Cartierul ţiganilor din Buzescu e pustiu. Castelanii sunt plecaţi prin lume, la produs. Fac "învârteli", adică se descurcă. Ce înseamnă asta pentru bugetul ţării în care trăiesc? Nula. Zero. Canci, adică. Câteva palate au în uşă un anunţ: "Casă de vânzare". Nici un preţ, nici un număr de telefon. E pus la sanchi. Nu pentru perceptorii veniţi să încaseze taxe, nici pentru executori, ci pentru cămătarii croiţi să-şi încaseze datoriile.

Sică, cel care ne duce pe aleea palatelor ţigăneşti din Buzescu, e expertul pe pro­blemele romilor din Primăria locală. Călăuză a tuturor jurnaliştilor care au venit să vadă pagodele, Sică n-are azi nici o tragere de inimă. Primarul l-a chemat din mijlocul unei negocieri de reeşalonare a datoriilor cu banca. E ţigan romanizat, are palton din stofă, o pălăriuţă din piele pe cap şi se spală cu Ariel şi Dove, aşa cum avea să ne mărturisească mai apoi. E "rara avis", unul dintre cei trei ţigani cu carte de muncă din Buzescu. Mai e un minoritar care-i naş de tren, o ţigancă cu 10 clase care a plecat în Germania, s-a măritat cu un sirian şi-apoi a născut o şaormărie în comună şi Sică.