francez de cercetare al petrolului), Jean Donio (profesor emerit/Universitatea Panthéon-Assas-Paris 2), Serge Dufort (inginer de cercetare /CEA-Comisariatul Energiei Atomice si a Energiilor Alternative), Bruno Feigner (inginer de cercetare/CEA), Jean-Luc Geronimi(inginer/expert judiciar tehnic), François Glangeaud, Hodin Alainsi Valérie Gouetta (experti judiciar tehnico-stiintifici),  Roger Jeannot (fost inginer de cercetare/BRGM-Biroul de Cercetari Geologice si Minerale Toulouse), Gérard Lagarde(expert judiciar/Curtea de Apel Lyon), Jean-Yves Lamballerie(geolog), Jean-Claude Martin (profesor emerit/Elvetia), Pierre Mary (inginer/Toulouse), Michel Meunier (fost profesor la SupElec/Scoala Superioara de Electricitate), Christian Mouychard (inginer de expertiza/RTE-Reteaua de Transport de Electricitate Toulouse-filiala a EDF-Electricité de France), Bertrand Nogarede (profesor la INP Toulouse si Director de cercetare la CNRS), Jean-Yves Philippot (profesor/Toulouse), Philippe Platin de Hugues (inginer acustician/BEA-Biroul de Anchete si Analize-Franta), Véronique Rey (inginer/Laboratorul Politiei Stiintifice si Tehnice Toulouse, adjunctul sefului serviciului de incendii si explozii), Paul Robert (inginer –expert in explozibili), Jean  Roguin (inginer-Director delegat/RTS SEO Toulouse), Caroline Sableyrolles(Conferentiar universitar/ENSIA-Scoala Nationala de Stiinte Informatice Aplicate), Jean Sompayrac (expert-geometru/Toulouse), Henry Tachoire (profesor emerit de chimie/Universitatea Provence-Aix-Marseille 1, Laboratorul de Termochimie), Pierre Thebault (inginer-expert in lucrari metalice/Lacroix-Toulouse), Daniel Van Schendel (inginer-expert in petrochimie), Claire Vialle (inginer/Toulouse), Gérard Villarem(inginer-Director CATAR CRIT/Asistenta Aeroportuara) si David Znaty (profesor la Scoala Centrala Paris si  Universitatea Panthéon-Assas-Paris 2) in fata a 145 de martori, printre care si importante personalitati publice apartinand societatii civile: Eric Andrieux (profesor/ENSIA Toulouse, citat de catre „Syndicat du personnel d'Encadrement de la Chimie des Pyrénées et de la Garonne„), Louis Arbus (profesor emerit de medicina legala si neuro-biologie, citat de catre „Association des Sinistrés de 21 septembre/Asociatii Sinistratii din 21 septembrie„), Daniel Bernars (doctor-inginer chimist, citat de catre Aparare), Jérôme Berthe (inginer-Director industrial la Arkema-filiala al grupului petrolier citat de catre Aparare), Jean-Jacques Bonnet (profesor emerit/Universitatea Paul Sabatier-Toulouse, citat de catre partea civila Monique Mauzac sotia lui André Mauzac decedat in catastrofa), Joël Bouchite (Prefect/securitate si aparare, citat de catre Parchet), Michel Brerard (magistrat/Parchetul general Bordeaux, citat de catre Asociatia „AZF Mémoire et Solidarité/Memorie si Solidaritate„), Jean-Louis Burle (PN/Politia Nationala, citat de catre partea civila Mauzac), Christian  Camerliynck (Conferentiar universitar/Paris, citat de catre Aparare), Thierry Chapelier (Locotenent-Colonel/GCFAGB- Groupement Central des Forces Aériennes de la Gendarmerie Base-Velizy-Villacoublay, citat de catre Parchet), Alain Cohen (Comandant emerit de Politie, citat de catre partea civila Mauzac), François Cornelis (Director al Total SA-Chimie) si Jean Du Rusquec (Director general al Total SA), citati de catre „Association des Sinistrés de 21 septembre„, Marcel Dumas (Commissaire divisionnaire/Comisar sef emerit, citat de catre „AZF Mémoire et Solidarité/Memorie si Solidaritate„) André Grosmaitre (Director general adjunct al GPN/Grande Paroise Azot SA-proprietarul AZF Toulouse, citat de catre „Association des Familles Endeuillées„/Aasociatia Familiilor Indoliate„), George Guiochon (profesor si cercetator/Universitatea Tennessee-SUA, citat de catre partea civila Mauzac),Rémy Jean (sociolog si analist, specialist in accidente de munca/Toulouse) si Thierry Lang (profesor de epidemologie/Toulouse,) citati de catre „Association des Familles Endeuillées„), Armand Lattes (profesor emerit de chimie/Universitatea Paul Sabatier-Toulouse, citat de catre partea civila Mauzac), Michel Levebvre (profesor la Universitatea Catolica Louvain/Belgia)si Claude Legros (conferentiar universitar, specialist in acustica/Toulouse), citati de catre Parchet, Marc Menessier (jurnalist de investigatie/Cotidianul francez Le Figaro, citat de catre „AZF Mémoire et Solidarité/Memorie si Solidaritate „), Bernard Meunier (fost Presedinte al CNRS-Centrul National de Cercetare Stiintifica, citat de catre partea civila Mauzac), Pierre Michellier (Director Igiena-Securitate-Mediu si Dezvoltare Durabila, grupul Total SA, citat de catre Aparare), Gérard Naisse (Director Asigurari/grupul petrolier Total SA, citat de catre avocatul partii civile Leguevaques), Patrick Naylor (profesor/Imperial College- Londra , citat de catre Aparare), Serge Nicolettis (inginer geofizician-Director Departament de Geofizica/Total SA, citat de catre Aparare), Gérard Onesta (Deputat European-Presedintele Parlamentului european, citat de catre ecologisti), Jean-Bernard Peudpiece (Director Tehnic al GPN-Grande Paroise Azot, citat de catre Parchet), Norbert Pheulpin (Directorul Laboratorului Forensic science/Laboratorul Central Politiei Stiintifice si Tehnice, citat de catre Parchet), Victor Pinheiro (Sef de echipa la EADS Astrium/European Aeronautic Defence and Space Company, grup industrial multinational european in domeniul aeronautici si al tenologiei spatiale, civile si militare, infiintat pe 10 iulie 2000 prin fuzionarea a trei mari intreprinderi europene: Aerospatiale Matra – Franta, DASA – Germania si CSA – Spania, citat de catre Apoarare), Henri-Noël Presles(profesor la Scoala Nationala Superioara de Mecanica si de Aeronautica Futuroscope si Director de cercetare CNRS/Centrul National de Cercetare Stiintifica, citat de catre Parchet), Jacques Saint Paul(fost director al CPN, citat de catre „Association des Familles Endeuillées„), Jacques Salamitou(fost director de mediu in cadrul grupului SUCRP/Société des usines chimiques Rhône-Poulenc/fondata in 1928, specializata in chimie fina si industria framaceutica, citat de catre Aparare), Anne Souriau (seismolog-Director de cercetare la CNRS/Centrul National de Cercetare Stiintifica, citat de catre Parchet), Annie Thebaud-Mony (Director de Cercetare la INSERM/Institutul National al Sanatatii si a Cercetarii Medicale, citat de catre Sindicatul CGT/ Confederatia Generala a Muncitorilor), Pierre Wiedemann(fost inspector general al securitatii la Elf Atochem/fosta filiala a Total SA, citat de catre Aparare), Serge Sinakiewicz (investigator in cadrul Directiei Centrale a Securitatii Publice), etc.

            Mentionam aici si faptul ca printre cei citati de catre partea civila Monique Mauzac (Director de Cercetare in Chimie siSef de laborator la CNRS/Centrul National de Cercetare Stiintifica, vaduva inginerului Andre Mauzac decedat in uzina AZF pe 21 septembrie) se afla si Laurent Fabius (n.1946/fost Ministru al Afacerilor Externe/2012-2016, actual Presedinte al Consiliului Constitutional/din 2016) pe atunci Ministrul Economiei, Finantelor si Industriei (200-2002), care cu putin timp inainte de explozia uzinei AZF ar fi aterizat cu un avion ministerial  pe Aeroportul International Toulouse-Blagnac (cca 9-10 Mil de pasageri anual) pentru a tine un discurs la Palatul Congreselor Diagora(Labège/regiunea urbana Toulouse) in prezenta lui Martin Malvy (n.1936/Presedintele Consiliului Regional Midi-Pyrénées/1998-2015, avand capitala la Toulouse), respectiv, Jean-Louis Guigou(n.1939/profesor universitar si inalt functionar francez), pe atunci (1998-2002) Directorul DATAR (Delegatia Interministeriala a Amenajarii Teritoriale si a Atractivitatii Regionale/fondata in 1963).

Datorita exploziei, care l-ar fi surprins la aeroport (dupa aterizare), acesta isi va anula discursul propus, dar nici nu va depune marturie la proces (fiind absent).

In ciuda insistentelor Justitiei (conform documentelor D5258-D5263, D5577 - D5600 si  D6555) din dosarul de instructie, autoritatile aeroportuare, nu vor comunica niciun fel de informatii referitor la avionul (elicopterul) ministerial  care l-a transportat pe Fabius la Toulouse.

Este foarte probabil ca acesta sa fi aterizat nu la aeroportul Toulouse-Blagnac si pe aerodromul bazei militare Francazal.

In sfarsit, am facut aceasta scurta prezentare ai expertilor judiciari (respectiv, ai unor martori reprezentanti de seama ai societatii civile), care au fost implicati direct in Dosarul Uzinei AZF si au participat la proces, intocmai, pentru a pune accentul pe seriozitatea cu care Justitia franceza ar fi abordat (cel putin teoretic) aceasta catastrofa industriala fara precedent in istoria postbelica a Frantei.

Mentionez aici si faptul ca Judecatorii Curtii Corectionale, n-au exclus niciunul dintre ipotezele fundamentale pe care eu (personal), le-am retinut ca probabile in timpul instrumentarii dosarului de catre cei 3 judecatori de instructie(Joaquim Fernandez, Didier Suc  si Thierry Perriquet), adica: posibilul atentat terorist comis de catre Hassan Jandoubi(n.1966/francez de origine tunisiana) ; 1 expolozie in Uzina AZF urmata (tot in aceasta uzina)  de catre un „ecou„  (printr-un fenomen de ecranare), sustinut de catre profesorul emerit si expertul-judicar Jean-Louis  Lacoume(Institul National Politehnic din Grenoble) respectiv,2 explozii diferite (distincte) dintre care 1 in Uzina SNPE (Societatea Nationala de Pudre si Expmozibili), urmata de ce de-a 2-a, in Uzina AZF (Azot Fertilizant), aflate una de cealalta la o distanta de cca 600m, in variantele  profesorilor Jean-Marie Arnaudiès (Classe Prépa aux Grandes Ecoles „Pierre de Fermat” Toulouse) respectiv, Alain Joets  (Director de Cercetare la CNRS-Universitatea Paris Sud-Laboratorul de Fizica Solidului) si Alain Hodin (inginer/expert-judiciar EDF, Universitatea Paris 6-Pierre et Marie Curie) sau Laurent Jacob (inginer-politehnician specist in armament) iar acestia au acordat (cel putin la inceput) aceasi importanta fiecarei conjecturi [A se vedea pentru detalii si Partea I al materialului: Gemenii de la Toulouse. Cea mai mare catostrofa industriala postbelica franceza (Partea I)] a caror analiza a dat nastere unor controverse si dispute stiintifice de mare anvergura (demne de comunicari stiintifice de inalt nivel), rareori intalnite in cadrul unui proces penal (si mai ales intr-unul corectional, in care sanctiunile sunt, relativ, mici/maximum 10 ani de inchisoare, in comparatie cu cele dintr-unul criminal/in care acestea pot fi de ordinul deceniilor, respectiv, a detentiei pe viata, compresibila la maximum 22 de ani de recluziune criminala/perioada de siguranta, inainte de executarea careia eliberarea conditionata nu poate fi solicitata).

Merita sa adaugam si faptul ca, costul total al acestui proces (in care cele 109 volume ale dosarului totalizand 53.820 de pagini vor fi minutios analizate) filmat in intregime in urma unei licitatii publice (organizata de catre autoritatile locale in colaborarea cu Asociatia victimelor catastrofei/o permiera absoluta in Franta, intr-un dosar corectional  si „neistoric” in care pedeapsa maxima prevazuta de lege era „doar” de 10 ani de detentie criminala, insa cei inculpati nu riscau decat maximum 3 ani de inchisoare si 45.000€ amenda penala/Serge Biechlin-fostul Director al uzinei AZF si 225.000€ amenda penala /Soocietatea petrochimica Grande Paroise SA), cu imagini video oferite spatiului public timp de 5 decenii, a fost estimat, la cca 3,5-3,7 Mil€ (din care cca 2,5 Mi € vor constitui cheltuieli de judecata).

In ceea ce priveste ipotezele (reale, dupa parerea mea) care ar fi putut sta la baza catastrofei industriale, personal, le-am analizat pe toate si le-am consacrat zeci de ore de studiu in incercarea de a stabili, cu o oarecare precizie, ponderile cu care acestea s-ar fi putut realiza ca evenimente probabilistice in spatiul probabilizabil atasat fenomenului in sine, ceea ce a fost o munca extrem de stresanta si migaloasa, iar in sfarsit, in ciuda vericiditatii lor (corectitudinii) din punct de vedere stiintific, rezultatele nu era dependente decat de martorii care ar fi asistat intr-un fel sau altul (direct sau indirect) la eveniment.

Cu alte cuvinte, in functie de ceea ce declarau acestia legat de intervalul („relativist”) dintre cele 2 explozii (care era de ordinul secundelor), percepute de maniera diferita in functie de locul in care se aflau, o ipoteza parea mai mult sau mai putin plauzibila decat celelalte.

Dezbaterile pe tematica producerii catastrofei au dat nastere  unor importante  controverse (atat din partea expertilor judicari, respectiv, ai specialistilor cat si din partea martorilor), ca de altfel si utilizarea, in majoritatea cazurilor, a unor termeni tehnico-stiintifici neadecvati (prin utilizarea  si aplicarea incorecta a unor notiuni specifice numai cutremurului „natural” de pamant, la cele intalnite, in diferite cazuri, ca urmari ale unor explozii de mare anvergura), care la un moment dat, au degenerat si nici nu mai puteau fi tinute sub control de catre magistratii Curtii.

Amintim aici faptul ca, expertul judiciar Jean-Louis  Lacoume, profesor emerit de fizica la INPG (Institutul National Politehnic din Grenoble, Director de Cercetare in domeniul tratamentului de semnal care a condus campania seismica-seismologica din vara anului 2004), insarcinat cu o ancheta stiintifica a analizat cele 7 inregistrari video ale catastrofei AZF facute in locuri diferite (ale metropolei): la Hotel Dieu-Saint Jacques (CHU-o parte al Spitalul Universitar Toulouse), Urssaf (Centrul de Colectare a Cotizatiilor de Securitate sociala si a Alocatiilor Familiale), Aeroportul Toulouse-Blagnac, Radio Présence, Purpan (cartier limitrof al metropolei toulousene care gazduieste mai multe spitale si revicii CHU: Sptalul Pierre-Paul Riquet, Spitalul de Copii, Spitalul Paule de Viguier,  Noul Spital, Garonne/Villa Ancely si Casselardit/Casselardit – Junod, respectiv, Scoala de Ingineri (stiintele vietii, stiinte agroalimentare, stiinte agricole, marketing si management), Scoala Dentara si Air France, iardupa parerea acestuia, cele doua explozii cvasisimultane care ar fi fost percepute de catre majoritatea martorilor (10h17m55s, respectiv, 10h18m6s/conform Profesorului Naylor de la Imperial College of London), gratie sonometrului de o mare fidelitate de la CCI (Camera de Comert si Industrie) Toulouse, ar fi reprezentat o unica explozie: o unda seismica, urmata de alta, acustica (cca de 7 ori mai putin lenta decat cea seismica).

Pentru 5/7 inregistrari, expertul a explicat „dubla” explozie prin trecerea undelor seismice cu o viteza de 2.000m/s, urmata de trecerea celor acustice cu 340m/s (ccea ce dintre cele doua evenimente variaza liniar cu distanta, iar la cca 3-4 km de explozie se manifesta printr-o intarziere de cca 10 s), cu o amplitudine cuprinsa intre 0,1-0,5, pentru o magnitudine cuprinsa intre 3,2-3,4 pe Scara Richter (conform CEA/Comisariatul Energiei Atomice si a Energiilor Alternative-EMSI/Laboratory of seismic mechanic studies)

Din contra, in cazul celei de-a 6-a explozii (la Aeroportul Blagnac), cele doua unde ar fi fost separate numai de 4,4s.

Explicatia este insa data prin comparatie cu explozia pe 12 septembrie 2011 in Kenya  a unui rezervor de combustibil (conducta de gaz) aparatinand societatii petroloiere publice  KPC (Kenya Pipeline Company) din zona industriala Lunga-Lunga a orasului Nairobi (regiunea Sinai/dens populata), datorita unor scurgeri importante (cauzate de o defectiune la o supapa), care ar fi ucis  cca 100 persoane  (si ar fi ranit grav, alte 116), in care aceasta ar fi fost urmata de catre o alta explozie (secundara) datorata unei coline din apropiere.

Cu alte cuvinte, conform Pr Jean-Louis  Lacoume, un asemenea „efect” de „ecranare” ar fi avut loc si cu ocazia explozaiei uzinei AZF.

Din contra, Jean-Marie Arnaudiès, profesorul de matematica in  Classe Prépa aux Grandes Ecoles„Pierre de Fermat” din Toulouse, fost elev al celebrului matematician francez Laurent Schwartz, conform unei lucrari stiintifice (memoriu intitulat: ”Certitudini in privinta catastrofei de la Tooulouse) pe care o adreseaza pe 2 decembrie 2002 Judecatorului de Instructie Thierry Perriquet sustine (si cu sprijinul unor martori) ca ar fi avut loc doua explozii cvasisimultane (diferite), prima  subterana  (in afara Uzinzi AZF) iat cea de a 2-a nu poate fi interpretata ca un simplu ecou a primei explozii, asa cum sustinea expertul judiciar, Pr Jean-Louis  Lacoume, pentru ca din punct de vedere matematic ar fi fost imposibil ca „epicentrul celei de-a doua explozii care ar fi provocat uriasele distrugeri la Toulouse si regiunea sa urbana sa fi fost tot in hangarul (cladirea) 221 a uzinei AZF in care ar fi fost si epicentrul primei explozii”, iar ansamblul (multimea)epicentrelor posibile ale primei explozii s-ar situa pe o hiperbola care nu s-ar apropia la mai putin de 500 m de uzina AZF, care din contra, ar putea insa traversa la cca 800m in directia est, uzina SNPE (Societatea Nationala de Pulberi/Pudre si Explozibili, o intreprindere publica cu activitati civile si militare strategice, clasate „secret de aparare”) care fabrica, printre altele, si combustil (carburant) pentru  lansatoarele din familia Ariane (si in special, atunci, pentru ultima generatie, Ariane 5/devoltata dupa 1995 care inlocuieste Ariane 4, fabricata de catre Airbus Safran Launchers, vezi mai sus) ale ESA (Agentia Spatiale Europeana).

Conform calculelor lui Arnaudiès, la 10h17m47s ar fi avut loc prima scanteie rectilinie (datorita unor perturbatii electrice si electromagnetice) iar la 10h17m56,5s au loc alte scantei si explozia n°1, respectiv, formarea norului care o succede, pentru ca la 10h18m1s sa se formeze o nebuloasa gazoasa imensa de culoare albastra si in sfarsit, la 10h18m5s sa explodeze hangarul (cladirea 221) a uzinei AZF.

In plus, punctul de vedere a dublei explozii, (la un interval de timp cuprins intre 6-11 secunde pentru distante cuprinse intre 100m-50km), avansat de catre Arnaudiès este sustinut si de catre specialisti reputati in domeniul teoriei undelor, printre care si profesorul Alain Joets(Director de Cercetare la CNRS-Universitatea Paris Sud/Laboratorul de Fizica Solidului), dar si de catre reprezentantii EDF, care ar fi confirmat inca pe 21 septembrie inregistrarea a doua cascade de „dezordine electrica” la un interval de cca 10 secunde, ceea ce ar fi indicat, intr-adevar existenta a doua explozii, dintre care prima ar fi avut loc in exteriorul uzinei AZF  (distrusa de catre cea de-a doua explozie, a hangarului 221).

Nici posibilitatea atacului terorist n-a fost exclusa, avand in vedere „conexiunile” lui Hassan Jandoubicu Fratii Clainsi nebuloasa jihadista franco-belgiana, prin intermediul predicatorului islamist franco-sirian Emirul Alb (Olivier Corel) din Artigat (Departamentul Ariège/Regiunea administrativa Occitanie-rezultata prin fuziunea celor doua regiuni administrative Languedoc-Roussillon si Midi-Pyrénées, cu capitala la Toulouse/A se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta problematica: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor de Politie).

In sfarsit, procesul ar fi decurs, nu in sensul „acelor ceasornicului”, adica, de la „cauza” la „efect” (cum parea si cum ar fi fost normal dupa unii) ci din contra, Curtea a analizat mai intai dezastrul produs (cu consecintele sale dramatice: 31 de morti, mii de raniti, pagube materiale in valoare de cca 2,3Md€) pentru a putea ajunge, in sfarsit, la una dintre cauzele care l-ar fi putut produce: acidentul chimic (provocat in hangarul 221 printr-o puternica explozie datorita unui amestec neglijent de clorat cu amonitrat/versiunea oficiala), in ciuda unor critici, care ar fi pus la indoiala transparenta, impartialitatea si corectitudinea ei.

Pentru ca in cazul acestei ipoteze (retinute), ea n-ar fi reusit sa-i identifice pe cei vinovati, iar cei inculpati in dosar ar fi fost nevinovati, deci era normal sa fi fost achitati!

In concluzie, practic, dosarul nu a fost solutionat sau cel putin, ar fi fost solutionat eronat.

Astfel, conform rechizitoriului avocatului general (al acuzariiClaudie Viaud,Viceprocurorul Republicii), reprezaentand Ministerul Public, ansamblul de cladiri 221-225 (tip hangare), in care erau stocate cantitati importante de nitrat de amoniu  (in urma exploziei 221) a fost pulverizat (in ciuda faptului ca peretii acestora masurau cca 60 cm grosime), iar ramasitele lor ar fi fost dispersate in vecinatea craterului creat [cu o adancime de 9m pe o suprafara eliptica cu dimensiunile: 60m x 50m de cca 3.000m2/ ceea ce din punct de vedere matematic, riguros, ar fi fals pentru Selipsa= π (a) x (b), cu a si b semiaxa mare, respectiv, cea mica a elipsei] la o distanta la cateva sute de metri de „epicentru” (cuvant utilzat, in principiu, numai in cazul unui cutremur de pamant „natural” care provoaca o ruputura a scoartei terestre intr-o anumita zona la o anumita adancime).

In realitate, daca tinem cont de „buzele” craterului, dimensiunile lui vor fi mai mici (chiar si cu formula „judiciara” care se apropie de realitatea matematica: S = 50m x 45m/cca 2.250m2, pentru o adancime de cca 6m), dar suficient de mari pentru ca in timpul catastrofei (apreciat de catre specialisti cu metode diverse ca echivalantul a catorva zeci de tone de TNT/Trinitrotoluen-C7H5N3O sau nitroglicerina-C3H5N3O9 sau chiar si peste 100 de tone) sa se produca un cutremur de pamant neneglijabil (de amplitudine 3,2-3,4 pe Scara Richter) si sa fie inregistrat in mai multe zone ale metropolei toulousene, ca urmare a pistei privilegiate de catre Procurorul Republicii de Toulouse, Michel Bréard, conform careia cu cca ¼h inainte de explozie, un angajat al unei firme care lucra pentru AZF, ar fi varsat cca 500kg de produs de clorat (DCCNa, destinat intretinerea piscinelor) peste un stoc de amonitrat (ingrasamant azotat mineral pe baza de nitrat de amoniu NH4NO3) de mare dosaj (33-34,5% azot), stocat (varsat), in principiu, in saci de 50kg sau 500kg.

Pentru a putea face fata dezbaterilor stiintifice are au avut loc la proces, asa cum am mentionat mai sus, am efectuat o serie de studii legate de miscari tectonice (rupturi ale scoartei terestre), de dizlocatii si aplicatiile lor la studiul mecanismelor cutremurelor de pamant (cu surse seismice asimetrice), de distributia spatiala a vectorilor de alunecare, de unde seismice si propagarea lor in medii cu dimensiuni si densitati variabile, de exploziile si energia eliberata in cutremurele de pamant, de campul vitezelor de oscilatie, riscul seismic, etc., avand la baza o lucrare de-a mea, veche pe atunci de cca 2 decenii [1982: Modelul matematic (general) al cutremurului de pamant (generat de catre izvoare seismice asimetrice-multipoli). Studilor si propagarea undelor seimice „compuse” (longitudinale si transeversale) generate in cadrul exploziilor cu ajutorul teoriei distributiilor/functiilor generalizate].

Dupa parerea mea, 3 categorii de cauze diferite ar fi putut provoca catastrofa (dintre care 2 accidentale si 1 terorista), iar acestea ar fi trebuit sa fie analizate in ordinea probabilitatilor lor de realizare, ceea ce Curtea nu a facut-o.

Ambele conjecturi accidentale (teoria unei singure explozii datorita unui accident chimic, urmata de un „ecou” (varianta oficiala/Lacoume) cat si a celei cu doua explozii (in multiplele sale varianre, dintre care una in afara uzinei AZF, probabil in uzina vecina SNPE/aflata la cca 600m si mai putin in Saica Park/specializata in fabricarea de cartoane ondulate, aflata la cca 1.200m de AZF/Arnaudiès, Joets, Hodin si Jacob), a se vedea si: Gemenii de la Toulouse. Cea mai mare catostrofa industriala postbelica franceza (Partea I)) aveau legaturi stranse cu exploziile seismice, respectiv, propagarea undelor generate de catre acestea.

Cu atat mai mult cu cat, s-a avut in vedere, mai ales, faptul ca uzina AZF ca si o alta uzina, vecina, Saica Park, ar fi fost construite pe o platforma industriala (deasupra fostei pudrerii nationaleMoulins à Poudre Royaux/fondata in 1666), sub care s-ar aflau (stocate) cateva tone de nitroceluloza (un puternic exploziv), care datau inca din Primul Razboi Mondial, respectiv, doua bombe neamorsate, ale caror origini dateaza din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Iar in aceasta uzina din urma (Saica Park), pe 13 decembrie 2011 a avut loc o puternica explozie „spontana” (fara sa faca victime), care ar fi  pulverizat o placa mare de beton, imprastiind-o pe o suprafata de cativa metri patrati.

In sfarsit, ceea de-a 3-a conjectura, ar fi fost, atentatul terorist comis de catre Jandoubi in uzina AZF (sau intr-o alta varianta, prin „extrapolare”, de catre un alt presupus islamist-jihadist, neidentificat, intr-una dintre uzinele vecine mai sus mentionate) care ar fi generat (prin intermediul propagarii undelor seismice sau al unor vapori de hidrazina/N2H4)  uriasa explozie in uzina AZF, in blocul de cladiri 221-225, centrat pe hangarul 221.

In cadrul investigatiilor mele, pentru a fi impartial, cel putin la inceput, am presupus ca toate conjecturile mai sus amintite sa fie „liniar-independente” si sa fie „echiprobabile”, indiferent de ordinea in care le-am mentionat.

Faptul ca, catastrofa a avut loc cu numai 10 zile dupa atentatele teroriste de la WTC - New York (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu si jumatate! (Partea I), iar teza lansata de catre societatea civila (si mai ales de catre asociatiile victimelor) a fost atacul terorist, aceasta a fost prima ipoteza pe care am exploatat-o.

Cu atat mai mult cu cat, DCRG (Directia Gentrala a Ingormatiilor Generale), ar fi ajuns pe 3 octombrie 2001 in posesia unei notificari (care ulterior s-a dovedit a fi nefondata/vezi mai jos) conform careia, Jandoubi, cu cateva luni inaintea catastrofei de la AZF Toulouse ar fi fost recrutat de catre o organizatie salafista toulouzeana.

In privinta acestuia, am incercat sa ma informez din mediul carceral unde (cu ocazia unor cursuri de matematica efectuate in 1998) am intrat in contact cu diferiti islamisti, mai mult sau mai putin extremisti (care l-ar fi putut cunoaste), fara sa fi fost radicalizati [fenomen care a luat o oarecare amploare „marginala”, dupa declansarea de catre SUA  pe 28 septembrie 2001 a GWOT/Global War on Terror, a se vedea pentru detalii si articolul autorului:Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror) dar care-a accentuat, ulterior, dupa invazia Irak-ului pe 20 martie 2003 in cadrul  Operatiunii „Libertate Irakiana” pentru ca sa ia proportii uriase odata cu declansarea „Primaverii Arabe”/ansamblu manifestatii, contestatii si revolte populare de mare anvergura in perioada 17 decembrie 2010-1 iulie 2012 in tarile arabe: Tunisia/17 decembrie 2010, Iordania/7 ianuarie 2011, Egipt/25 ianuarie 2011, Yemen/27 ianuarie 2011, Bahrein/14 februarie, Libia/15 februarie 2011, Maroc/20 februarie, dar in special in Siria/15 martie 2011-in curs, dupa constituirea Califatului Satul Islamic/Daesh pe 29 iunie 2014, pe teriotoriouluii Irak-ului si Siriei).

Prin intermediul acestora, dar si prin intermediul „veciniilor mei de cartier” "Des Buttes Chaumont" (o filiera irakiana djihadista), de pe langa Moscheea Adda'wa (construita in 1969 si demolata in 2006) din strada Tanger (Paris-Sectorul 19), avand pe atunci ca scop „lucrativ” trimiterea de djihadisti francezi in Irak, in ramura irakiana a gruparii teroriste Al Qaeda/Al Qaïda), frecentat si de catre fratii fratii Kouachi, Chérif si Saïd, cei care au comis atacul rerorist de la Charlie Hebdo pe 7 ianuarie 2015 (a se vedea pentru detalii si articolul autorului:"Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015), respectiv, ai unor „discipoli” al Emirului Alb (franco-sirianul Olivier Corel din Artigat/regiunea urbana Toulouse), unde Fratii Clain ar fi frecventat „cursurile”acestuia impreuna cu  fratii Merah (Mohamed, responsabil decele 7 crime comise pe 11,15 si 19 martie 2012/uicis intr-o fuziada pe 22 martie in propriul sau apartament de catre RAID-unitate de lupta de elita a Politiei Nationale, respectiv,  pentru, Abdelkader, al carui proces, pentru complicitate, are loc momentan in fata Curtii Criminale Speciale la Paris/27 februarie-31 martie 2017)  si Jandoubi, am reusit sa intru in posesia unor informatii (fiabile) care il disculpau complet pe acesta din urma.

Implicat in tinerete in furturi si trafic de masini dintre Franta si Germania, Jandoubi era cunoscut autoritatilor franceze pentru infractiuni delictuale si nicidecum criminale, chiar daca ar fi avut contacte si cu anumiti islamisti fundamentalisti, iar pe 11 septembrie ar fi avut altercatii cu cei care s-au solidarizat cu victimele atentatelor teroriste din SUA sau pentru simplul fapt ca pe 16 septembrie ar fi fost responsabil cu descarcarea si stocarea unui transport de amoniu in uzina AZF.

Amintesc aici faptul ca aceasta ipoteza (a atacului terorist) s-ar fi bazat mai ales pe  declaratia conferentiaului universitar Anne-Marie Duguet medic legist la CHU Purpan, (Spitalul Universitar Toulouse) care cu ocazia autopsiei ar fi constatat faptul ca  Jandoubi ar fi avut corpul curat (proaspat spalat) si ca ar fi purtat mai multe lenjerii de corp suprapuse ceea ce sugera ideea „ca individul s-ar fi pregatit pentru o relatie cu Dumnezeul (Allah)”.

In realitate insa, Jandoubi era un muncitor necalificat, care lucra intr-un mediu toxic in contact direct cu substante chimice usor inflamabile, iar modul lui de a se imbraca, îi permitea sa-si protejeze mai bine corpul, relativ, filiform.

In alte ordine de idei, acesta nu figura nici pe listele potentialilor islamisti fundamentalisti ale Interpolului si nici pe cele ale DST (Directia de Supraveghere al Teritoriului) francez, in ciuda contactului acestuia cu Emirul Alb, precum si cu discipolii acestuia (la Artigat).

Pentru ca Jandoubi, chiar daca ar fi fost un fundamentalist cu idei extremiste si un simpatizant ai jihadistilor kamikaze de la WTC , el insusi, n-ar fi fost un fanatic, un jihadist si nici un fidel al Emirului Alb (conform unor surse fiabile), motiv pentru care n-ar fi fost nici bine vazut de catre acesta si nici de catre adeptii acestuia.

Acest punct de vedere (al meu) nu a fost (si nu este nici in prezent) sustinut si nici impartasit  (asa cum am mentionat mai sus) nici de catre cei inculpati (Grande Paroise SA, Total SA, respectiv, Serge Biechlin, fostul director al uzinelor AZF) si nici de catre numerosi reprezentanti ai societatii civile (printre care si Asociatia victimelor „Sinistratii din 21 septembrie”), ca de altfel, nici de catre unii anchetatori implicati in investigarea cauzelor catastrofei de la SRPJ Toulouse (Serviciul Regional de Cautare a Politiei Judiciare).

In cele din urma, acestia insa (adica, partizanii atentatului) primesc un sprijin „moral” important din partea reputatului magistrat (fost Judecator de Instructie la Polul Antiterorist de pe langa Parchetul de la Paris/TGI-Tribunalul de Inalta Instanta) Jean-Louis Bruguière (n.1943), adept si el al posibilului atac trerorist comis de catre Jandoubi,  care a instrumentat o serie de dosare criminale (atacuri teroriste) celebre printre care putem mentiona si atentatul terorist comis pe 9 august 1982  (in jurul orei 13h15) de catre un comando (format din 2-5 persoane cagulate/mascate) contra restaurantului evreiesc parizian „Jo Goldenberg” din strada Rosiers colt cu strada Ferdinand-Duval (sectorul 4), in care 6 persoane vor fi ucise si alte 22, ranite.

Ancheta in acest dosar, in care revendicatorul "Action Directe" (organizatie criminala anarho-comunista, fondata in 1979, cu 180 de membri si activa timp de un deceniu, responsabila pana in 1987 de asasinarea a 12 persoane si ranirea a altor 29, a se vedea pentru detalii si articolele autorului: "Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea I, «Padurarul din Ardennes »!, respectiv,"Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea VII. Comentariul Autorului. Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan si O posibila reforma a Justitiei Franceze. O reforma fara forma si fara fond!) se va retracta, se va  „intinde” in timp, pana in 2007, iar Bruguière va incrimina organizatia armata palestiniana (creata in 1974) Fatah-Consiliul Revolutionar a lui Abou Nidal (Sabri al-Banna/1937-2002),o ramura „dura” a Miscarii Fatah („harakat ut-tahrîr il-falastîniyy”, citit in sens invers/miscare de eliberare a Palestinei fondata in 1959 la Kuweit de catre Yasser Arafat/1929-2004, aflata intr-un conflict politic direct si permanent cu autoritatile israeliene pentru crearea Palestinei ca stat suveran si independent pe „spatiul vital” evreiesc-Israel proclamat pe 14 mai 1948), bazandu-se, in principiu, pe „probele materiale” identificate: pe 9 august la locul dramei, cartuse de 9mm (scurte tip Makarov) trase cu un PMWz63 (Pistolet Maszynowy wz. 63/ model 1963,1,8kg/33cm) de fabricatie poloneza (conceput de catre inginerul Piotr Wilniewczyc/1887-1960), iar pe 13 august, in Bois de Boulogne (sud-vestul parizian), un sac de plastic continand un pistol WZ 5,56 cu 3 incarcatoare, cu 29 de cartuse de 9mm), armament utilizat in atacarurile sale teroriste de catre Nidal.

Este interesant totusi faptul ca acesta din urma nu ar fi revendicat atentatul, contrar obiceiului sau!

In 2015, adica, dupa aproape 33 de ani dupa comiterea atacului atacul terorist, Judecatorul de Instructie Marc Trévidic (n.1965) care va redeschide dosarul „mostenit” de la Bruguière, va emite mandate de arestare contra a 3 presupusi membri al comanoului (care ar fi fost identificati de catre martori): Amjad Atta (Mouhamad Souhair Al-Abassi/65 de ani, seful operatiunilor teroriste din Europa, care traieste in Iordania si ar fi ales locul atacului terorist si ar fi asigurat logistica operatiunii, inclusiv furnizarea armelor), Hicham Harb (Mahmoud Khader Abed Adra/60 de ani, instructor de tragere intro tabara de lupta a lui Nidal din Siria, care traieste in Cisiordania, responsabil cu traficul de armament din Europa si Asia) si in sfarsit,  Souhail Othman (Walid Abdulrahman Abou Zayed/57 de ani, ucigas „profesionist” al lui Nidal, emigrat in 1991 in Norvegia/la Oslo,  impreuna cu familia sa, astazi tatal a 4 copii).

Comanditarul atacului terorist n-ar fi fost altul decat Hafez el-Assad (1930-2000), fostul presedinte al Siriei (1971-2000), tatal actualului presedinteBachar el(al)-Assad (Bashar al Assad/n.1965, in functie din 2000), care din timpul „Primavaerii Arabe” (17 decembrie 2010-1 iulie 2012) a generat (declansat din 15martie 2011) razboiul civil din Siria (in derulare si astazi), in care ar fi pierit (murit si disparut) cca o jumatate de milion de oameni, peste 2 milioane ar fi fost raniti si care ar fi provocat (e)migratia a peste 4 milioane de persoane.

In sfarsit, Bruguière, a mai lucrat si la alte dosare de mare anvergura (care l-au facut celebru in lupata antiterorista) cum sunt:

- atentatele teroriste comise de catre organizatia terorista "Action Directe" (cca 80, intre anii 1981-1988); atentatul contra zborului UT-772 (pe ruta Brazavaville/Congo-Paris/Franta, via N’Djamena/Ciad) cu un avion comercial DC-10 a companiei aeriene UTA (Uniuna Transporturilor Aeriene franceze/1963-1990) care va face 170 de victime (pasageri, respectiv,  personal navigant tehnic si comercial, dintre care: 54 de francezi, 48 de congolezi, 25 de ciadiani, 9 iatileni, 7 americani, 4 britanici, etc.)  in urma exploziei acesteia deasupra desertului Ténéré (Niger) pe 19 septembrie 1989 (cei 6 teroristi indetificati de catre Bruguière, care ar fi organizat atentatul si contra carora a emis mandate internationale de arestare, au fost condamnati de catre Curtea Speciala cu Jurati Paris/7 magistrati, in 1990, prin contumacie: Abdallah Senoussi/vicepresedintele serviciului de informatii liniene, cumnatul prin alianta a lui Mouammar Kadhafi/1942-2011, Conducatorul de facto al Libiei/1969-2011 si Abdelsalam Hammouda/colaborator al lui Senoussi si membru al serviciului secret libian, organizatorii si responsabilii din punct de vedere logistic al atentatului; Abdallah Elazragh/Primul consilier al Ambasadorului Libiei la Brazaville, care a pus la dispozitia teroristului bomba disimulata intr-o valiza si biletului de avion pe ruta Brazaville-Paris; Ibrahim Naeli, respectiv, Arbas Musbah/membri ai serviciilor secrete libiene specializati in explozibili si in probleme legate de navigatia aeriana si in sfarsit, Issa Shibani/membru al serviciilor secrete libiene care ar fi procurat si instalat dispozitivul de declansare utilizat pentru explozia bombei);

- atacurile teroriste comise de catre venezuelanul Carlos/Sacalul (Ilici Ramírez Sánchez/n.1942, arestat si condamnat la inchisoare pe viata pentru asasinatele sale, astazi, incarcerat la Inschisoarea de Maxima Siguranta Poissy/Departamentul Yvelines, regiunea pariziana, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: 2. Terorismul nu are religie (Partea II)! Terorismul independentist (separatist, autonomist) in Lumea Occidentala);

- atentatul (de natura politico-militara) comis pe 27 martie 1994 (in jurul orei 23h00) contra luxosului complex imobiliar Golful (Domeniul) Sperone (Bonifaccio, Colectivitate teritoriala Corsica de Sud/Franta Metropolitana, cca 135ha-un teren de golf si 3 mari ansambluri imobiliare hoteliere/creat in 1962 de catre Jacques Dewez, fost pilot pe avioane de vanatoare, reconvertit in industria imobiliara, victima si a unei extorsiuni de fonduri in 1996 de cadre François Santoni, leaderul organizatiei nationaliste „A Cuncolta Naziunalista”, asasinat de catre necunoscuti in 2001) considerat unul dintre locurile cele mai frumoase din lume, revendicat de catre FLNC (Frontul de Eliberare National Corsican)-Canal Istoric (Fronte di Liberazione Naziunale Corsu/miscare nationalista radical-terorista corsicana fondata in 1976 prin fuziunea dintre Frontul Taranesc Corsican de Eliberare/Frontu Paesanu Corsu di Liberazione creat in 1968 si Ghjustizia Paolina, creat in 1974) acuzat de 9 crime dintre care 5 asasinate (in cadrul a cca 10.000 de atentate care i-au fost atribuite pana in 2011, cand si-a anuntat stoparea violentei armate),  care militeaza pentru independenta Insulei Corsica, urmat pe 13 decembrie 1996 de un altul, in care 5 mascati  vor distruge in intregime imobilul locuit de catre gardianul complexului Golfului, pentru care 13 nationalisti vor compare pe 11 septembrie 2000 in fata celei de a 17 Camere al Tribunalului Corectional Paris contra carora Procurorul Republicii Irène Stoller  va solicita pedepse cuprinse intre 1-5 ani  (4 ani, dintre care o parte cu suspendare contra: Horace Rossi, Henri Bianchini, André Albertini, Baptiste Canonici, Pierre Guerrini, Christian Lanfranchi, Jean-Pierre Luciani, Toussaint Matteaccioli, Georges Preziosi, Jean Venturini si Stephane Vergellati; 5 ani, dintre care o parte cu suspendarecontra presupusuluisef al atacurilor, Jean-Baptiste Istria, si achitarea jurnalistului Jérôme Ferracci de la Méridional, pentru ca in sedinta publica din 23 octombrie 2000- toti absenti-primi doi, Rossi si Bianchini  sa fie achitati din lipsa de „probe materiale suficiente”, iar celorlati zece, prinsi in flagrant delict, pedepsele sa le fie confirmate, in timp ce jurnalistul Ferracci sa fie si el condamnat la o prdeapsa de 6 luni de inchisoare cu suspendare);

- atentatele teroriste de la Paris si Lyon in 1995 (ansamblu de atacuri teroriste,  de mare anvergura cu bombe artizanale, in a doua jumatate a anului 1995 /iulie-octombrie, la Paris si la Lyon,  in care 8 persone vor fi ucise si cca 200 vor fi ranite dintre dintre care 117 grav si foarte grav, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea IV. Valul de atentate teroriste din 1995 si consecintele atentatelor din 2015);

- asasinarea pe 6 aprilie 1994 (in jurul orei 20h30) a lui Juvénal Habyarimana (1973-1995, Presedintele Republici Rwanda/1973-1994) si a lui Cyprien Ntaryamira (1955-1994, Presedintele Burundi/5 februarie-6 aprilie 1994) la aterizarea pe Aeroportul Kigali (Rwanda) cu ocazia revenirii in tara de la un summit consacrat crizei burundeze si rwandeze, la care cei doi au participat in Tanziania, cand avionul in care se aflau cei doi presedinti (un Falcon 50) este lovit de catre o racheta sol-aer.

Circumstantele exacte, precum si responsabilitatile acestui atentat sont foarte controversate, dar printre ipoteze putem mentiona una in care ar fi fost implmicatPaul Kagame(n.1957/Presedintele Republici Rwanda din 2000), presedintele FRP (Frontului Patriotic din Rwanda/creat de catre exlilatii Tutsi in Uganda/1987-1988 si instalat in Rwanda pe 1 octombrie 1990), artizanul „reconstruirii” Statului Rwanda, in urma genociduluicomis in perioada 7 aprilie-31 iulie 1994 de catre miscarea ideologica extremista Hutu Power (fondat in 1993/apropiat fostului Presedinte  Habyarimana), in cadrul unui razboi civil (rwandez), respectiv, o alta ipoteza, conform careia, o alta grupare Hutu, care avea ca scop sabotarea acordurilor (5/1992-1993) de la Arusha (Tanzania) dintre Statul Rwanda si FRP pentru reducerea influentei acesteia din urma in politica interna.

Pe 21 noiembrie 2006, Bruguière, in urma investigatiilor intreprinse  (in Franta) a emis 9 mandate internationale de arestare, printre care unul si contra lui Paul Kagame, respectiv, James Kabarebe (Seful de stat major general al Fortelor Armate Rwandeze), dar datorita imunitatii acordate presedintilor de state in Franta, precum  si a altor acorduri bilaterale, problema urma sa fie solutionata de catre TPI (Tribunalul Penal International) al ONU.

 - atentatele teoriste de la WTC (NY/SUA) pe 11 septembrie 2001 si de la Gara Atocha (Madrid/Spania) din 11 martie (a se vedea pentru detalii si articolele autorului: Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu; 4. Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror); "Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea VI. Comentariul Autorului. Atacurile teroriste de la Oslo si Tunis. Lumpenteroristul; "Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea VII. Comentariul Autorului. Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan).

-  Dosarul Julia (rapirea jurnalistilor francezi in Irak, (inclusiv, a jurnalistilor romani) Christian Chesnot (n.1966), Georges Malbrunot (n.1962) pe 20 august 2004 si Florence Aubenas (n.1961) pe 5 ianuarie 2005 (a se vedea pentru detalii si articolele autorului: Rascumpararea din irakianul „Uncle Tom's Cabin”!; "Esta libre, pero no es inocente"!)

- atentatul sinucigas de la Karachi (Provincia Sind/Pakistan) pe 8 mai 2002 (in jurul orei 07h45), comis de catre un kamikaze la bordul unui taxi fals (o Toyota Corolla rosie) prin ciocnirea frontala cu un autobus (autocar) militar al marinei pakistaneze (care transporta 23 de muncitori francezi pe santierul de constructie al submarinului de atac cu propulsie clasica Agosta 90B) in fata hotelului Sheraton in care au pierit 14 persoane [dintre care 11 muncitori francezi al DCNS/Directia de Constructii Navale-creat in 1631, grup industrial francez (62% capital de stat, 35% Thales-grup electronic specializat in aerospatial, aparare, securitate si transport terestru fondat in 2000 si 2%  detinut de catre salariati) specializat in industria navala militara, energia nucleara si infrastructuri marine, respectiv, energii marine renuvlabile].

Cu ocazia atentatului 40 de persoane au fost ranite, printre care si restul de ceilalti 12 muncitori aflati in autocar.

Atentatul are loc intr-o zi memorabila (simbolica) pentru Franta: 8 mai 1945, victoria aliatilor in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Pana in 2009 atentatul a fost atribuit gruparii teroriste Al Qaeda, dar ulterior, magistratii francezi banuiesc ca ar fi responsabile serviciile secrete pakistaneze de acesta.

In sfarsit, asa cum am aratat, profesionalismul fostului magistrat (JI/Judecator de Instructie)  Bruguière, nu poate fi pusa la indoiala, ceea ce prezinta un mare avantaj partii inculpate, respectiv, partii civile (partizana a atacului terorist comis de catre Jandoubi), din pacate insa, la procesul in Prima instanta (2009), dar si la procesul in Apel (2012), acesta impartasea punctul meu de vedere.

Care ar putea fi cauza acestei schimbari radicale in ceea ce priveste opinia acestuia?

Poate, ”timpurile noi”....

Acestea se schimba, iar cu ele, se schimba si oamenii.

Si in special magistratii antiteroristi!

Care, in ciuda independentei Justitiei franceze, sunt mai mult sau mai putini conectati la politica nationala antiterorista.

Intr-adevar, in ultimul deceniu al secolului trecut, in afara de valul de atacuri teroriste comise in Franta in cursul (vara) anului 1995 (in special, in Metroul parizian, vezi mai sus) a fost relativ calm (din punct de vedere al terorismului islamist), iar autoritatile franceze (sub presedintia lui Jacques Chirac/1995-2007, proaspat ales in fruntea statului) au incercat sa dedramatizeze situatia pentru a evita o destabilizare nationala (ceea ce nu a fost neaparut, rau sau foarte rau).

Insa, aceasta politica nationala ele au incercat sa sustina (mentina) si dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 in SUA, inclusiv, dupa declansarea de catre Administratia George W Bush (2001-2009) al GWOT (Global War on Terror) pe 28 septembrie 2003 (vezi mai sus).

Conform acesteia Franta n-ar fi (fost) expusa unor atacuri teroriste islamiste (importante) ca SUA, avand in vedere faptul ca ea nu participa de maniera „activa” la conflictele armate regionale (in lume) in cadrul GWOT, in care interesele musulmanilor ar fi afectate.

Din pacate insa, atacurile teroriste (islamiste) din acest deceniu care vor debuta in primavara anului 2012 (11, 15, 19 martie in Toulouse si in regiunea sa urbana/Montauban) cu cele comise de catre Mohamed Merah (fratele lui Abdelkader, judecat momentan, in acelasi dosar de catre o Curte cu Jurati speciala pariziana/a se vedea pentru detalii articolele autorului: :  Adevarul despre drama terorista de la Toulouse!; Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohammed Merah trebuia „executat”?;Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. Sirurile lui Merah!) si care vor culmina cu cele comise in cursul anului 2015 (intre 7-9 ianuarie la Charlie Hebdo, respectiv, cu cele din seara de 13 noiembrie, in special, la Sala de spectacole Bataclan) au fragilizat considerabil politica nationala (franceza) antiterorista sub presedintia lui François Hollande (2012-2017), conform careia Franta n-ar fi un stat vulnerabil (a se vedea si articolele autorului: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor de Politie; ADIO CHARLIE!; "Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015).

 Ca dovada, in urma acestor atacuri teroriste islamiste sangeroase, Franta s-a aliat si ea cu Coalitia internationala (condusa de catre SUA) in combaterea terorismului international (in special, in combaterea Statului Islamic/Daesh, un Califat instaurat pe un „petec” de pamant frontalier irako-sirian, activ din 8 aprilie 2013).

Din contra, mult mai multa atentie am acordat  conjecturilor care, fie ca presupuneau o singura explozie (in uzina AZF, cu „focarul” in hangarul 221) insotita de un ecou („unda de soc”/”suflu”, in ciuda unor confuzii stiintifice), fie ca sustineau ideea dublei explozii in loruri diferite (in uzina SNPE, respectiv, in AZF) s-ar fi datorat unor accidente industriale (si nu datorita unui atac terorist).

Asa cum am mentionat, acestea desi din punct de vedere teoretic (tehnico-stiintific) erau corecte, realizarea lor practica ridica o serie de probleme datorita dependentei lor de un set de parametri a caror reiterare era incerta (indoielnica), deci (implicit) verificarea lor riguroasa, imposibila.

Pe de o parte, pentru ca, explozia in uzina AZF ar fi distrus toate „probele materiale” care ar fi putut contribui la intelegerea cauzelor care au generat-o, iar pe de alta parte, pentru ca uzina SNPE (Societatea Nationala de Pudra/Pulberi si Explozivi/Explozibili, activa intre 1971-2013) era o intreprindere publica cu activitati civile si militare strategice (care fabrica, printre altele, si carburant pentru lansatoarele de sateliti artificiali din familia Ariane, in special Ariane 5), clasate „secret de aparare”, ceea ce n-ar fi permis autoritatilor de ancheta cunoasterea „adevarului istoric”.

Si in sfarsit, pentru ca ambele uzini apartineau unor structuri administrative tentaculare (sofisticat ierarhizate), rezultate in urma unor fuziuni de societati (intreprinderi), publice, private sau mixte cu activitati de productie (industriala) de importanta nationala si chiar internationala in diferite domenii ale petrochimiei (vezi mai sus), in cadrul carora, datorita intereselor diferite ale acestora, in realitate, lipsa de  transparenta era tolerata de catre autoritatile de control locale si regionale.

In acest context, verificarea teoriei dublei explozii, cu prima explozie ca „radacina” in uzina SNPE, iar cea de-a doua in AZF, practic, nu a fost posibila.

Asa cum am mentionat, conform profesorului Jean-Marie Arnaudièsepicentrul celei de-a doua explozii care ar fi provocat uriasele distrugeri provocate la Toulouse si regiunea sa urbana sa fi fost tot in hangarul (cladirea) 221 a uzinei AZF in care ar fi fost si epicentrul primei explozii (....), iar ansamblul (multimea) epicentrelor posibile ale primei explozii s-ar situa pe o hiperbola care nu s-ar apropia la mai putin de 500 m de uzina AZF, care din contra, ar putea insa traversa la cca 800m in directia est, uzina SNPE.

Ceea ce este corect din punct de vedere stiintific si „converge (in norma/in sens tare)” catre conjectura profesorului Alain Joets care ar fi confirmat inca pe 21 septembrie inregistrarea a doua cascade de „dezordine electrica” la un interval de cca 10 secunde, ceea ce ar indica existenta a doua explozii, dintre care prima ar fi avut loc in exteriorul uzinei AZF (distrusa de cea de-a doua explozie, a haharului 221).

Si amandoua pot fi considerate ca un „preambul” la cele doua teorii pe care le-am mentionat mai sus.

 Al profesorului Alain Hodin conform careia, o prima explozie, a unor de straturi subtiri de vapori de derivat din hidrazina (N2H4  sau H2N-NH2) ar fi avut loc in uzina SNPE care ar fi fost aspirati (prin filtrul JF 302 N ) de catre „gemenii de la Toulouse” din uzina AZF in hangarul (cladirea) 221, unde era depozitat nitratul de amoniu, dand nastere la granule, care in amestec cu aerul cald (evacuat prin doua ventilatoare mari), ar fi putut provoca explozia, respectiv, al inginerului politehnician Laurent Jacob (specialist in materie de armament), care a avansat ideea ca o prima explozie ar fi avut loc in uzina SNPE (datorita unei scurgeri de carburant utilizat de catre familia de lansatoare de sateliti artificiali Ariane/propulsarea rachetei cu reactie Ariane 5) care datorita „seismului” provocat ar fi „trezit” doua bombe (aflate in subsolul uzinei AZF) si care ar fi explodat (vezi mai sus).

Din pacate insa, pe de o parte, datorita „secretului de aparare” caruia era supusa uzina SNPE, nu ne putem permite sa tragem nicio concluzie referitor la o explozie care ar fi avut loc in aceasta uzina pe 21 septembrie 2001, numai cu cateva secunde inainte de ceea care a distrus (devastat) uzina AZF si a provocat catastrofa industriala la Toulouse si in regiunea sa urbana.

Pentru ca oficial, in uzina SNPE nu ar fi avut loc nicio explozie!

Cel putin, in ziua in care a exolodat hangarul 221 in uzina AZF.

Pe de alta parte, intocmai, conform versiunii oficiale, al expertilor  (teoria unei singure explozii-hangarul 221) si al profesorului Jean-Louis  Lacoume, uzina AZF era intr-o stare „deplorabila” din punctul de vedere al intretinerii acestuia si este foarte probabil,   ca filtrul JF 302N nici sa nu fi fost functional, ceea ce ar fi impiedicat aspirarea vaporilor derivate din hidrazina, iar in privinta seismului care ar fi avut loc in uzina SNPE datorita exploziei ergol-ului (propellant), iar „unda de soc” al acestuia  transmisa prin intermediul solului ar fi contribuit la explozia bombelor din subsolul uzinei AZF, acest lucru n-ar fi fost posibil fara ca uzina SNPE sa nu fie afectata.

Intr-adevar, conform profesorului Lacoume, un seism cu magnitudinea de 3,2-3,4 pe scazra Richeter a fost inregistrat in mai multe locuri ale metropolei toulousene, dintre care in 7 locuri diferite (la Hotel Dieu-Saint Jacques/CHU Toulouse, Urssaf/Centrul de Colectare a Cotizatiilor de Securitate sociala si a Alocatiilor Familiale, Aeroportul Toulouse-Blagnac, Radio Présence, Purpan/cartier limitrof al metropolei toulousene, respectiv, Scoala de Ingineri/stiintele vietii, stiinte agroalimentare, stiinte agricole, marketing si management,  Scoala Dentara si Air France) acesta a fost analizat, aprofundat, cu mare precizie.

Daca ne raportam la scara Richter al Magnitudinilor (M0-M12, Charles Francis Richter/1900-1985, fost profesor de seismologie la CalTech, SUA), fara a intra in detalii tehnico-stiintifice, avem urmatoarea corespondenta energetica cu acestea (datorita vibratiilor provocate de catre undele seismice longitudinale si transversale):

-         M0 - energia consumata de catre un cuptor de microunde timp de 1 minut (seism impercetibil);

-         M1 – energia stocata intr-o baterie de vehicul de 12 V (seism impercetptibil)

-         M2 – energia degajata la arderea a 1L de benzina (seism putin perceptibil/la etajele superioare ale unei cladiri inalte, mii de microseisme cu magnitudinea mai mica decat 2/zi);

-         M3 – energia continuta intr-o descarcare electrica/fulger (cca 1.99x109J, cca 50.000/an, seism de intensitate slaba, identificabil prin micile oscilatii ale unor obiecte suspendate intr-o incapere);

-         M4 – energia eliberata de catre un uragan „micut” (cca 6.31x1011J, cca 6.000/an, seism perceput in interiorul unui imobil, prin zguduirea obiectelor din incapere);

-         M5 – energia eliberata de catre un uragan mare (cca 1.99x1012J, cca 800/an, seism perceput in exteriorul si interioriul imobilului prin zguduirea acestuia si printr-un balans puternic al obiectelor suspendate, chiar si mai grele sau caderea acestea pe sol);

-         M6 – seism materializat prin balansul cladirilor inalte si fisurarea lor (cca 6.31x1013J, energia degajata la explozia bombei atomice de la Hirosima pe 6 august 1945/Bomba A - Little Boy, avand la baza fisiunea nucleara al uraniului (izotopului de uraniu 235- 235U: cca 100-140.000 de morti si alte mii, ulterior, datorita mai multor tipuri de cancer; cca 75-80.000 de raniti).

Conform unei anchete realizate de catre cercetatorii si profesorii  facultatii de medicina a Universitatii Imperiale din Tokio, intr-o asemenea catastrofa nucleara, cca 73,5% dintre victime mor in cursul aceleiasi zile; 11,3%, inainte de o saptamana iar 3,4% in cursul celei de-a doea saptamani.

Mai exact, cca 88,3% mor in primele 2 saptamani dupa catastrofa, iar restul de 9,9% intre 3-7 saptamani si 1,4% dupa 3-4 luni.

Dintre ei, cca 45,5% mor din cauze „mecanice” ca urmare al suflului exploziei si incendiului; 16,3% datorita flash”-ului termic al exploziei nucleare si 12% datorita iradierii

M7 – (cca 1.99x1015 J, cca 20 seime/an, seism care afecteaza mobila din incapere, obiectele se rastoarna, cele suspendate cad, cladirea prezinta fisuri multiple si poate fi avariata total sau partial, pagube materiale semnificative);

M8 -  energia electrica consumata in Franta timp de 1 an (cca 6.31x1016 J, cca 1 seism/an, seism care se manifesta prin prabusirea peretilor, tavanului, imobil grav avariat, pagube matezriale importante);          

M9 – (cca 1.99x1018J, 1 seim/20 ani, seism destructiv, prabusirea cladirilor, chiar si de inaltime medie sau mica, respectiv, de dimensiuni mici);

M10 si M11 (niciodata observate, seism foarte distructiv, respectiv, devastator) ;

M12 (energia eliberata la impactul dintre un super meteorit si Pamant care ar fi antrenat disparitia dinozaurilor, seism catastrofic);

Ca regula generala, intre doua magnitudini consecutive Mk+1si Mk energia degajata este de cca 32 de ori mai mare (Ek+1 =32 x Ek, cu k=0, 1, 2, 3, 4….11)

            Mentionam aici ca cele mai puternice cutremure (primele 15 /intre M8,7-M9,5 pe scara Richter) care au fost inregistrate: M9,5 (pe 22 mai 1960/Valdivia-Chile); M9,3 (pe 24 decembrie 2004/Sumatra-Indonezia);  M9,2 (pe 27 martie 1964/Alaska-SUA); M9,0 (pe 27 martie 1964/Kammceatca-Uniunea Sovietica si pe 11 martie 2011/Tōhoku din Oceanul Pacific-Japonia); M8,9 (pe 2 decembrie 2011/Sariku-Oceanul Pacific-Japonia); M8,8 (pe 2 aprilie 1762/Chittagong –Arakan, Bangladesh; pe 25 noiembrie 1833/Sumatra-Indonezia; pe 31 ianuarie 1906/Ecuator-Columbia si pe 28 februarie 2010/Bio-Bio, Chile); M8,7 (26 ianuarie 1700/Cascadia-Oceanul Pacific, SUA-Canada; pe 28 octombrie 1707/Hōei-Oceanul Pacific-Japonia; pe 8 iulie 1730/Valparaíso–Chile si pe 1 noiembrie 1755/Lisabona- Portugalia si pe 4 februarie 1965/Rat Islands-Alaska, SUA).

Acestea n-au fost insa si cele mai sangeroase, care sunt supuse unei alte clasificari (primele 15/cu peste 100.000 de victime) pe: 23 ianuarie 1556/Shǎnxī-China (M8/820-830.000 de morti); 16 decembrie 1920/Ningxia-Gansu/China(M7,8/273.500 de morti); 28 iulie 1976/Hebei–China (M7,8/243.000 de morti); 21 mai 626/Antakya-China (M7/240.000 de morti); 24 decembrie 2004/Sumatra-Indonezia (M9,3/231.000 de morti); 11 octombrie 1138/Alep-Siria (230.000 de morti); 12 ianuarie 2010/Haiti (M7/100-315.000 de morti); 22 decembrie 856/Damghan-Iran (M7,9/200.000 de morti) si 22 martie 893/Ardabil –Iran (150.000 de morti); 29 noiembrie 533/Alep-Siria (130.000 de morti); 28 decembrie 1908/Messina-Italia (M7,1/123.000 de morti); 6 octombrie 1948/Aşgabat-Turkmenistan(M7,3/110.000 de morti); 1 septembrie 1923/Regiunea Kantō –Japonia(M7,9/106.000 de morti), respectiv, 27 septembrie 1920/Ningcheng-China (M6,8/100.000 de morti) si 8 octombrie 2005/Muzaffarabad-Cașmir regiune din subcontinentul indian,fost principat din Himalaya /Pakistan (M7,6/100.000 de morti).

Avand in vedere aceasta scurta prezentare energetica al cutremurului de pamant, in varianta a doua explozii diferite, dintre care una in exteriorul uzinei AZF, pentru cel masurat in cadrul catastrofei de la Toulouse (de magnitudinea cca 3,2-3,4 pe scara Richter), nu exista decat 2 posibilitati, ambele cu sanse slabe de realizare (din punct de vedere probabilistic).

Daca ea s-ar fi produs in uzina SNPE (la cca 600m departare, in linie dreapta, de uzina AZF), ceea ce nu a fost confirmata de catre conducerea institutiei, din punct de vedere energetic, acesta ar fi putut genera un cutremur cu epicentrul in uzina care sa fi putut permite undelor seismice (tranversale si longitudinale) sa se transmita prin placile tectonice (litoseferice) superioare (crusta terestra) la uzina AZF, cu atat mai mult cu cat, cele doua uzini ar fi construite, practic, pe o aceasi platforma industriala a fostei „pudrerii nationale„ franceze.

Cum aceasta magnitidine corespunde energiei eliberate de catre un fulger care nu dureaza decat cca 25ms (camp electrostatic sub nor furtunos/cca 20KV/m, diferenta de potential nor-sol/cca ∆V = 100MV pentru o altitudine de 5m) si transporta in medie o sarcina electrica de cca Q = 20C, care elibereaza o onergie de cca 2GJ (W= ∆V x Q =100MV x 20C), are deci o putere instantanee de cca 80GW [P= (W/∆t) = (2GJ/25ms)], ceea ce corespunde puterii medii ale unor centrale electrice solare fotovoltaice sau celor care utilizeaza znergia mareelor ale apelor.

In  concluzie, un cutremur de pamant  (artificial creat, cu o energie echivalenta a unui fulger/ cca cca 280-320KWh) ar fi fost imposibil ca un asemenea eveniment (rezultat in urma unei explozii) sa nu fi fost observat in cadrul uzinei SNPE.

Si atunci, fie ca autoritatile franceze ar fi vrut sa ascunda acest lucru societatii civile, pe de o parte,  pentru a nu crea panica in randul populatiei, iar pe de alta parte, pentru a nu compromite pe plan national, dar mai ales international, securitatea legata de proiectul Ariane 5 (lansator de al ASE/European Space Agency-Agentia Spatiala Europeana din Guyana franceza, cu sediul la Paris, a 3-a ca marime dupa NASA si Roscosmos-Agentia Spatiala a Federatiei Ruse) utilizat pentru plasarea satelitilor artificiali pe orbite geostationare si a unor utilaje (echipamente)  de cercetare stiintifica grele pe orbite joase,  in care Franta este profund implicata, fie ca, in sfarsit, aceasta explozie nu ar fi avut loc in uzina AZF.

Dar unde ar fi putut avea loc, in alta parte ?

Numai la uzina  Saica Park (aflata la cca 1.200m de uzina AZF), specializata (oficial) in fabricarea de cartane ondulate (pe baza de nitroceluloza) si unde pe 13 decembrie 2011 (in jurul orei 21h45) a avut loc deja o explozie (fara victime) in care care o placa de beton a fost complet pulverizata.

Teoretic, o asemenea explozie (poate ceva mai puternica in intensitate, avand in vedere distanta in linie dreapta pana la AZF si propagarea undelor seismice prin placa tectonica) ar fi putut genera si ea un „seism„ (artificial) care sa „trezeasca„ cele doua bombe din subsolurile platofmei industriale in locul in care se afla uzina AZF, dar in pacate, nici in aceasta uzina oficialii (din conducere) n-au declarat niciun fel de incident tehnic (explozie) in ziua de 21 septembrie 2001, motiv pentru care Curtea nu a puput retine la proces si aceasta posibilitate.

N-ar fi imposibil nici faptul ca Saica Park, neoficial, sa fie si ea implicata in proiecte militare (de anvergura) clasate secret de aparare sau altele, legate de  productia de subansambluri pentru Ariane 5 sau mai nou, Ariane 6 apartinand European Space Agency.

Intr-un asemenea context (impas), singura ipoteza pe care magistratii Curtii Corectionale si-au permis sa „abordeze” in timpul procesul in prima instanta (23 februarie -30 iunie 2009) a fost cea „oficiala”, adica, a pistei Procurorului Republicii de Toulouse, Michel Bréard, conform careia, accidental, un salariat (neidentificat in timpul anchetei),  ar fi varsat (cu un sfert de ora inainte  de catastrofa)  cca 500kg de produs de clorat (DCCNa, destinat intretinerea piscinelor) peste un stoc de amonitrat (ingrasamant azotat mineral pe baza de nitrat de amoniu NH4NO3) de mare dosaj (33-34,5% azot), stocat, in principiu, in saci de 50kg sau 500kg, care este „prelungita prin continuitate (matematic vorbind) cu conjectura unei singure explozii cu „ecou” al profesorului Jean-Louis  Lacoume (vezi mai sus).

Aceasta conjectura, nu permite insa sanctionarea penala a niciunui inculpat, mai exact, a Societatii GPN Grande Paroise Azot (filiala a lui Total SA), respectiv, Total SA si al lui Serge Biechlin PDG al uzinei AZF Toulouse, datorita „indoielii”, care conform legii trebuie sa fie banefiica inculpatilor.

Si intr-adevar, cei mentionati mai sus ca posibili vinovati (deci responsabili pentru catastrofa industriala), n-au absolut nicio vina in privinta manipularii gresite  a unor substante cu grad ridicat de inflamabilitate, de catre  salariatii (muncitorii) uzinei AZF.

Credem insa important de mentionat aici si opinia, Inginerului Monique Mauzac (absolvent al Scolii superioare de Inalte Studii ingineresti ENSC/École Nationale Supérieure Chimie- Toulouse, 1974; Doctor-Inginer/1978; Doctor in Filozofie/1984), vaduva inginerului Andre Mauzac decedat in uzina AZF pe 21 septembrie (asistat la proces de catre avocatul Laurent de Caunes), conform careia(expusa intr-o prezentare compacta si unitara), amestecul accidental mai sus mentionat n-ar fi putut provoca o explozie catastrofica de o asemenea anvergura, pentru ca desi „posibilitatea unei reactii dintre nitrat si clorul organic este posibila, aceasta ar putea avea loc numai in anumite conditii speciale care n-ar fi fost reunite in hangarul 221 pe 21 septembrie 2001. ”

Astfel, dupa o deliberare care a durat peste 4 luni si jumatate (dupa terminarea procesului pe 30 iunie 2009), pe 19 noiembrie, Curtea anunta verdictul „socant” pentru societatea civila (inclusiv pentru partea vatamata, constituita in asociatiile, „Sinistratii din 21 septembrie/asistata de catre avocatul Thierry Carrère”, „AZF Mémoire et Solidarité”/asistata de catre avocatul Jean-Luc Forget, „Association des familles endeuillées/asistata de catre avocatul Stella Bisseuil”, „Plus jamais ça!”, respectiv, CPAM/Casa de Asigurari de Sanatate Toulouse, Rectoratul Academiei Toulouse, Grupul MGEN Haute Garonne/Companie de asigurari fondata in 1946 care gireaza regimul obligatoriu de asigurari medicale ai celor din Educatia Nationala, din Invatamantul Superior si Cercetare din sectorul Cultural, al Comunicarii, al Tineretului si Sporturilor, al Mediului, al Energiei si al Apelor, persoane private, INAVEM/Institut National d’Aide aux Victimes et de Médiation, respectiv,  Fenvac/Fédération Nationale d’Aide aux Victimes d’Attentats et d’Accidents Collectifs, salariatii EDF/asistati de catre avocatul Alain Levy, etc.) conform careia toti cei ramasi inculpati in dosar (adica, 3/13 presupusi vinovati la inceputul anchetei), respectiv, GPN, Total SA si Serge Biechlin, au fost achitati.

In principiu, majoritatea celor prezenti la proces, o parte importa           nta a societatii civile (inclusiv cei inculpati in dosar), considerau ca atacul terorist islamist n-ar fi fost suficient exploatat si acesta ar fi stat la baza catastrofei industriale care a avut loc la uzina AZF.

Aceasta ipoteza abandonata (deja in primele zile dupa catastrofa) de catre Procurorul Republicii de Toulouse Michel Bréard, dupa cum am mai ventionat (vezi mai sus), avea la baza legatura dintre un angajat a uzinei AZF (care lucra de maniera intermitenta/prin interim, in intreprindere), Hassan Jandoubi (decedat in catastrofa) si fratii Merah (Mohamed si Abdelkader), islamisti radicalizati (si teroristi) care, impreuna, ar fi frecventat cunoscutul predicator islamist (pro-jihad) franco-sirian  „Emirul Alb” din Artigat (regiunea urbana Toulouse).

In orice caz, inculpatii (asistati de catre o armata intreaga de avocati reputati:  Daniel Soluez-Larivière aparator reputat ai celor inculpati intr-o serie de dosare celebre de daune morale si materiale: Furiani, Barbotan, Erika, Mont Sainte-Odile, Concorde; Simon Foreman, Mauricia Courrégé, Chantal Bonnard, Jean-Pierre Boivin, Monique Ferran, Manuel Penaforte si Jean-Marie Coste-Fleuret/Baroul parizian, respectiv, Emmanuelle si Jacques Monferran/Baroul toulousean, vezi mai sus), chiar daca ar fi fost convinse aceasta versiune, fiind achitati s-au „felicitat” reciproc.

Din nefericire pentru ei, Parchetul (Ministerul Public), care a considerat ca solutia juridica „gasita” a fost nedreapta si cel putin pentru parta civila „nesatisfacatoa      re”, a facut apel la sentinta.

Din contra, la acest proces (al 2-lea, la care au participat cca 2.351 de reprezentanti ai partii civile si 181 martori citati la bara, respectiv, cca 30 de experti, in prezenta a cca 50 de avocati, in sala Mermoz, aflata in proxilmitatea Stadium de Toulouse), care a durat 4 luni (3 niembrie 2011-15 martie 2012) cei inculpati, conform opiniei unuia dintre principalii avocati ai apararii (Simon Foreman) erau ferm atasati ideii atacului terorist islamist, care ar fi provocat „cu certitudine” catastrofa industriala si incearca sa impuna Curtii aceasta ipoteza cu „fermitate”.

Detaliile procesului insa nu prezinta un interes deosebit, pentru ca inca inainte de inceputul dezbaterilor, magistratul Florence Galtier, purtatorul de cuvant al Curtii de Apel Toulouse, a mentionat intr-un comunicat de presa ca totul va fi reanalizat in cele mai mici detalii „plecand de la zero” (ceea ce s-a si intamplat, pe parcursul lui), adica, au fost readuse in discutii conjecturile enuntate si la primul proces (preocesul in Prima instanta), cu cateva speculatii mai mult sau mai putin semnificative, care, dupa parerea mea, sub  nicio forma, nu puteau influenta soarta procesului.

Din contra, Avocatul general al acuzarii Pierre Bernard (reprezentand Ministerul Public), aveam impresia ca er fi  avut „sarcina” de a comite o „rasturnare de situatie” (fata de procesul din Prima instanta), adica, sa-i gaseasca vinovati pe ce inculpati, pentru a-i „satisface”  nemultumirea partii civile.

Mare lucru insa nu se putea face, pentru ca ipotezele care ar fi stat la baza catastrofei (si pe care l-am discutat detaliat mai sus) nu puteau fi nici contrazise categoric dar nici confirmate riguros, datorita acelorasi incertitudini care au „contaminat” si procesul din Prima instanta.

Dar, daca la aceasta din urma  s-a insistat foarte putin pe conditiile de securitate care ar fi trebuit sa fie respectate de catre GPN (Grande Paroise Azot), respectiv, AZF, magistratii s-au gandit ca salvarea ar putea sa vina din „aceasta directie”.

Astfel, mentionam ca exista un set de directive europene (96/82/CE, cunoscut sub numele generic de Seveso) care impun statelor membre ale UE, identificarea intreprinderilor industriale care prezinta un risc ridicat de accidente majore (intreprinderi Seveso) si mentinerea acestora permanenta sub observatie (cu un inalt nivel de preventie).

Acest set de directive europene isi are originea in catastrofa industriala care a avut loc pe 10 iulie 1976, cand un nor gigant continand dioxina (in chimia organica: molecule heterociclice si aromatice compuse din 2 atomi de oxigen intr-un ciclu aromatic) scapa din reactorul uzinei chimice Icmesa din orasul Meda (Provincia Monza-Brianza/Regiunea administrativa - Italia) si va afecta grav 4 oarse vecine, printre care si Seveso (ecel mai grav).

Unde populatia va fi contaminata cu TCCD (2,3,7,8-tetraclorodibenzeno-p-dioxina) cunoscuta sub numele Dioxina de Seveso (o molecula din familiile policlorodibenzeno-p-dioxine cu formula chimicaC12H4O2Cl4), considerata de catre Centrul International pentru Studiul Cancerului (IARC/International Agency for Research on Cancer, creat in 1965 de catre OMS/Organizatia Mondiala a Sanatatii a Natiunilor Unite, cu sediul la Lyon/Franta), una dintre moleculele cele mai toxice pentru oameni (de naturta cancerigena) cu o perioada de injumatatire de in corpul uman intre 5-10 ani.  

 Pe 12 iulie, intreprinderea isi reia activitatea, dar uzina este inchisa pe 18 iulie, in urma unei greve generale lansata de catre salariati pe 16 iulie.

Insa, emisia de TCDD/pana in 40kg (atasata directivei europene 96/82/CE) nu este comunicata autoritatilor decat pe 19 iulie, iar pana pe 23 iulie populatia continua sa traiasca in zona contaminata pana pe 26 iulie.

Mentionam aici ca exista mai multe directive Seveso: Saveso 1 (directiva 82/501/CEE din 24 iunie 1982), inlocuita cu Saveso 2 (directiva 6/82/CE din 9 decembrie 1996 amendata cu directiva 2003/105/CE din 16 decembrie 2003), respectiv Saveso 3 (directiva 2012/18/UE din 4 iulie 2012, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe 24 iulie 2012, in vigoare incepand cu 1 iunie 2015, care inlocuieste Saveso 2), iar in UE ar exista circa 10.000 de intreprinderi supuse acestei directive (dintre care cca 1.200 in Franta).

In ceea ce priveste uzina AZF Toulouse (identificata ISO 14001 si 9002/avand, oficial, ca principale activitati: izolarea amoniacului, a ureei si a nitratelor din gaze naturale, produse destinate fabricarii ingresemantelor azotate, precum si explozivilor utilizate in mine),  datorita profilului sau petrochimic (cu un grad ridicat de periculozitate din punctul de vedere a activitatii) era clasata Seveso (adica supusa directivelor severe de supraveghere si securitate Saveso 2).

Avocatii generali (reprezentand Ministerul Public), Pierre Bernard si Lionel Chassan vor retine la procesul in Apel (intr-un rechizitoriu care a durat cca 9 ore) tot teza accidentului industrial (de natura chimica): explozie provocata datorita unui amestec accidental (neglijent) a doua produse incompatibile (un produs de clorat pentru intretinerea piscinelor/DCCNa cu nitrat de amoniu cu cca un sfert de ora inainte de catastrofa intr-o boxa al hangarului/cladirii 221), ceea ce de altfel a fost retinut si in Prima instanta, numai ca intr-un context „agravant”, pentru cei inculpati Grande Paroise SA (GPN, respectiv, Total SA) si Serge Biechlin (PDG al Azot Fertilizant/AZF) legat de nerespectarea normelor (directivelor) de supraveghere si securitate Seveso 2, ceea ce automat, implica sanctionarea lor penala (de catre Curtea Corectionala) cu pedepsele maxime (mentionate mai sus: 225.000€ pentru GPN si 3 ani de inchisoare, respectiv, 45.000 € pentruSerge Biechlin), desi ei n-au solicitat decat 18 luni cu suspendare si 15.000€ pentru Serge Biechlin.

Pe 24 septembrie 2012, adica dupa 6 luni de „deliberare” (cu cca 2 luni mai „lunga” decat in Prima instanta), Thomas Le Monnyer, Presedintele Curtii va anunta (in rechizitoriul sau de 684 de pagini), ca societatea Total SA (reprezentata prin PDG Thierry Desmarest/asistati de catre avocatii Jean Veil et Michaël Malka,) este achitata (ca si in Prima instanta), din contra, GPN este condamnata la pedeapsa maxima, adica 225.000€ amenda penala, iar Serge Biechlin la 3 ani de inchisoare (dintre cazre 2 ani cu suspendare) si 45.000€ amenda penala.

Din fericire pentru unii si din pacate pentru altii, cei condamnati nu vor accepta sentinta si vor forula o serie de contestatii in anulare a deciziei pronuntate de catre Curtea de Apel Toulouse.

Pe 24 ianuarie 2013 Curtea Administrativa de Apel Bordeaux, recunoaste responsabilitatea Statului in catastrofa industriala de uzina AZF pe daata de 21 septembrie 2001, ceea ce va contrazice la sfarsitul anului, Consilul de Stat.

Pe 10 septembrie 2013, Total SA depune la Curtea de Casatie un QPC (Question Prioritaire de Constitutionalitate) pentru anularea sentintei pronuntate catre directorul uzinei AZF(Serge Biechlin/asistat de catre avocatul Thomas Lyon-Caen), avand in vedere „impartialitate in dosar” (datorita conflictului de interese)  avand in vedere faptul ca unul dintre magistratii Curtii de Apel, Maryse Le Men Regnier, era Vicepresedinte al Asociatiei INAVEM (Institut National d’Aide aux Victimes et de Médiation), coroborat si cunefondarea acuzatiei legata de „degradare si distrugerea voluntara a bunului unei terte (in virtutea art. 322-5 din Codu Penal)”, motiv pentru care pe 13 ianuarie 2015, Curtea de Casatie la recomandarea avocatului general  François Cordier va anula hotararea (verdictul) acesteia (prin decizia n°6661, conform art. 487, 493, 567 si 568 din CPP), ceea ce va deschide calea pentru un nou proces.

Audienta va avea loc pe 30 octombrie 2014 la Palatul de Justie Paris (Camera Criminala compusa din Didier Guérin-presedinte, Grégoire Finidori, consilier-raportor, Christian Pers-consilier decan al Camerei, Beauvais, Gilles Straehli, Jean-Yves Monfort, Jacques Buisson, Mirguet, Vannier, Duval-Arnould, Dominique Durin-Karsenty, Catherine Schneider, Françoise Farrenq-Nési, Claude Bellenger-conseileri al Camerei,   Isabelle Harel-Dutirou, Pierre Moreau, Gildas Barbier, Olivier Talabardon, Géraldine Guého-consilieri referentieri; François Cordier-avocat general si Marie-HélèneRandouin-director principal al serviciilor grefiere).

Acest nou proces, (cel de-al 3-lea) va debuta pe 24 ianuarie 2017 in fata Curtii de Apel Paris (Camera Corectionala) care in momentul de fata este in derulare si va dura pana pe 24 mai.

Decizia acestei Curti, indiferent de sanctiunile penale care vor fi pronuntate, nu  afecteaza sub nicio forma indemnizatiile in valoare de peste 2,3 Md€ platite de catre sociatatea Total SA ca daune morale si materiale partii civile (victimelor catastrofei).

 

 

            NOTA


Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

 Gemenii de la Toulouse (Partea II)

 
 
Internet 140 12-03-2017 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 467 Pagina incarcata in 0.323148012161 secunde