…au aflat si americanii ca pe Mihai Viteazul l-au omorat ungurii!

 

Tweet

… pentru ca unii poate isi mai amintesc bancul: Ion si Ianos sunt prieteni de-o viata. Au copilarit impreuna, au fumat impreuna prima tigara, s-au casatorit cu doua surori de la capul satului si locuiesc acum pe aceeasi ulita. Toate bune si frumoase, pana-ntr-o buna zi, cand Ion se napusteste manios asupra lui Ianos, si-n loc de binete ii da un pumn de-l culca la pamant. Buimacit, Ianos il intreaba: ” – Da’ ce-ai Ioane? Ai bolunzit?” La care Ion ii raspunde manios: “- Bai, voi, ungurii, l-ati omorat pe Mihai Viteazul!” Ianos e si mai nedumerit: “- Pai bine, Ioane, da’ asta o fo’ acum patru sute de ani!” Ion nu se lasa induplecat: “- Poate, da’ io abia acu’ am aflat!”

Nu radeti, ca nu e de ras.

Cand o cultura isi pierde busola bunului simt, isi inventeaza probleme pe care, apoi, nu mai stie sa le rezolve. Bunaoara, un copil neastamparat e diagnosticat cu ADD (Attention Deficit Disorder), de parca neastamparul la copii n-ar fi normal, umflat cu Prozac, si dat pe mana psihologilor, pana cand bietul pusti chiar incepe s-o ia razna. Atunci vin alti specialisti, care declara gresit diagnosticul initial, si opresc “tratamentuL’. Atata doar ca-ntre timp problema a devenit una cat se poate de reala. Asa si in Romania, cu “discutia despre familie”. Asa si in Statele Unite, cu simbolurile, statuile, ba chiar si cartile care ar rani ceva sensibilitati istorice. Cam cum i-a ranit si lui Ion sensibilitatea istorica povestea cu Mihai Viteazul.

Ultima victima a acestei atrofieri a bunului simt e statuia Generalului Lee, din New Orleans. Ca unul care a locuit doi ani acolo, pe vremea cand predam la Tulane University, recunosc ca m-am indragostit atat de oras, cat si de statuia instalata pe un obelisc in mijlocul asa numitului Lee Circle, in jurul careia se invarteau tramvaiele care veneau spre sau plecau din French Quarter.

Astazi (vineri), statuia veche de 130 de ani (1), devenita un simbol al orasului, va fi data jos. Mai mult, unul dintre activisti s-a declarat nesatisfacut de decizie, argumentand ca oricine ar trebui sa aiba dreptul s-o distruga “cu ciocanul, precum Zidul Berlinului“. Motivul? Ati ghicit! Raneste sensibilitatile istorice. Sensibilitati ranite pe care le putem pansa cu ciocanul, cu pumnul sau cu bomba.

Pentru necunoscatori, Generalul Lee a fost faimosul comandant al trupelor Sudului in timpul sangerosului Razboi Civil American (peste 600,000 de victime, mai multe decat in toate celelalte razboaie purtate de americani de atunci incoace luate la un loc!) Pentru cei ceva mai cunoscatori, dar nu indeajuns, acelasi General Lee era cat pe ce sa ajunga comandantul trupelor Nordului! Pozitia i-a fost oferita de catre nimeni altul decat Presedintele Lincoln, la inceputul ostilitatilor.  Lee l-a refuzat, dar nu pentru ca era in favoarea sclavagiei. Inca din 1856, adica vreo cinci ani inainte de izbucnirea razboiului, a numit sclavagia “un rau politic si moral”  (“a moral and political evil”) si a anticipat ca, din cauza sclavagiei, “tara va trebui sa treaca printr-o incercare cumplita, probabil o rascumparare necesara pentru acest pacat national ” (“the country will have to pass through horrible ordeal, a necessary expiation perhaps for our national sins”). Usor modificata, ideea a fost folosita mai tarziu chiar de catre Lincoln, in cel de-al doilea Discurs Inaugural, spre sfarsitul razboiului.

Lee nu era nici in favoarea secesiunii. S-a supus, insa, deciziei luate de catre statul sau, Virginia, de a secede din Uniune. L-a refuzat pe Lincoln spunand ca prima sa datorie e fata de statul Virginia, si-abia apoi fata de Uniune. “Sunt american, pentru ca sunt virginian, nu invers.” Ideea nu era catusi de putin radicala la vremea respectiva, ba chiar nici mai tarziu. Ronald Regan, bunaoara, care, ca actor, nu era chiar specialist nici in teorie politica, nici in istorie, a declarat ca “Statele au format Uniunea, nu invers” – o replica dadatoare de fiori multora care stiau argumentele Sudistilor dinaintea izbucnirii Razboiului Civil, si o idee combatuta vehement de catre Lincoln.

Mai mult, dupa asasinarea lui Lincoln, Generalul a avut un rol covarsitor in prevenirea re-izbucnirii ostilitatilor, argumentand ca, odata ce-ai acceptat infrangerea, trebuie sa-ti respecti cuvantul dat invingatorului.

A fost, asadar, Lee vreun inger in uniforma confederata, cum multi il prezinta inca? Nicidecum. Cum inger n-a fost nici unul dintre oamenii care au jucat un rol esential in istoria Statelor Unite. Istoria nu se scrie cu ingeri decat in imaginarul colectiv. Se scrie insa cu oameni de stat.

Pentru multi, insa, asta nu e suficient. Intr-o realitate paralela, care si-a piredut bunul simt, lumea e populata cu ingeri in lupta cu dracii.

Dovada? Nici Thomas Jefferson, autorul principal al faimoasei Declaratii de Independenta (“toti oamenii sunt nascuti egali, inzestrati de catre Creator cu anumite drepturi inalineabile“, etc…) n-a scapat. Recent, statuia lui Jefferson de la Universitatea Columbia, a fost acoperita cu gluga alba a Ku Klux Klan-ului, in semn de protest fata de faptul c-a fost stapan de sclavi, intretinand, din cate se pare, relatii “ne-principiale”, cum se spune acum, cu una dintre sclave, Sally Hemings. [Nota: Si in acest caz, povestea e, de buna seama, ceva mai complicata, dar nu mai am timp. Precizez doar ca, din varii motive, Jefferson se afla spre coada clasamentului simpatiilor mele fata de Parintii Fondatori. Asta insa nu schimba cu nimic datele problemei.]

Nu-mi mai ramane decat sa ma rog ca faptele de mai sus sa nu ajunga la urechile tuturor, ca ne trezim si cu statuia lui Lincoln doborata, sub acuzatii de “simpatii cu Lee” (n-am gasit alta rima). Sau unele pasaje din Aristotel. Sau din Biblie. La personajele de pe dolarii americani (y compris Lincoln sau Jefferson) nici nu mai vreau sa ma gandesc, ca se-apuca unii sa arda banii (oricum scrie pe ei “In God we trust” si mai au si piramida masonica, ceea ce nu-i corect politic, oricum ai lua-o).


Parafrazand un proverb Zen (sau pe Hegel, pentru iubitorii de referinte mai culte), periculosi nu sunt cei care nu stiu nimic. Cei care nu stiu nimic, au bun simt. Periculosi sunt doar cei care stiu cate ceva, dar au impresia ca stiu totul. Asa, ca Ion, cand a aflat noutatea ca ungurii l-au omorat pe Mihai Viteazul.

PS Inserez niste fotografii cu statuile in cauza. Pana se mai poate.

PPS Acasa jucam sah cu piese inspirate din Razboiul Civil. “Regii” sunt presedintii Lincoln si Davis. “Reginele”, generalii Grant si Lee. Respectand adevarul istoric, uniformele sunt albastre si, respectiv, cenusii. Mi-e si frica sa mai joc “cu albele”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

 
 
Contributors 123 19-05-2017 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 18 Pagina incarcata in 0.19008898735 secunde