EVZ a descoperit ”Rețeaua Soroș”. Cum se transformă o poveste banală într-o aberație conspiraționistă

 

În vara anului 1945, un zvon teribil s-a răspândit cu viteză în statul american Maine: un spion japonez a venit în regiune, s-a urcat pe un deal, a fotografiat toată zona, după care s-a făcut nevăzut. În realitate însă, povestea era cât se poate de banală. ”Spionul japonez” nu era decât un profesor chinez, de la o universitatea americană, aflat în vacanța de vară și care avea la el un ghid turistic, în care scria că de pe vârful unui anumit deal se poate admira o priveliște minunată asupra întregii regiuni. Profesorul se oprise într-un orășel și a întrebat un localnic cum ajunge în locul respectiv. De aici a început toată nebunia.

Cum se transformase totuși această întâmplare obișnuită într-o ”grozăvie” cu spioni japonezi?

Sociologul Gordon Allport explică în cartea sa ”The Psychology of Rumor” cum se răspândesc zvonurile și folosește cazul chinezului din Maine pentru exemplificare. Toate datele inițiale ale întâmplării fuseseră deformate în trei direcții. În primul rând, povestea a fost ”simplificată”. Fermierii care au purtat-o din gură în gură au lăsat la o parte informațiile că profesorul chinez era timid, politicos, curtenitor și nu se ascundea, dimpotrivă el fiind cel care a căutat să intre în vorbă cu localnicii. După aceea, povestea a fost ”evidențiată”: un străin a venit în regiune, chinezul a devenit japonez (era asiatic, deci pentru fermierii din Maine înseamna același lucru), admirarea peisajului a devenit spionaj, iar ghidul turistic- aparat de fotografiat. În al treilea rând, a avut loc ”asimilarea”. Povestea a fost modificată astfel încât să aibă un sens pentru oamenii simpli din regiune. Care nu știau, de pildă, că universitățile americane angajau savanți chinezi și aceștia își mai luau și ei vacanță. Iar sensul dat poveștii trebuia să se potrivească și cu vremurile, cu contextul: SUA erau în război cu Japonia, deci foarte mulți tineri din Maine erau pe front sau muriseră în război.

Povestea turistului care devenise spion explică foarte bine cum se răspândește un zvon în rândul unor oameni simpli care, atunci când nu văd sensul unei povești, încearcă să o adapteze gradului lor de înțelegere.

În cazul de mai sus adaptarea poveștii s-a făcut natural, nu avem date că cineva ar fi avut interesul să-l compromită pe săracul universitar. Dar dacă cineva și-ar fi propus acest lucru ar fi reușit foarte ușor, bazându-se pe ingredientele de care vorbeam mai sus.

Mi-am adus aminte de acest caz după ce am citit astăzi așa-zisa investigație publicată de redactorul-șef al Evenimentului Zilei, Simona Ionescu, numită pompos: ”Rețeaua Soroș. Bani albi pentru politicienii și ONG-urile care se implică în viața politică din România”.

Articolul vrea să demonstreze sau măcar să sugereze, nici mai mult nici mai puțin, că majoritatea ONG-urilor din România și mulți politicieni se supun intereselor miliardarului american George Soroș. Pentru a-și argumenta afirmațiile, autoarea articolului publică o listă de organizații neguvernamentale arătând ce finanțări au obținut acestea, de-a lungul timpului, de la sau prin fundațiile lui Soroș. Deși precizează că ”articolul nu este un atac la nici un ONG”, Simona Ionescu exact asta face, dar mai subtil: încearcă să acrediteze ideea că oamenii din aceste organizații nu sunt de capul lor, ci sunt conectați la un creier comun, aflat în SUA, care-i controlează ca pe niște ”cyborgi”.

De fapt, articolul se bazează exact pe deformarea unor informații, ca în cazul profesorului chinez. Mai întâi are loc ”simplificarea poveștii”. Adică se elimină unele date, cum ar fi cele că finanțările respective se câștigă greu, în baza depunerii unor proiecte, că aceste proiecte trebuie să îndeplinească niște criterii, că se fac verificări, că sunt multe proceduri de îndeplinit, etc. De asemenea, nu se precizează în articol nici că finanțările sunt publice, deci oricine este interesat poate avea acces la astfel de informații, nu trebuie să facă vreo investigație ca să le afle.

În fine, sunt mulți oameni în aceste ONG-uri care ar putea să explice cât de complicat se obțin, în general, fondurile de genul acesta și poate ar fi fost bine să fi fost citat în articol și unul dintre cei care chiar se ocupă cu așa ceva. Dar, na, povestea trebuia simplificată și un astfel de demers ar fi încurcat-o pe autoarea investigației.

În al doilea rând, a avut loc ”evidențierea”, adică s-au îngroșat sau chiar umflat unele detalii, cum ar fi că Soroș joacă politic în America (de unde cititorul trebuie să deducă singur că dacă se bagă în America se bagă și în România, deși nu reiese clar de nicăieri pe cine susține miliardarul la alegerile din țara noastră), că există zvonuri că ar fi fost implicat în criza refugiaților, că-i susține pe ecologiști (care au servit deci interesele lui Soroș la Roșia Montana, deși proiectul respectiv stătea pe un munte de corupție și ar fi trebuit să pice mai întâi din cauza asta și după aia din rațiuni ecologice). În fine, exemplele pot continua.

În al treilea rând, s-a produs ”asimilarea”, adică i s-a dat un sens pe înțelesul cititorilor simpli, avizi de conspirații, gata să creadă în orice moment că România este victima unor interese murdare, ale unor miliardari din străinătate și ale agenților locali ai acestora. Sunt acei cititori care cred că străinii sunt de vină pentru jaful ce a avut loc în România în ultimii 26 de ani și nu noi, românii, cei care am permis să se întâmple așa ceva.

Și nu ar trebui să omitem nici contextul în care apare acest articol, într-o campanie electorală în care temele majore sunt ocolite, dar se vorbește tot mai des și mai răspicat de naționalism, familia tradițională și preluarea țării din mâinile străinilor hulpavi și redarea acesteia românilor.

Articolul din Evenimentul Zilei nu este singurul, se vorbește și se scrie foarte mult în ultima perioadă despre Soroș și despre fundațiile acestora, deși nu este deloc clar care anume este răul nemaipomenit făcut de acesta României. De fiecare dată însă nu avem lucruri serioase, temeinic documentate, ci mai degrabă zvonuri, umflate și distorsionate, exact ca în povestea chinezului american. Problema aici e că astfel de povești nu sunt împrăștiate de fermieri cu minte puțină, ci de publicații serioase de la care ne-am aștepta la mai multă responsabilitate.

Nu vreau să speculez pe seama intereselor care s-ar afla în spatele unor astfel de articole. Sper doar să fie cât mai mulți cititori care, după ce le parcurg până la sfârșit, să-și ridice legitima întrebare: ”Bun, pentru asta mi-am pierdut eu timpul?”

 
 
RomaniaCurata 674 06-11-2016 Vali
  • Soros e SATAN

    Inainte de a lua lui Soros mai vedeti de ce e blestemat pe acest pamant...de multe natii pagubite.

    31.01.2017

ADAUGA COMENTARIU

 
Online 14 Pagina incarcata in 0.195629119873 secunde