Dezbatere la Ministerul Mediului: Carieră de piatră sau Parc național?

 

Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon și al Asociației Parcul Natural Văcărești, trage un semnal de alarmă într-un interviu acordat României Curate, asupra riscului de modificare a limitelor Parcului Național Buila-Vânturarița. Acesta declară că nu este de acord cu ”intenția autorităților de a schimba politic harta Parcului Național și fără fundamentare științifică, tehnică și economică, doar pentru a pune la dispoziția unei cariere de calcar a unei bucăți de munte, în vederea excavării și fără să se țină cont de mediu și viitorul zonei”. Joi, 9 martie, ar urma sa aibă loc o dezbatere la Ministerul Mediului pe acestă temă, însă Florin Stoican spune că nu a fost invitat să participe.

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, sit al Reţelei Ecologice Europene Natura 2000, a fost înfiinţat prin HG 2151/2004 şi este administrat de către RNP Romsilva. Este cel mai mic parc naţional din România, cu o suprafaţă de 4186 ha, fiind situat în Judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii, pe teritoriul localităţilor Costeşti, Bărbăteşti şi Băile Olăneşti.

Florin Stoican spune că dacă respectiva zonă va fi ”sustrasă” ariei protejate, cariera, a cărei licență de exploatare urma să expire în 2020, se va extinde și își va prelungi activitatea ani buni de-acum încolo. Cariera respectivă se află în exploatarea sucursalei locale a Societății Naționale a Sării ”Salrom SA – Exploatarea Minieră Râmnicu Valcea”.

Calcarul exploatat din cariera lipită de Parcul Național constituie una din materiile prime pentru industria chimică de pe platforma Râureni, alături de sarea exploatată în soluție la Ocnele Mari tot de Salrom SA. Calcarul nu ajunge direct la Oltchim SA, ci via Chiech Soda SA, companie cu capital polonez. În 2009, pe când administra Parcul Național Buila-Vânturarița, Florin Stoican a realizat un raport oficial, actualizat în 2016, care propune recomandări pentru operatorul minier. ONG-istul de mediu declară că deși a trimis respectivul document la toate autoritățile competente, acesta a fost ignorat de către autorități, care încearcă ”să rezolve problema politic”.
[embedded content]

Buila-Vanturarita National Park – virtual tour from Florin Stoican on Vimeo.

RC: Cum s-a născut acest Parc?

Florin Stoican: Parcul Național Buila-Vânturariţa, sit al Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 (SCI și SPA), a fost înfiinţat prin HG 2151/2004, ca urmare a studiilor și demersurilor Asociației Kogayon. Vorbim despre inițiativa unor localnici si iubitori ai zonei, care în mod voluntar au reușit să înființeze unul dintre cele 13 Parcuri Naționale ale țării.

RC: Ce profesie ai, cum ai decis să te implici în acest proiect? 

Florin Stoican: Sunt geolog. A fost și este modul prin care eu și cei din jurul meu am dorit și am făcut ceva pentru zonă și comunitate, oferind o șansă alternativă de dezvoltare prin ecoturism a zonei Oltenia de sub Munte.

RC: Cine îl administrează în prezent? Ai vreo implicare activă în administrare? Care e durata contractului de administrare și cum sunt finanțate activitățile Parcului?

 Florin Stoican: Parcul este administrat de către RNP Romsilva, cu care Asociaţia Kogayon a avut un parteneriat la administrare până anul trecut, când a fost resemnat contractul de administrare de către aceștia cu Ministerul Mediului, pentru următorii 10 ani. Contribuția noastră a constat în peste 20 proiecte realizate exclusiv pe bază de voluntariat, însumând aproape 300.000 euro, din diverse surse de finanțare publice sau private. Din acestea am reușit să realizăm, dezvoltăm și întreținem infrastructura turistică și de informare a parcului, cercetare ştiinţifică, promovare, informare și conştientizare a comunităţilor locale şi vizitatorilor, educaţie ecologică.

RC: Care sunt speciile și habitatele valoroase? Ce suprafață ocupă?

Florin Stoican: Parcul, cu cele aproape 4500 ha este cel mai mic dintre cele 13.

In parc au fost identificate 17 tipuri de habitate care au corespondent la nivel European, unele dintre acestea fiind habitate prioritare: Tufărişuri scunde alpine şi boreale; Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium (habitat prioritar)Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifile din Alysso-Sedion albi (habitat prioritar); Pajişti calcifile alpine şi subalpine; Pajişi montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase (habitat prioritar); Pajişti cu Monilinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Monilinion caerulae); Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin; Pajişi aluviale din Cnidion dubii; Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis); Fâneţe montane; Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; Peşteri închise accesului public; Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea).

Conform Manualului Habitatelor din România, în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa se găsesc peste 23 de tipuri de habitate.

Habitate: http://www.kogayon.ro/ro/parcul-national-buila-vanturarita/habitate/

Flora: http://www.kogayon.ro/ro/parcul-national-buila-vanturarita/flora/

Fauna: http://www.kogayon.ro/ro/parcul-national-buila-vanturarita/fauna/

RC: Câți oameni se ocupă de administrare? Câte comunități se suprapun cu suprafața parcului, câte sunt vecine cu parcul și cum le afectează economic prezența parcului?

Florin Stoican: În administrație sunt 10 oameni, angajati Romsilva: director, biolog, economist, IT, șef pază și 4 rangeri. Parcul se află pe teritoriul a 3 UAT: comunele Costești și Bărbătești și orașul Băile Olănești. Afectarea comunităților vine din limitarea și controlul asupra exploatării resurselor naturale prin exploatări forestiere, deoarece 46,3% din parc este strict protejat și alte 38,5% sunt păduri cu funcție principală conservarea, din vânătoarea care este exclusă în parc, din pășunatul controlat, în contextul în care păsunile și fânețele înseamnă 13% din parc, din limitările activităților de minerit, dat fiind că nu se permite deschiderea de noi cariere. Însă avantajele pe termen lung sunt foarte multe, zona putându-se dezvolta prin valorificarea durabilă a resurselor naturale și antropice, noi lucrând de câțiva ani buni la aceasta, din păcate fără sprijin din partea autorităților: http://www.kogayon.ro/ro/ecoturism-oltenia-de-sub-munte/

RC: Care e istoria acestei exploatări?

Florin Stoican: Cariera de Calcar Bistriţa a fost deschisă în 1960, din 1965 fiind preluată de către actuala Societate Naţională a Sării SALROM S.A. – Sucursala Exploatarea Minieră Rm. Vâlcea. Actualul perimetru a fost instituit în 1974. Acesta a fost încredinţat titularului spre exploatare ultima dată în 1999, în conformitate cu prevederile Legii Minelor de atunci, de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale: Licenţa nr. 633/1999, aprobată prin HG nr. 652/2000. Actuala licenţă de exploatare este valabilă 20 ani, adică până în 2020.

RC: Care e suprafața pe care o ocupă pe suprafața parcului și care este suprafața pe care se intenționa să o ocupe?

Florin Stoican

Florin Stoican: Perimetrul minier este în suprafaţă de 1,161 km². Din acesta, 16 ha se află suprapuse cu suprafața Parcului dintr-o eroare care nu a fost verificată și observată de către nimeni și a fost aprobată prin HG 2151/2004. Suprapunerea a fost semnalată în 2008, când extinderea carierei a fost oprită. Extinderea este condiționată nu numai de scoaterea celor 16 ha din Parc, dar și de scoaterea altor 13 ha necesare drumurilor tehnologice de acces. Cele 16 ha suprapuse au fost trecute în zonarea Parcului în zona de dezvoltare durabilă, cea mai permisivă, tocmai pentru a corecta greșeala.

RC: Se mai încearcă extinderea carierei și în prezent? Care e miza?

Florin Stoican: Cariera se dorește a fi extinsă în perimetrul suprapus cu Parcul Național, plus cele 13 ha solicitate suplimentar. Miza invocată de către autoritățile locale este supraviețuirea industriei chimice a județului și menținerea locurilor de muncă aferente. Se ignoră însă problemele de mediu, inclusiv Parcul Național, dar și fezabilitatea economică a continuării exploatării calcarului, care stă sub semnul întrebării, datorită modului iresponsabil în care s-a exploatat până acum, a scăderii rezervelor și calității acestora și deci limitării în timp a activității, calcarul fiind o resursă neregenerabilă. Raportul oficial făcut de mine pe când lucram la Administrația Parcului și actualizat anul trecut, a fost ignorat de către toți, încă din 2009 și acum vor să rezolve problema politic. În raport sunt concluzii și recomandări acceptate inclusiv de către operatorul minier, care se pare că nu interesează. Adevărata problemă pe care nu doresc să o accepte politicienii locali e că o extindere a exploatării nu ar însemna altceva decât prelungirea agoniei, fiindcă oricum resursele utile se vor epuiza în câțiva ani. Însă prefer să calce totul în picioare, fără măcar să studieze fezabilitatea proiectului, motivând asta strict socio-economic.

RC: Ce cantități de calcar se extrag anual din carieră? Ce se întâmplă cu roca extrasă?

Florin Stoican: La ora actuală, rezervele disponibile în perimetrul din afara limitelor Parcului Național sunt calculate la 6.000.000 t calcar, ceea ce înseamnă 3 ani de extracție la nivelul cererilor actuale de 2.000.000 t/an. Calcarul este sursa uneia dintre materiile prime, alături de sarea exploatată în soluție la Ocnele Mari, fiind furnizate de către aceeași companie care alimentează industria chimică de pe platforma Râureni. Beneficiarii calcarului sunt Chiech Soda SA (companie cu capital polonez) și secundar Oltchim.

RC: Ce număr de angajați din comunitățile din zonă (din interiorul sau limitrofe parcului) lucrează în carieră?

Florin Stoican: În prezent în carieră lucrează 146 angajaţi, majoritatea din comunitățile locale. Consiliul Județean Vâlcea ne-a comunicat recent că necontinuarea extinderii carierei ar presupune o reducere cu 90% a activității în carieră, cu 70% la salina Ocnele Mari, deci 200 de locuri de muncă, posibila închidere a uzinei de sodă Chiech, disponibilizarea a 860 angajati de la Oltchim și reducerea cu 69% a productiei CET Govora. Tot Consiliul Județean Vâlcea sustine că “angajații direcți și cei ai sub-furnizorilor, împreună cu familiile, reprezintă 30.000 persoane”.

Una dintre recomandările studiului meu din 2009, adresată direct autorităților locale, a fost realizarea unui studiu de impact socio-economic, care nu am auzit să fie făcut până acum.

RC: Ce procent din producție e prelucrată la nivel local (sate din interiorul sau limitrofe Parcului) și ce procent în alte zone? Pe românește, cât de mult resimte comunitatea beneficiile acestei afaceri?

Florin Stoican: Nu se prelucrează nimic la nivel local, tot calcarul merge în industria chimică. În sat rămâne halda, unde se aruncă cam jumătate din ce se exploatează, partea care nu îndeplinește parametrii de calitate, care are deja 30 milioane tone, haldă care a însemnat strămutarea unor case și schimbarea cursului unui râu din zonă, în urma alunecărilor. Beneficiile pentru comunitate sunt reprezentate de către taxele și impozitele plătite la bugetul local, plus piatra achiziționată în condiții accesibile pentru întreținerea drumurilor.

Anex Harta Zonare interna cariera

RC: Cum se reflectă vizual, estetic, activitatea de exploatare din respectiva carieră?

Florin Stoican: Alături de haldă și ruptura în munte cu peisajul selenar, localnicii se mai aleg cu praf, zgomot, trafic greu, drumuri distruse, case și drumuri afectate de trepidații.

RC: De-a lungul vremii au existat presiuni sau încercări de cumpărare a ta sau a staffului administrației parcului de către exploatatori?

Florin Stoican: Nu. Însă am fost mai mereu ignorați, deși am semnalat problema, deși autoritățile se laudă cu existența parcului și rezultatele muncii noastre. Un alt soi de presiune este aceea a dezinformării și manipulării, în primul rând a angajaților dar și a publicului larg, cărora li s-a spus că eu personal și Asociatia Kogayon am înființat Parcul pentru a închide cariera și a-i lăsa pe oameni fără locuri de muncă. Am ajuns astfel să fim înjurați de către unii consăteni.

RC: Factorii politici locali au încercat să te preseze să accepți să faci concesii față de pretențiile antreprenorului?

Florin Stoican: Nu direct. Însă au facut-o constant indirect, prin intermediul interpelărilor parlamentare și a declarațiilor politice.

RC: Dar decidenții guvernamentali de la București?

 Florin Stoican: De fiecare dată lucrurile s-au blocat la nivelul Guvernului, care până la urmă acceptau ca întemeiate și valide concluziile și recomandările din raportul pe care l-am întocmit. Însă trebuia s-o luăm de la capăt cu aceleași discuții iar și iar, la fiecare schimbare de regim politic, Guvern ori conducere a Ministerului Mediului.

Parcul Național va fi înlocuit cu asa ceva?

RC: Ce ai discutat în întâlnirile cu oficialitățile locale, referitor la exploatare și la importanța parcului pentru zonă? Care a fost poziția exploatatorului carierei și care a fost poziția autorităților locale?

Florin Stoican: Au fost foarte multe întâlniri, începand cu cea din aprilie 2009, când am organizat o întâlnire publică la Râmnicu Vâlcea, unde am prezentat raportul. Se pare că nu a fost de-ajuns. L-am retrimis ulterior de mai multe ori, cam de fiecare dată când cineva redeschidea subiectul, din păcate cam din același punct al extinderii carierei. Autoritățile județene s-au mărginit la declarații si transmiterea problemei, cele locale au avut poziții oscilante, în funcție de primar, ei fiind unii dintre deținătorii terenului de la care compania miniera trebuie să obțină terenul pentru extindere. Restul terenului este pădure aflată în proprietatea mănăstirii Arnota, de la care știam până de curând că sunt împotriva cedării terenului, până când am primit un punct de vedere al Episcopiei, în care suntem înștiințați că sunt de acord cu un schimb de terenuri în vederea continuării exploatării.

În relația cu mine, întreprinderea a avut o poziție corectă, am conlucrat la întocmirea raportului, realizat având la bază și informațiile tehnice puse la dispoziție de către ei. În același timp însă, tot de acolo cred că pornea și reactivarea subiectului prin noii politicieni.

În 2008 cand s-a constatat suprapunerea, deși începuseră lucrările, au înțeles ilegalitatea și s-au retras fără probleme, încercând rezolvarea legală a situației. Problema lor cea mare este că spun ca nu pot cheltui bani pe studiile și documentațiile care să dovedească fezabilitatea extinderii, până când nu au garanția posibilității de continuare a exploatării, în timp ce informația din aceste studii este tocmai cea care este necesară pentru luarea unei decizii de către cei responsabili, în totală cunoștință de cauză.

RC: Joi am înțeles că ar urma să aibă loc o dezbatere la Ministerul Mediului, cu factorii interesați, referitor la modificarea granițelor Parcului Național, fiind vizată tocmai scoaterea din incinta Parcului Naținal fix a acestui perimetru care e de interes pentru exploatarea minieră.  Vei fi prezent la consultările de la Ministerul Mediului de joi?

Florin Stoican: Nu știm dacă este o consultare publică. Nu am fost anunțați nici noi, nici administrația Parcului. Am aflat din presa locală, care a preluat comunicatul Consiliul Județean Vâlcea, în care instituția spune ca joi o să aiba loc la minister o întâlnire “cu toți factorii interesați”, având ca scop discutarea unei propuneri de H.G. pentru modificarea limitelor Parcului Național, înaintată de către Consiliul Județean și Prefectura Vâlcea. Nu cunoaștem nimic cu privire la conținutul și fundamentarea acestui proiect de H.G. pe care recent l-am solicitat Consiliului Județean Vâlcea, în baza legii 544 privind accesul la informații de interes public, alături de alte documente în legatură cu subiectul.

După declarațiile recente ale acestora, am retrimis raportul tuturor instituțiilor, inclusive Ministerului Mediului, prin care ne exprimăm punctul de vedere și anume susținerea concluziilor și recomandărilor din raport și le reaminteam că dorim să ne constituim parte interesată în orice proces legat de Parcul Național. De exemplu Ministerul Economiei ne-a răspuns, ne-a invitat și am avut o întâlnire săptămâna trecută la Râmnicu Vâlcea cu ei și cei de la compania minieră, din care ni s-a spus că nu mai este nevoie de cele 13 ha suplimentare din afara perimetrului suprapus și că ei consideră că se poate extinde exploatarea strict în cele 16 ha suprapuse. În mod normal, orice H.G. este supus dezbaterii publice și ar fi fost normal sa fim și noi invitati, cei care am înființat Parcul și ne-am implicat în administrarea lui, am făcut multe pentru. dezvoltarea zonei și am încercat să facem și lumină în această situație, prin raportul întocmit.

RC: De ce crezi că nu ați fost notificați nici tu, în calitate de fondator al ariei protejate, nici Administrația Parcului? E posibil să fi fost vreo omisiune nevinovată?

Florin Stoican: E posibil să fie încă o întâlnire “de lucru”, cum au mai fost și altele de care am aflat ulterior, a celor interesați în mod direct de extinderea exploatării pe o decizie politică, bazată pe considerente sociale, în loc de fundamentare științifică, tehnică și economică.

 RC: De unde știi tematica abordată în cadrul dezbaterii de joi de la Minister?

Florin Stoican: Din declaratiile Presedintelui Consiliului Județean Vâlcea, este vorba de discutarea propunerii de H.G. pentru modificarea limitelor parcului. Citez din ce a apărut în presa locală vâlceană pe această temă: “Prin adresa nr. 2609 din data de 27.02.2017, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea a înaintat şi actualului ministru al Economiei, Mihai Tudose, şi domnului Prim-ministru, Sorin Grindeanu, forma finală a proiectului de hotărâre de Guvern privind modificarea limitelor Parcului Naţional Buila – Vânturariţa, din judeţul Vâlcea.

Revenim astăzi asupra acestui subiect, pentru a vă informa că demersurile preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea au obţinut primul rezultat. Este vorba de organizarea, la nivelul Ministerului Mediului, a unei întâlniri cu toţi factorii implicaţi în rezolvarea acestei probleme.

La întâlnirea care va avea loc joi, 9 martie 2017, cu începere de la orele 11.00, la sediul Ministerului Mediului, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea i-a delegat să participe pe domnul vicepreşedinte Adrian Buşu şi pe directorul executiv al Direcţiei Tehnice, domnul Ioan Tămaş.” .

RC: Cine va participa la dezbaterea din Ministerul Mediului, despre modificarea granițelor Parcului Național?

Florin Stoican: Nu știm care sunt acești factori interesați.

RC:De ce ar vrea autoritățile să modifice limitele unui Parc Național, care și așa e cel mai mititel din România? Nu ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru orice administrație județeană că are în granițele sale un Parc Național și să se străduiască să îl apere?

Florin Stoican: Pentru că viziunea lor pentru județ este aceeași ca a celor care au condus județul acum 50 ani. Văd în industria chimică bazată pe exploatarea intensivă a resurselor, singura soluție de dezvoltare socio-economică a județului. Nu contează că problemele de mediu rămân tot în spinarea noastră, că resursele oricum se termină și apoi trebuie investit poate chiar mai mult decat s-a scos în refacerea mediului și nu contează nici că balanța socio-economică oricum nu prea dă bine. Pur și simplu nu vor să se uite spre alte variante și să caute alternative, în condițiile în care vorbim de unul dintre județele cu cel mai mare potențial turistic din țară. În cazul zonei Parcului Național Buila-Vânturarița vorbim pe lângă Parc și atractiile sale și de traditiile și obiceiurile locale. Ceramica de Horezu este recunoscută de UNESCO, la fel ca și mănăstirea omonimă. La fel e și cazul a zeci de monumente istorice, de peșteri, chei și păduri seculare, rezervații naturale, ape minerale și un peisaj unic, care au dus și la obținerea de către zonă a distincției UE de destinație europeană de excelență. Paradoxul e că deși autoritățile se laudă peste tot cu astea, deci inclusiv cu munca noastră de dezvoltare și promovare, nu prea fac mare lucru în acest sens, ba dimpotrivă.

RC: Care este poziția ta față de orice intenție de ciuntire din suprafața deja protejată?

Florin Stoican: Eu susțin ca orice decizie să fie luată în mod transparent și implicit, să fie bazată pe argumente tehnice și știintifice, cântărite atent, cu respectarea legislației din domeniile minier și mediu, cu explicarea lucrurilor în mod realist tuturor cetațenilor. Toate informațiile pot fi aduse urmând recomandările din raport, care trebuiesc numai să fie puse în practică. Nu vreau să se înceapă extinderea și să se arunce cu capul înainte, mânați de susținerea politică, pentru a-și da seama ulterior că extinderea a fost o greșeală. Poate că mă înșel când spun că nu dau carierei mai mult de 15 de ani de viață, cu toată extinderea care se dorește a fi făcută, însă vreau sa fiu convins prin studii că nu se fac aceste distrugeri ireparabile în van. Vreau să am încredere în autorități că respectă legile în vigoare și vreau să fiu luat în seamă ca unul căruia îi pasă de viitorul satului lui, al copiilor pe care dorește să-i crească acolo și al potențialului de dezvoltare al zonei oferit de către Parcul Național pe care l-am înființat.

RC: Ce ar însemna pentru ”mediu” dacă această intenție de ”excludere” a unor suprafețe din parc ar fi transpusă în practică?

Florin Stoican: Dacă dărâmi muntele, nu-l mai pui la loc și odata cu el dispare de acolo și peisajul și relieful carstic și dolinele și recifii de corali și punctele fosilifere și frasinii seculari și pădurea virgină și pajistea înflorată și speciile de plante și animale. Exploatarea mai pune în pericol și una dintre cele mai frumoase peșteri din zonă, aflată în imediata apropiere, Cheile Costesti, care sunt și așa colmatate în două locuri de prăbușirile din carieră, mănăstirea Arnota, unde este înmormântat Matei Basarab, monument istoric destul de încercat în timp tocmai de detonările trecute din carieră. Chiar stabilitatea muntelui poate avea de suferit. Tocmai de asta am recomandat un studiu geofizic care să pună în evidență faliile și fracturile prezente în zonă, ca să nu mai vorbim de stabilitatea haldei de steril care a afectat deja în trecut atât câteva zeci de gospodării strămutate, cât și cursul râului, care a trebuit să fie schimbat.

RC: Care ar fi abordarea matură în astfel de situații?

Abordarea matură înseamnă exploatarea resurselor ținând cont și punând în balanță toate aspectele sociale, economice și de mediu, având grijă nu numai de valorificarea resurselor dar și de ce lași în urmă, nu numai de profitul economic dar și de beneficiile sociale pe termen lung, nu numai de interesele companiilor implicate dar și ale comunităților locale. Asta e abordarea corectă, însă una e să vorbești de începerea de la zero a unei astfel de activități, când se pot lua în vedere de la bun început toate aspectele și alta este când se vorbește de o moștenire a dezvoltării și viziunii comuniste, când protecția mediului era un moft, problemele sociale erau rezolvate cu buldozerul și economia era planificată din birou. Din păcate nici mentalitatea nu s-a schimbat la noi în foarte multe cazuri.

Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată.  

 
 
RomaniaCurata 503 08-03-2017 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 17 Pagina incarcata in 0.169362068176 secunde