Enigmele Muntilor Himalaya, taramul adevarurilor mistice

 

În zona îndepartata a platoului tibetan, la granita dintre Nepal si China, de unde izvorasc cele mai lungi râuri din Asia, strajuit de lacuri adânci, se înalta, misterios, masivul Kailash.

Considerat sacru în religiile popoarelor asiatice, el este socotit poarta de intrare catre Shambala, tarâmul nevazut al marilor întelepti. Potrivit unor ipoteze moderne, muntele ar fi o piramida construita în urma cu mii de ani de catre civilizatii nepamântene. Între pozitia geografica a constructiei piramidale si cea a altor locuri misterioase de pe planeta exista o simetrie uluitoare. Se spune ca aici s-ar ascunde tainele de nepatruns ale Planetei. Poate ca tocmai pentru a ocroti aceste secrete, muntele Kailash nu permite oamenilor sa fie cucerit…

Zeii nu pot fi vazuti

“Niciunui muritor nu i se va permite vreodata sa paseasca pe culmea muntelui Kailash, acolo unde, printre nori, se afla lacasul zeilor. Cel care va în­drazni sa porneasca catre vârful Muntelui Sfânt si va vedea chipurile zeilor va fi pedepsit cu moartea!” – glasuiesc mai toate scrierile stravechi tibetane.

Enigmele Muntilor Himalaya, taramul adevarurilor misticeMuntele Kailash

Cu toate astea, în ultimele decenii, mai multe echipe de alpinisti, nesocotind acest avertisment, au purces pe munte, în încercarea temerara de a cuceri unul dintre cele mai misterioase masive ale lumii. Pare de necre­zut, dar toti cei care au pornit în ascensiune s-au con­frun­tat cu schimbari bruste de vreme, au întâmpinat pe traseu obstacole aproape imposibil de trecut, au trait experiente misterioase, toate aceste fenomene inexplicabile determinându-i pe aventurieri sa faca cale în­toarsa.

În anii ’20 ai secolului tre­cut, alpinistii britanici Hugh Ruttledge si R. C. Wilson au re­alizat prima expeditie pe mun­tele Kailash, fiecare pornind pe un traseu diferit. Ruttledge era convins ca va putea urca înspre vârf de pe latura nordica a ma­sivului, însa oda­ta ajuns la poa­le, a descoperit dezamagit ca varian­ta aleasa era extrem de grea. Cu toate astea si în ciu­da conditiilor meteo nefavorabile, alpinistul si-a conti­nuat traseul catre est si, într-un final, a gasit o cale de acces catre culmea muntelui. Se facuse însa mult prea târziu, temperatura sca­zuse neasteptat pentru acea perioada a anului, orizontul se acoperise de pâcle, si Ruttledge a fost fortat sa se întoarca la baza.

Cu aceeasi experienta meteo stranie s-a confruntat si colonelul Wilson, care pornise pe partea opusa a masivului, cea de sud-vest. Tocmai când descoperise un traseu accesibil catre piscul muntelui, ninsori abun­dente au început sa cada, facând ascensiunea imposibila.

Câtiva ani mai târziu, geologul si alpinistul aus­tralian Herbert Tichy cerea permisiunea liderului regional sa escaladeze muntele. Se spune ca acesta l-ar fi refuzat, spunându-i: “Numai un om absolut fara de pacat ar putea urca pe muntele Kailash. Iar un ase­menea om nu exista pe Pamânt! Pentru fiece muritor, peretii muntelui sunt ca de cristal; ar trebui sa zbori pâna sus, pentru a-i putea atinge piscul.”

[embedded content]

În anul 1980, guvernul chinez i-a oferit celebrului Reinhold Messner, supranumit “alpinistul cu doua inimi”, oportunitatea de a porni în ascensiune pentru cucerirea vârfului Kailash.

Din motive necunoscute, Messner a abandonat ideea în ultimul moment. Se spune ca germanul si-ar fi schimbat decizia, avertizat fiind ca aceasta tentativa ar putea avea asupra lui consecinte nefaste. Tot în anii ’80, un grup de turisti americani s-au aventurat în escaladarea muntelui de necucerit. Total nepregatiti fizic si prost echipati, si încercarea lor s-a soldat cu un esec. Dar finalul avea sa vina câtiva ani mai târziu, când, potrivit legendelor locale, alpinistii ame­ricani, în vârsta de aproximativ 30 de ani, ar fi îm­batrânit peste noapte. Unghiile le crescusera nefiresc de mult, iar parul le albise în doua saptamâni!

O taina mai presus de întelegerea omului

Desi fenomenul scurgerii mai rapide a tim­pului a fost studiat de mai multi cercetatori, nu s-a putut înca oferi nicio explicatie stiin­ti­fica. Singura lamurire se regaseste tot în scri­erile ti­betane, în care se spune ca muntele este protejat de for­te superioare, care au pu­terea de a modifica rea­litatea si timpul. În acest con­text, nu putem sa nu ne întrebam daca aceste legende nu au cumva un sâmbure de adevar! Alt­fel, cum s-ar putea explica marturiile a zeci de oa­meni care povestesc ca în apropierea muntelui au sim­tit energii puternice si au avut trairi misterioase?

kailash-feng_shui

“Sunt alpinist experimentat, am realizat zeci de expeditii pe crestele Muntilor Himalaya, dar ceea ce am trait în ascensiunea pe acest munte depaseste în­telegerea mea”, povestea alpinistul rus Serghei Cis­tia­kov, în anul 2007, dupa incursiunea, de asemenea nereusita, pe muntele Kailash.

“Când ne-am apropiat de poalele masivului, ini­ma îmi batea cu putere. Aveam în fata ochilor muntele sacru, muntele despre care se spune ca nu poate fi învins. Ma simteam nevolnic în fata maretiei lui si mi-era teama ca voi fi si eu, ca si predecesorii mei, în­frânt de magia lui. Dupa ce am început ascen­siunea, atât eu, cât si alti membri ai echipei noastre, am în­ceput sa ne plângem de dureri de cap puternice. Ne-am gândit ca acestea au fost provocate de lipsa de oxi­gen, dat fiind faptul ca ne aflam deja la o alti­tudine destul de ridicata. Câteva ore mai târziu, sen­zatiile stranii s-au intensificat. Aveam picioarele gre­le, ca de plumb, si abia daca le mai puteam târî. Ma simteam extrem de vlaguit si, deodata, am devenit subjugat de gândul ca nu am ce cauta pe acest munte, ca trebuie în mod obligatoriu sa ma întorc! Desi ideea era bine formulata în mintea mea, gura îmi era în­clestata. Voiam cu orice pret sa le comunic cole­gilor mei decizia de a face cale întoarsa, dar eram complet neputincios. Imediat ce am început cobo­rârea, m-am simtit ca eliberat. Trupul mi s-a deten­sio­nat, muschii s-au descstusat, aveam impresia ca pasesc ca în stare de imponderabilitate. O energie pu­ternica, binefacatoare, m-a invadat. În ciuda ese­cului, ma simteam mai fericit ca niciodata!” – relata ulterior alpinistul.

[embedded content]

Abia la câteva zile de la întoarcerea de pe munte, Serghei Cistiakov a aflat cu uluire ca în folclorul local exista o legenda care spune ca duhurile muntelui trimit asupra omului care îndrazneste sa paseasca pe crestele sale amutirea, înclestarea limbii. “Sunt ferm convins ca avertismentele din scrierile tibetane nu sunt simple nascociri si ca trairile pe care zeci de alpinisti le-au experimen­tat de-a lungul anilor nu sunt doar coincidente! Exista prea multe indicii care ne semnaleaza ca aici se ascunde o taina al carei înteles, cel mai probabil, omul nu este înca pregatit sa îl priceapa!”

Poarta de intrare în Shambala

Din timpuri stravechi, masivul a fost venerat de toate popoarele din Asia, fiind considerat sacru în patru religii: hinduism, budism, jainism si samanism. Conform miturilor cosmologice ale aces­tor religii, muntele Kailash reprezinta “Axis mundi”, centrul Universului, locul de nastere al întregii lumi si liantul dintre Cer si Pa­mânt.

shambhalaShambala

În hinduism, muntele Kailash este considerat a fi lacasul lui Shiva, zeul dis­trugerii, vazut ca o forta pozitiva, caci în religia hindusa distrugerea este o urmare fireasca a creatiei. În budism, aici locuieste Buddha, iar în jainism, pe acest munte, Rishabha, creatorul religiei, a atins moksa, starea de iluminare si eli­berare.

Conform unor teorii moderne, muntele Kailash ar fi gol în interior si ar reprezenta poarta de intrare în Shambala, tinutul de unde marii înteleptii guverneaza Lumea. Cel putin asa afirma profesorul rus Ernst Muldashev, medic oftalmolog, renumit în Rusia pentru incursiunile sale inedite din Tibet.

Enigmele Muntilor Himalaya, taramul adevarurilor mistice (2)Ernst Muldashev

În urma cu câtiva ani, Muldashev, împreuna cu mai multi specialisti în geologie, fizica si speologie, au realizat o expeditie în Po­disul Tibet în încercarea de a descifra tainele muntelui Kai­lash. Timp de câteva luni, ei au poposit la poalele masi­vului, au studiat si cartografiat zona, au cules legende si mar­turii unice despre fenomenele ce se petrec în jurul muntelui misterios. “Linistea noptii era adesea întretaiata de sunete stranii, care se auzeau din pântecele muntelui. Într-o noap­te, atât eu, cât si colegii mei, am auzit foarte clar zgo­motul pro­dus de o cadere de pietre care, fara îndoiala, ve­nea de undeva din interior. Sunt convins ca muntele Kailash nu este o formatiune geologica naturala, ci o piramida realizata în vre­muri imemoriale în care stau ascunse taine neba­nuite”, povestea Ernst Muldashev.

Oricât de fantezista ar parea aceasta presupunere, ea a fost confirmata de geologii care au studiat topo­grafia si structura muntelui. Acestia au adeverit ca masivul are o forma piramidala si, asemeni altor mari piramide ale lumii, are laturile orientate catre cele patru puncte cardi­nale. Mai mult decât atât, conform ipotezei contro­ver­satului cercetator rus, altitudinea muntelui ar va­ria de la an la an, dar me­dia sa ar fi de 6666 de me­tri. Între altitudinea masi­vului, Polul Nord, Polul Sud, ansamblul neolitic misterios de la Stonehenge si marile piramide din Egipt ar exista o corelatie si o similitudine uimitoare. Se pare ca distanta dintre mun­tele Kailash si monumentul de la Stonehenge ar fi de 6666 de kilometri. Aceeasi cifra o reîntâlnim si între Kailash si Polul Nord, în timp ce pâna la Polul Sud sunt 13.332 de kilometri, adica dublul numarului initial. Numerologii sustin ca 6666 este numarul care simbolizeaza Absolutul si ca acesta nu poate fi înci­frat întâmplator în enigma muntelui Kailash.

În ultimii ani, se vorbeste tot mai des despre teoria conform careia, în urma cu milenii, Pamântul ar fi fost vizitat de civilizatii necunoscute, care si-ar fi lasat puternic amprenta în istoria omenirii. Se pre­supune ca ansamblurile misterioase ale lumii, cum ar fi monumentul de la Stonehenge, piramidele din Egipt sau cele din America de Sud ar fi fost construite sub supravegherea si la indicatiile acestor civilizatii nepamântene. Ernst Muldashev sustine ca piramida din platoul Tibetului se afla în centrul acestor edifi­cii, cu care este interconectata prin tuneluri sub­te­rane imen­se. “Poate ca Shiva, Tirthankara Rishabha sau alti zei des­pre care tibetanii cred cu tarie ca traiesc în inima muntelui Kailash nu au fost decât fiinte de pe alte pla­nete care detineau tehnologia ne­cesara pentru a construi astfel de struc­turi impre­sionante.”

Apa vie si apa moarta
Lake-Manasarovar-16Lacul Manasarovar

Nu departe de poalele muntelui Kailash se gasesc doua lacuri, pe cât de spectacu­loase, pe atât de neo­bis­nuite: Manasarovar – a carui apa se spune ca este tamaduitoare, si Rakshastal, lacul cu “apa moarta”. Cele do­ua întinderi de apa par a strajui muntele Kailash, formând împreuna un tablou im­presionant si, în acelasi timp, enigmatic. Manasarovar, numit si “La­cul Vietii”, re­prezinta în traditia hindusa perso­ni­fi­carea puritatii. Se spune ca cel ce bea fie si o înghi­titura din “apa vie” a lacului va fi purificat de toate pacatele savarsite pe parcursul întregului sir al reîncarnarilor sale. Mii de pelerini din întreaga lume vin aici sa se “spe­le de pacate” si sa soarba din elixi­rul care, du­pa moarte, îi va purta în împaratia Zeului Shiva.

În dreapta lacului, despartit doar de o limba de pa­­mânt de acesta, se întinde Lacul Rakshastal, de­nu­mi­re care în limba sanscrita înseamna “Lacul Dia­vo­lului”. Apele sale sunt complet diferite de cele ale “vecinului” sau, popoarele bastinase consi­de­rându-le a fi vatamatoare pentru trup si suflet. Paradoxal, în timp ce apa Lacului Manasarobar este dulce si lim­pede precum cristalul, apele Lacu­lui Rakshastal sunt sarate si mereu învolburate.

Indiferent de anotimp, “Lacul Diavolului” este me­reu înnegurat de furtuni, pe când la doar câtiva ki­lometri, pe luciul apei Lacului Ma­na­sarobar stralu­ces­te, în toata maretia sa, soarele!

Poate ca va trece vremea si enigmele care în­valuie în­trea­ga re­giune a Muntelui Kailash îsi vor dez­valui tai­nele. Poate ca a­tunci va putea fi patruns si întele­sul vechilor scrieri ale marilor în­te­lepti bu­disti ca­re spun: “Odata ce ati atins culmea mun­telui, nu va opriti, ci mergeti mai departe în as­censiunea catre Ce­ruri!”.

Formula As

Twitt
 
 
MixDeCultura 1243 20-10-2015 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 8 Pagina incarcata in 0.216897964478 secunde