Cuza s-a folosit de masonerie pentru Unire

Cuza s-a folosit de masonerie pentru Unire

3 Septembrie, 2010

2,618 accesari

Considerat omul providenţial al Unirii de la 1859, Alexandru Ioan Cuza a avut două atuuri pentru alegerea sa ca domnitor al celor două Principate. Era şeful armatei moldovene şi era Venerabilul Lojii masonice “Steaua Dunării”, în care figurau mulţi dintre oamenii politici români care doreau unirea dintre Moldova şi Țara Românească.

Alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, nu a fost întâmplătoare. Cuza, fost pârcălab al judeţului Covurlui, dar şi şef al armatei moldovene, era şi conducătorul Lojii masonice “Steaua Dunării”, cu sediul în Galaţi. Cum o bună parte dintre militanţii politici pentru Unire erau, la rândul lor, masoni, propunerea lui Cuza pentru tronul Moldovei a părut tuturor firească. În Bucureşti, vestea desemnării acestuia ca domn al principatului- soră a rezolvat multe dintre dilemele unioniştilor din Țara Românească. Alegerea lui Cuza în Moldova le-a oferit acestora soluţia ideală acceptabilă şi din perspectiva marilor puteri ale vremii.

Decizia a fost pecetluită în Hotelul
Concordia

În seara de 23 ianuarie, unioniştii munteni s-au întâlnit în apartamentul 5, de la etajul 1 al Hotelului Concordia, de pe strada Smârdan din Bucureşti, fosta Uliţă Nemţească. Aici, au hotărât renunţarea la alte propuneri şi susţinerea candidaturii lui Cuza şi la domnia Țării Româneşti.

A doua zi, toţi cei 64 de deputaţi din camera legislativă a Munteniei, indiferent de opiniile anterioare, şi-au dat votul pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Țării Româneşti. Începea o domnie de 7 ani, esenţială pentru procesul
de făurire a României moderne.

După ce a ajuns domnitor, a dat foc Templului masonic

Ulterior, Cuza a intrat în conflict cu mulţi dintre foştii aliaţi politici, dar şi cu masoneria, reformele sale şi tendinţa spre un regim
dictatorial nefiind pe placul acestora. Mai mult, în decembrie 1860, Cuza a închis chiar Loja masonică al cărei Venerabil fusese, iar în octombrie 1864 a incendiat Templul Lojii “Înţelepţii lui Heliopolis”, unde se regrupaseră mulţi dintre foştii membrii din Loja “Steaua Dunării”.
Riposta acestora a fost fermă. În noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Cuza a fost silit să abdice şi să ia calea exilului. Stabilit la Florenţa, Italia, a murit la 15 mai 1873, la Heidelberg, în Germania, unde se afla pentru un consult medical. Avea doar 53 de ani.