Cine a descoperit America?

Cine a descoperit America?

23.02.2013

2826 accesari

La şcoală, elevii învaţă că Lumea Nouă a fost descoperită de Columb în 1492, că istoria colonizării continentului începe de aici. În realitate, numele primului european care a păşit pe ţărmul Americii rămâne un mister, existând dovezi că, mult înaintea lui Columb, au mai fost şi alţi exploratori care au traversat Atlanticul. Unii proveneau din Asia, alţii din Africa. Mai mult, unele ipoteze arată că America nu era deloc necunoscută civilizaţiilor antice, printre primii colonizatori fiind consideraţi chiar strămoşii noştri carpato-danubieni.

„Ţara Vinului“

Columb a murit crezând că a descoperit un nou drum către Indii, nu ştia că a ajuns, de fapt, pe un continent necunoscut. La un an după moartea sa, în 1507, cartografii germani Martin Waldseemuller şi Matthias Ringmann au numit noul continent America, în cinstea italianului Amerigo Vespucci, care şi-a dat seama că predecesorul lui descoperise chiar două continente noi. Dar, mai devreme de acest eveniment oficial, America a fost călcată vikingi care au ajuns în Golful Sfântului Laurenţiu. Această călătorie se petrecea în 1003, cu cinci secole înaintea lui Columb. Primul care a deschis calea colonizării a fost Eric cel Roşu, iar fiul său, Leif Eriksson, a ajuns primul pe coastele Canadei de azi.

A navigat apoi spre sud descoperind un ţinut pe care l-a botezat Vinland sau „Ţara Vinului“, după viţa de vie cultivată din belşug. Deşi normanzii făceau negoţ cu băştinaşii, se pare că, până la urmă, veneticii au fost alungaţi. Au rămas în urma lor, însă, coloniile întemeiate, în care au trăit mai departe albii europeni. Istoricii au stabilit că vikingii puteau străbate uşor distanţa Europa-America cu ambarcaţiunile de care dispuneau la acea oră şi talentul lor de navigatori vestiţi. În plus, s-au descoperit urme ale unei aşezări vikinge în situl arheologic de la L’Anse aux Meadows, în insula Newfoundland, Canada.

Cu mult înainte de Columb

Francezul Robert Charroux stabileşte chiar mai multe expediţii care au precedat istorica descoperire columbiană. În timpul regelui Minos, navigatorii cretani au atins teritorii care au fost identificate drept cele ale Mexicului de astăzi. Acum 2.850 ani, Badezir, regele Feniciei, ar fi ajuns în Brazilia, dovadă stând o inscripţie găsită în această zonă. În secolul XI, a avut loc expediţia aventurierilor descrisă de geograful arab El Edrisi, călători care ar fi ajuns tot pe continentul american. Există dovezi care atestă că, în 1121, Eric Gnupsson, episcopul Groenlandei a ajuns în recent descoperita Vinland.

În 1362, în America ar fi pus piciorul opt suedezi şi douăzeci şi doi de norvegieni, după inscripţia runică descoperită de Olaf Ohman din Salem. În 1473, o altă expediţie, comandată de către germanii Pining şi Pothorst, şi formată din marinari portughezi, danezi şi norvegieni, ar fi atins coastele Lumii Noi. Iar în 1488, cartograful francez Jean Cousin din Dieppe, a ajuns la gurile Amazonului. În sprijinul acestor afirmaţii stau hărţi şi jurnale de bord, descoperiri arheologice care atestă prezenţa europenilor pe acest continent. S-au găsit inscripţii în ebraică şi în alfabetul celţilor, datând din perioade precolumbiene.

Mongolii sau chinezii?

Profesorul Sumiya Jambaldorj e convins că primii în America n-au fost nici vikingii, nici chinezii, nici Columb, ci mongolii. Lingvistul a descoperit în Alaska peste 20 de denumiri de râuri şi locuri de origine mongolă. Plus cuvântul „haagan“ (strămoş), identic în ambele limbi. O controversată ipoteză este cea a amiralului chinez Zeng He. El a atins în anul 1421 coastele estice ale celor două Americi. Ipoteza se bazează pe o hartă de 59,6 cm x 41,7 cm, care conţine reprezentarea Americilor, cu California desenată ca insulă. Harta a fost întocmită cu 70 de ani înainte de Columb.

După moartea amiralului şi a împăratului Zhu Di care i-a sponsorizat călătoriile, următorul împărat a sistat aceste cheltuieli inutile. Harta conţine şase caractere chinezeşti care vorbesc despre populaţia noului continent astfel: „Culoarea pielii acestei rase este neagră-roşiatică şi nişte pene sunt înfăţurate în jurul capului şi a şoldului locuitorilor“. Se pare că experţii au stabilit că harta este un fals. Dar Rowan Gavin Paton Menzies, fost comandant britanic de submarine, crede încă în autenticitatea ei, pe care o susţine şi cu alte dovezi istorice în controversata carte „1421: Anul în care China descoperea Lumea“.

Ce hărţi l-au inspirat pe Piri Reis?

Un alt explorator celebru l-a precedat pe Columb, descriind în 1271 strâmtoarea Bering. Harta lui Marco Polo a fost contestată, dar nu s-a putut dovedi că e un fals. Misterioasele hărţi ale amiralului Piri Reis atestă şi ele faptul că Americile erau cunoscute de pionerii navigaţiei înainte de Columb. Descoperită în anul 1929 în arhivele palatului Topkapi din Istanbul, harta datează din 1513 şi conţine detalii despre coasta estică a Americii de Sud. Dar nu aceasta este cea mai şocantă descoperire, ci faptul că documentul conţine o inscripţie care precizează că este o copie după o altă copie a unei hărţi din vechime.

Ca să nu mai vorbim de Antarctica, continent descoperit abia în 1820. Fiindcă harta lui Piri Reis conţine detalii incredibil de exacte despre lanţuri muntoase, insule, fluvii şi platouri, s-a emis ipoteza unei cartografieri aeriene. Oricum, harta seamănă izbitor cu una modernă, ba, mai mult, Oficiul Hidrografic Naval al SUA şi-a corectat propriile hărţi după cea a lui Piri Reis, considerată mult mai precisă. Dată fiind vechimea originalului după care s-a inspirat amiralul turc, specialiştii presupun că l-a ghidat chiar pe însuşi Columb.

Ipoteza colonizării egiptene

Există teorii care susţin că primii sosiţi în Lumea Nouă au fost africanii. Civilizaţia olmecă (actualul Mexic) ne-a lăsat celebrele capete de piatră reprezentând oameni cu trăsături africane. Istoricul Ivan van Sertima susţine că, atunci când a păşit pe Pământul Lumii Noi, Columb ar fi aflat de la băştinaşi că pe-acolo au trecut cu mult timp în urmă nişte călători cu pielea neagră. În sarcofagele egiptene s-au descoperit frunze de tutun şi coca, argument ce susţine ipoteza contactelor între egipteni şi populaţii precolumbiaene. Ba chiar şi piramidele, tip de construcţie comună celor două civilizaţii, ar putea fi o dovadă a interferenţelor culturale. Acum 40 de ani, norvegianul Thor Heyerdahl a ajuns din Maroc în America de Sud cu ajutorul unei corăbii de papirus botezată Ra II, ambarcaţiune identică cu cele folosite în Egiptul Antic.

Istoricul american Frank Joseph, în cartea „Comoara pierdută a regelui Juba“, aminteşte că pe la anul 40 î.H., conducătorii unui regat din nordul Africii au navigat până pe coastele Americii, unde s-au şi stabilit. Descoperiri recente au arătat că statuetele şi obiectele de cult găsite în Illinois nu aparţin culturii ameridiene, dar seamănă izbitor cu cele din Africa, din aceeaşi perioadă. În anul 1914, în timpul excavării unor ruine Maya din oraşul Acajutla, Mexico, s-au găsit două statuete de origine egipteană, reprezentând zeităţile Osiris şi Isis.

Exploratorii din Carpaţi

Una dintre cele mai longevive teorii ştiintifice referitoare la popularea celor două Americi susţine că, la finalul unltimei glaciaţiuni (acum circa 10.000 de ani), populaţiile siberiene au trecut prin strâmtoarea Bering (la acea vreme, continetele erau unite de o fâşie de Pământ) pe continentul nord american, avansând treptat către America de Sud. Descoperirea recentă în Virginia a unor vârfuri de suliţă din silex, identice cu cele din Europa, arată că acestea ar putea avea o vechime de 17.000 de ani. În Pensylvania au fost descoperite urme ale aceleiaşi culturi preistorice, vechi de peste 19.000 de ani. Poate cea mai extravagantă teorie e cea a locuitorilor din spaţiul carpato-danubian care s-au stabilit în America, acum 8.600 de ani.

Triburile care locuiau pe teritoriul României de azi au cucerit Asia ajungând până în Insulele Japoniei. Apoi, au traversat Beringia, păşind astfel în Lumea Nouă. Aceşti carpato-danubieni se vor răspândi apoi pe tot continentul. New York Times, pe 2 mai 2000, publica un articol năucitor despre originea genomului uman, în care se spunea că 20% din populaţia amerindienilor nord-americani îşi au originea maternă undeva în spaţiul nord-estic carpato-dunărean! Conform acestor teorii, se pare că Americile au fost descoperite cu mult înainte de Columb. Sau poate că niciodată n-au fost necunoscute, ci doar uitate, din cine ştie ce raţiuni pe care istoria lumii, şi-aşa plină de lacune, încă nu le-a identificat.

Monede şi epave romane în America

Grecii şi romanii, cunoscuţi navigatori ai antichităţii, ar fi ajuns şi ei în cele două Americi. În Venezuela au fost descoperite monede romane, iar în Oklahoma, monede cu profilul regelui Nero. În anul 1966, s-a descoperit o piatră inscripţionată în alfabetul folosit în Creta antică. O frescă din oraşul roman Pompei a fost descrisă de către specialişti ca având carcateristici ale artei sudamericane. În 1933, , arheologul José García Payón a descoperit un cap sculptat într-un cimitir din Calixtlahuaca, Mexico. Mai târziu, a fost catalogată ca aparţinând şcolii greceşti din anul 200. În anul 1886, a fost descoperită o epavă tipic romană în Golful Mexic.

Legenda omului alb din Guatemala

Legendele mayaşe spun că regatul lor a fost fundat de mult, de către un mare conducător venit din Est, un om alb numit Votan sau Wotan. Îl descriu ca un bărbat înalt, blond, cu ochi albaştri, însoţit de un grup de camarazi. Legenda vorbeşte de aşezarea grupului Votan pe malurile râului Usumacinta din Guatemala, cam cu 1.000 de ani înainte de apariţia creştinismului.

Desecretizari