Povestea aurului românesc Povestea aurului românesc
Nasterea Terrei Nasterea Terrei
Calatoria in timp Calatoria in timp
Zidurile din Bimini sau vestigiile Atlantidei Zidurile din Bimini sau vestigiile Atlantidei
70 de cărţi, vechi de 2.000 de ani, au fost descoperite în Iordania 70 de cărţi, vechi de 2.000 de ani, au fost descoperite în Iordania
Urmasii lui Adam si Eva s-au inmultit prin incest? Urmasii lui Adam si Eva s-au inmultit prin incest?
Silbury Hill, un Stonehenge in adancuri Silbury Hill, un Stonehenge in adancuri
Orasul subteran Derinkuyu Orasul subteran Derinkuyu
Brancusi

Brancusi

Brancusi

14 Mai, 2010

1,863 accesari

Născut în data de 19 februarie 1876, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi. Prima clasă primară o face la Peştişani, apoi continuă şcoala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă şi ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi.

După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 – 1898) vine la Bucureşti unde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. În timpul studenţiei, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obţine “menţiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obţine medalia de bronz, iar Studiu din 1901, câştigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorşeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul să fie folosit în şcolile româneşti de medicină, după ce se vor face câteva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorşeului în expoziţia pe care o va organiza la sfârşitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.

În 1903, primeşte prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti. Pleacă în 1904 la studii la München, dar după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres, în Franţa, de unde ia trenul până la Paris. În 1905 reuşeşte la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906 când, atingând limita de vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, “Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).

facebook twitter digg delicious stumbleupon email yahoo rss

1,863 accesari - Recomanda articolul - Imprima aceasta pagina

Adauga Comentariu