Bătălia de la Mărășești- momentul când au murit oamenii și s-au născut eroii

 

batalia de la marasesti

Ca urmare a luptelor de la Mărăști armata germană și-a mutat centrul ofensivei între Siret și cotul Carpaților, pe direcția Focșani-Mărășești-Adjud. Aceasta trebuia să fie unul din brațele cleștelui în care inamicul intenționa să prindă și să zdrobească forțele române și ruse pentru a putea apoi să cucerească Moldova. Cel de-al doilea braț era format din grupul Gerock care trebuia să înceapă ofensiva la Oituz. În concepția strategică a inamicului, cele două bătălii reprezentau părțile unui ansamblu, prin finalizarea căruia trebuia să se ajungă la nimicirea trupelor româno-ruse, la scoaterea României din război și la deschiderea drumului spre Odessa. Ocuparea Moldovei și Ucrainei de sud trebuia să asigure Germaniei mijloacele economice necesare războiului. În acest scop au fost concentrate importante forțe, utilizându-se toate mijloacele pentru a exploata starea de spirit existentă în rândurile armatei ruse ca urmare a revoluției din februarie 1917.

pe aici nu se trece batalia de la marasesti

Ofensiva germană de la Mărășești a început în dimineața lui 24 iulie printr-un violent bombardament de artilerie, la momentul în care, în sector, avea loc o importantă dislocare de trupe ruse, care erau îndreptate spre Bucovina, pentru a preveni un atac. În pofida defecțiunii unor mari unități ruse care au refuzat să lupte și s-au retras, armata română împreună cu trupele ruse rămase pe poziții, au reputat o victorie strălucită. Au dovedit o dată mai mult că ”nici pe aici nu se trece!”. Mărășeștii, după expresia din ordinul de zi al generalului Eremia Grigorescu ”au fost mormântul iluziilor germane”. Aici, generalul Mackensen a cunoscut ”ce este înfângerea”. Timp de 14 zile, între 24 iulie-6 august 1917, armata română a fost permanent încleștată cu un inamic puternic, care urmărea lovitura de grație pe frontul românesc după repetatele înfrângeri ale armatei ruse în Galiția. Astfel se realizase o stranie conexiune între puterea de lovire a armatei germane și gravele defecțiuni ale armatei ruse. Unitățile românești trebuiau să acopere rapid pozițiile părăsite. A revenit generalului Constantin Cristescu dificila misiune de a reconstitui linia românească a frontuliui, prin dispunerea unor noi poziții de luptă în locul celor părăsite de ruși spre a evita criza tactică. Se realizase un front unic prin lupte îndârjite, susținute de un puternic baraj de artilerie.

Constantin Cristescu

Constantin Cristescu

Ziua de 6 august s-a terminat cu zdrobirea atacului inamic și cu cea mai importantă victorie a armatei române în campania din 1917, cu un amplu ecou în presa vremii, în țară și peste hotare. În acest fel eșuase unul din cele mai cutezătoare planuri ofensive ale armatei germane, dornică de a exploata dezordinea rusă. Lupte înverșunate s-au dus pe platoul Muncelului, la Răzoare, pe dealurile Panciului, pe podul de la Cosmești, la Doaga, în zona satului Dumbrava, în marginea orașului Mărășești, în care s-au distins luptătorii regimentului 32 infanterie ”Mircea”, care pe 25 iulie au fost protagoniștii unui atac inedit și celebru. Datorită căldurii extreme au șarjat liniile inamice în cămăși, fără vreun tip de protecție reputând o victorie răsunătoare. Militarii companiei 1 mitraliere din Regimentul 51 infanterie, comandată de căpitanul Grigore Ignat au fost ”găsiți morți cu mâinile încleștate pe piese, sub un morman de cadavre inamice”. Sergentul Ignat Iliescu din regimentul 51 infanterie ”văzând pe comandantul de pluton rănit, ia comanda și cu dor nebun de răzbunare s-aruncă prin surprindere asupra unei companii inamice de mitraliere, trece prin baionetă toți servanții, cu ofițer cu tot și reușește cu plutonul său să captureze opt mitraliere”. În ultima zi a operației a căzut în luptă în sectorul Muncelu, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu.

Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu

În ordinul de zi se menționa: ”Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai patriei sale, pe care i-a trecut prin puterea cu care își înfrângea slăbiciunea femeiască, știind să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositor cu orice preț… Aceea care în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele ”Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine”, are drept din clipa aceasta la cinstirea veșnică a tuturor românilor”.

batalia-de-la-marasesti

Operațiunea de la Mărășești s-a terminat cu o strălucită victorie a armatei române fiind cum afirma generalul Eremia Grigorescu ”mormântul iluziilor germane”. După o lună de luptă, armata inamică a fost silită să treacă la defensivă. Armata română a pierdut 610 ofițeri și 26.800 de soldați, iar cea germană 60-65000 de oameni. Țelurile strategice ale armatei germane nu au fost atinse, iar armata română rămânea întărită pe teritoriul național. La sfârșitul bătăliei generalul Eremia Grigorescu adresându-se luptătorilor de sub comanda sa arăta : ”Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară… La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare. Ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri. Ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor ”.

mausoleu marasesti

 
 
Internet 1637 23-07-2015 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 9 Pagina incarcata in 0.235301017761 secunde