Cine conduce aceasta lume?

 
De mai bine de trei ani, viata economica si financiara a lumii clocoteste. Nimic, pana acum nu a reusit sa stinga focul. Cineva il atata, aruncand paie cand flacarile abia mai palpaie. Pana cand va dura aceasta nesiguranta, nimeni nu stie. Unde sunt vremurile de altadata, cand economia mondiala traia dupa reguli stricte, pietele functionau dupa principiul ferm al cererii si ofertei, fara salturi inopinante, fara coborasuri dramatice? Au trecut acele vremuri linistite si previzibile. S-a intrat in zona haosului, unde chiar si cea mai usoara adiere de vant, cea mai inofensiva declaratie poate genera o adevarata furtuna pe piete, cu consecinte dintre cele mai imprevizile. Orice fleac declanseaza panica: o greva pe o platforma petroliera urca pretul la titei, o vorba aruncata de un analist da peste cap cursurile valutare, o ipoteza sau o prognoza prezentata cu ingrijorare in glas de un expert instituie panica generala, iar daca o agentie internationala de rating iese la rampa si arunca bomba degradarii unei note, totul se duce de rapa. Efectul negativ al tuturor acestor momente este, de cele mai multe ori, exagerat, comparativ cu efectul pozitiv pe care ar fi trebuit sa-l degaje imbunatatirea unui calificativ, sau cifre de bilant si statistici peste asteptari. Este ca si cum lumea si-a pierdut orientarea, navigand, dupa cum declara recent fostul prim ministru al Marii Britanii, „fara carma si fara capitan” intr-o directie necunoscuta. Falsa impresie. Este, de fapt, o dezordine ordonata. Pentru ca, analizand evolutiile economice si financiare din ultimele 18 luni, spre exemplu, se poate constata ca nimic nu este intamplator. Prea multe coincidente Intrebarea care se pune este cine da tonul, cine dicteaza cand trebuie sa actioneze o agentie de rating, sau sa lanseze avertismente si previziuni apocaliptice un economist de renume, al carui cuvant inseamna mult pentru investitorii sau speculantii din piata? Este vorba de guvernele unor tari, precum Rusia, despre care s-a speculat ca ar fi provocat, la inceputul anului, caderea dolarului SUA, sau China, a carei tenacitate intimideaza pe oricine? Sau sunt, poate, marile banci ale lumii, cercuri de interese, acel misterios „Guvern mondial din umbra”, a carui filiala este Grupul Bilderberg? Interesat este, in acest context, de urmarit cand s-au desfasurat, in ultimii trei ani, reuniunile acestui club mondial inchis al celor mai alese personalitati din diplomatie, afaceri, mass-media si politica. In 2008, grupul s-a intalnit in SUA, cu aproape doua luni inainte de falimentul bancii americane Lehman Brothers, care a declansat criza financiara globala. Un an mai tarziu, membrii organizatiei s-au deplasat in Grecia, de unde, un an mai tarziu, urma sa izbucneasca actuala criza a datoriilor suverane din zona euro. |n 2010 gazda a fost Spania, intrunirea avand loc la inceputul lunii iunie, la cateva zile dupa ce UE, FMI si Banca Centrala Europeana aproba primul program de sustinere a economiei elene, in valoare de 110 mld.euro. Anul acesta s-a optat pentru un „teren neutru”, Elvetia, tara ai carei locuitori sunt considerati cei mai bogati de pe planeta, dupa banii investiti in diferite plasamente. Simple coincidente? Buturuga mica si carul mare Exista o vorba care spune ca „buturuga mica rastoarna carul mare”. Cine este buturuga? Agentiile internationale de rating, Standard & Poors, Moody’s si Fitch. Toate americane. {i toate companii nesemnificative, practic, din punct de vedere al cifrei de afaceri si care traiesc din banii primiti de la cei pe care-i studiaza. Cine este carul mare? Economia SUA, tarile din zona euro, etc. Teoretic, misiunea agentiilor de notare consta in evaluarea independentei de faliment sau de incapacitate de rambursare a unui actor economic care emite obligatiuni sau tiluri de stat. Altfel spus, ele ii informeaza pe investitori in legatura cu pericolul care-i pandeste daca imprumuta o societate sau un stat. Se lucreaza pe baza unei analize a cifrelor economice si financiare, decizia fiind una colectiva. Daca in urma cu trei ani, hotararile agentiile erau considerate simple puncte de vedere, odata cu instalarea crizei, a neincrederii si a haosului, ele s-au transformat in adevarate verdicte. Lipsiti de alte repere, investitorii se ghideaza dupa aceste concluzii, care, in cele mai multe dintre cazuri au intervenit in momente extrem de delicate, de cotitura pentru economiile unei tari sau a unei regiuni. Asa s-a intamplat, spre exemplu, anul trecut, cand, in timp ce europenii incercau sa convina un plan de salvare pentru Grecia (adusa in prag de faliment inclusiv ca urmare a implicarii marilor banci de pe Wall Street, precum Goldman Sachs), S&P, Moody’s si Fitch s-au intrecut, practic, in degradarea notelor pentru statul elen, dar si pentru Spania si Portugalia. Povestea s-a repetat anul acesta cand s-a discutat al doilea plan pentru Grecia, de 106 mld.euro. Un gest nefast De fiecare data cand politicienii au impresia ca pot striga „hop” rezolvand o problema, intervine una dintre agentii. A fost cazul absolut surprinzator al S&P care, dupa ce presedintele Barack Obama a obtinut cu greu acordul Congresului pentru ridicarea plafonului datoriei SUA, a retrogradat calificativul Statelor Unite. A fost un gest nefast pentru pietele financiare, aruncate intr-o noua turbulenta de o violenta incredibila. In doar cateva saptamani, finantele mondiale, in speciale cele occidentale si mai putin cele asiatice si latino-americane, au pierdut aproape tot ce recuperasera dupa iesirea din recesiune. In numai cateva zile s-au evaporat aproape 4.000 mld.$. {si unde s-a ajuns? Marele finantist George Soros, omul care a castigat aproape 1 mld.$ jucand impotriva lirei sterline, a declarat la mijlocul lunii trecute ca solutia tuturor necazurilor din zona euro rezida in infiintarea unui Minister unic al finantelor. Fara a comenta in vreun fel, liderii europeni au evocat necesitatea unei inaspriri a disciplinei bugetare. Si pentru ca veni vorba de politicieni, care este influenta lor asupra pietelor? De multe ori, niciuna. Exceptie fac iesirile la rampa ale cuplului franco-german, interpretat ca dovada a unitatii din interiorul zonei euro in special si al UE, in general. In concluzie, cine conduce aceasta lume? Deocamdata, pana la instaurarea Noii Ordini Mondiale, este piata, vezi investitorii si speculantii, ale caror jocuri determina schimbari la nivel de organizare a economiei mondiale. Robert Zoellick, presedintele Bancii Mondiale - „Daca Europa, Japonia si SUA nu vor reusi sa-si indeplineasca propriile obligatiuni, aceste tari nu numai ca se vor subrezi pe sine, dar si economia mondiala”. - „Lumea a pasit intr-o noua faza, mult mai periculoasa. Asistam la nasterea unei noi noi furtuni, absolut diferita fata de criza financiara din 2008” - „Timpul dezordinii a luat sfarsit. Daca nu vom anticipa evenimente, daca nu ne vom adapta la schimbari, daca nu ne vom ridica dincolo de tacticile politice pe termen scurt sau daca nu vom recunoaste ca puterea merge mana in mana cu responsabilitatea, vor esua in ape foarte periculoase” Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie (anul 2008) - „Sa nu aveti nici un dubiu: ceea ce vedem este o catastrofa la toate nivelurile” George Soros, patronul fundatiei Soros Fund Management - „Chiar daca dezastrul va fi evitat, un lucru este evident: necesitatea reducerii eficitelor bugetare va impinge zona euro intr-o recesiune de lunga durata. Cu urmari politice dintre cele mai imprevizibile” Nouriel Roubini, profesor de economie, membru al Consiliului pentru viitorul Europei - Exista 50% riscul ca dificultatile financiare ale SUA, incetinirea ritmului de crestere a hinei, criza datoriei din zona euro si problemele Japoniei sa antreneze „furtuna ideala”, a carei putere va fi resimtita de economia mondiala in cel mult doi ani - „Vulnerabilitatea a devenit evidenta deja. Toti continua sa mearga pe drumul cresterii datoriei de stat si private. Povara devine tot mai grea, iar toate aceste dificultati isi vor spune cuvantul cel mai tarziu in 2013”. Cifra 4.000 mld.$ au pierdut pietele financiare mondiale in saptamana 8-12 august, dupa degradarea de catre S&P a ratingului SUA Citate „Ne indreptam spre o Noua Ordine Mondiala si nimeni, am spus bine, nimeni nu va putea sa ne opreasca”, Nicolas Sarkozy, presedintele Frantei „Suntem in ajunul unei transformari globale. Singurul lucru de care avem nevoie este o megacriza pentru ca natiunile sa accepte Noua Ordine Mondiala…. Suveranitatea supranationala a unei elite de intelectuali si banheri mondiali este cu siguranta preferabila autodeterminarii nationale practicata in secolele trecute”, David Rockfeller, presedintele si fondatorul Grupului Bilderberg
 
 
Internet 1350 14-07-2015 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 18 Pagina incarcata in 0.153703927994 secunde