În pelerinajul de 18 ani ai lui Iisus prin lume, acesta s-a școlarizat și în Dacia

 

Biblia vorbeşte despre Mântuitor pe când era copil de 12 ani, apoi adult la 30 de ani, fără să ne spună unde a fost şi ce a făcut în 18 ani de viaţă l Experţii au lansat teorii care susţin, dar nu demonstrează, că Iisus a trăit printre iudei, esenieni, tibetani, britanici, amerindieni sau daci.

Despre Mântuitor nu ştim prea multe. Biblia relatează faptele Lui şi îndemnurile pe care ni le-a transmis, însă referitor la viaţa lui personală, amănuntele sunt puţine. Cea mai controversată perioadă din viaţa lui Iisus este cea în care, pentru 18 ani, pur şi simplu a dispărut. Că a fost plecat din ţara natală e aproape o certitudine, atâta vreme cât nu şi-a cunoscut verişorul, pe Ioan Botezătorul, pe care l-a întâlnit pentru prima oară abia în ziua Botezului. Unde a fost Iisus între 12 şi 30 de ani? Şi, mai ales, ce a făcut, ce scop l-a purtat pe tărâmuri necunoscute? Şi, mai ales, de ce Cartea Sfântă păstrează tăcerea în legătură cu aceşti 18 ani? Teologi şi istorici au încercat să găsească un răspuns. Conform teoriilor lansate, Mântuitorul a fost plecat în Nordul Europei, în Asia, America de Sud sau chiar în Dacia.

Tâmplar, în atelierul tatălui 

Biblia nu vorbeşte de evenimentele din viaţa lui Iisus începând cu vârsta de 12 ani şi până la 30 de ani, când apare din nou, botezându-se în apa Iordanului. Pasaje din Evanghelia după Marcu, însă, spun că „feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simion“, cel supranumit tâmplarul, îşi ducea traiul în această meserie, ajutându-şi tatăl. În paralel, petrecea mult timp studiind Vechiul Testament. Dar oare, Fiul Domnului a petrecut 18 ani din viaţă fără niciun semn al puterii lui divine, pierdut în comunitate, muncind şi rugându-se că un om obişnuit?

Evanghelistul Luca spune, referitor la perioadă lipsă, doar atât: „Şi Iisus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor“. Celelalte evanghelii nu pomenesc nici măcar atât despre anii maturizării Mântuitorului. Între cele două referinţe ale lui Marcu şi Luca nu există nimic, dar exegeţii au dedus că Iisus şi-a petrecut viaţa alături de familie, în Galileea câştigându-şi existenţa din tâmplărie. Se bănuieşte că amănunte din viaţa lui Iisus ar fi descrise pe larg în scrierile copte din Georgia sau Armenia, în diferitele „Evanghelii“ (după Maria Magdalena, Toma, Petru, Iuda) descoperite recent. Acest gol din viaţa Mântuitorului a fost umplut cu speculaţii şi teorii. Imaginaţia oamenilor s-a aprins cu atât mai mult cu cât, mintea noastră nu poate înţelege cum este posibil ca Iisus să fi ajuns dintr-un simplu tâmplar, cel mai important personaj al Antichităţii, cel mai pomenit şi mai iubit nume al tuturor timpurilor.

Printre „Fiii Luminii“ de la Marea Moartă 

Trebuie să ştim că vârsta de 12 ani reprezenta la acea vreme, în religia iudaică, vârsta maturităţii, marcată de ceremonia bar mitzvah. 30 de ani era vârsta minimă permisă pentru a accede la preoţie. Între aceste vârste, vreme de 18 ani, candidatul trebuia să îşi însuşească învăţătura şi să practice dogma. O primă teorie afirmă că exact asta a făcut şi Iisus, locuind departe de casă, printre esenieni. De ce tocmai printre aceşti credincioşi? Poate pentru că Noul Testament face puţine referiri la acest grup, deşi pe celelalte (farisei, zeloţi, saducei) le descrie cu lux de amănunte. Rămaşi atât de misterioşi chiar şi în zilele noastre, esenienii puteau fi gazdele Mântuitorului. Poate că teoria, lansată de romancierul Edmund Wilson în 1955, nu este atât de hazardată, dacă ne gândim că tot esenienii sunt cei care au păstrat celebrele Manuscrise de la Marea Moartă (peşterile din Qumran).

Se bănuieşte că esenienii sunt evrei fugiţi din Ierusalimul corupt. Modul lor de viaţă şi credinţa erau altfel decât în alte părţi ale vechii Palestine. Ei ascultau de „Învăţătorul Dreptăţii“ şi îşi spuneau „Drepţii“, „Aleşii lui Dumnezeu“, „Fiii Luminii“, „Fiii Cerului“ şi-l aşteptau pe Mesia. Esenienii aveau calendarul şi sărbătorile lor (care se deosebeau de cele evreieşti), dispreţuiau bogăţia şi plăcerile simţurilor, se rugau laolaltă şi studiau zi şi noapte scrierile sfinte.

Trei ani de noviciat 

A aparţine comunităţii de la Qumran nu era deloc uşor. Orice aspirant era primit numai după ce trecea printr-o perioadă de trei ani de probă. În primul an, candidatul trebuia să respecte la sânge legile stabilite de Marele Învăţător. În al doilea an, era primit în comunitate, dar n-avea voie să participe la prânzurile comunitare. O comisie de experţi îi evalua calităţile fizice, psihologice şi spirituale. Papirusurile descoperite în peşterile de la Marea Moartă menţionează criteriile inadmisibile pentru un membru al esenienilor: „dinţi inegali, degetele de la mâini grase, picioarele cărnoase şi pline de păr şi degetele de la picioare grase şi scurte“.

În schimb, era ideal omul cu „barba cârlionţată, tonul vocii simplu, dinţii săi ordonaţi, dacă nu este nici înalt, nici scund, degetele de la mâinile sale slabe şi fine şi picioarele sale sunt zvelte“. La sfârşitul celui de-al treilea an, novicele era primit în comunitate printr-o ceremonie solemnă, în timpul căreia noul membru îşi mărturisea public păcatele, făcea prima sa baie de purificare, jura să accepte în totalitate Legea lui Moise şi primea trei obiecte: făraşul (util şi necesar pentru evacuările corporale), o tunică albă pentru actele comunitare şi o cingătoare de lână.

Legile dure ale esenienilor 

Orice esenian muncea, deci, dacă Iisus a trăit printre ei, atunci şi el a primit sarcini în folosul comunităţii. La amiază, cu toţii se întorceau în colonie pentru baia rituală şi prânzul comunitar. Se mânca ascultând în tăcere absolută pasaje din Biblie. Apoi, lumea se întorcea la muncă până la asfinţitul soarelui. Ziua se încheia cu rugăciune, studierea Legii şi cina comunitară. Cea mai uşoară pedeapsă era excluderea de la masă în grup, dar se putea ajunge la excluderea din comunitate a celor de criticau munca şi pe Învăţător, care moţăiau în timpul orelor de muncă, scuipau sau lăsau să li se vadă anumite părţi ale corpului, îmbrăcau haine şifonate, râdeau fără motiv, vorbeau în timp ce vorbea altul. Începând cu vârsta de 21 de ani, esenienii trebuiau să se căsătorească, renunţarea la viaţa de cuplu era considerată o încălcare gravă a legii divine.

Spre deosebire de ceilalţi evrei, esenienii se căsătoreau o singură dată în viaţă, fără nicio excepţie, chiar şi cei care rămâneau văduvi. Se mai spune despre esenieni că erau buni cunoscători ai leacurilor naturiste. Comunitatea esenienilor a încetat să mai existe în anul 68 d.Hr., decimată de legiunile romane. Se pune întrebarea dacă o astfel de sectă l-a atras pe Iisus? Specialiştii cred că la acea vreme, şcoala fariseilor era mult mai avansată şi aici Iisus ar fi avut mai multe de învăţat decât de la cazonii esenieni. În plus, nu se ştie că Iisus să fi fost căsătorit. Iar învăţătura lui nu seamănă cu pedepsele promovate de esenieni.

Cu unchiul Iosif, în Britania 

Conform unor legende britanice din Evul Mediu, copilul Iisus ar fi călătorit împreună cu Iosif, în Britania, unde s-ar fi stabilit la Priddy, iar mai apoi şi-ar fi construit primul bordei din nuiele, la Glastonbury. Poetul William Blake s-a inspirat din această legendă şi a scris poemul „And Did Those Feet în Ancient Time“. Unele variante ale legendei spun că Iosif, care era negustor de cositor, i-ar fi luat cu el pe Iisus şi Maria în Britania. Scriitorul Gordon Strachan crede că tânărul Iisus ar fi ajuns în insulă pentru a studia cu preoţii druizi. Legenda a servit la lansarea mai multor divagaţii: motivul pentru care apostolul Pavel a ajuns în această parte a lumii, fondarea bisericii romane, înfiinţarea în Britania a primei biserici creştine, după cea de la Ierusalim.

Cât despre Iosif, acesta nu a fost tatăl Mântuitorului, ci unchiul lui, Iosif din Arimateea, un negustor bogat, cu o flotă mare de nave care a făcut comerţ cu cositor pentru romani, între Anglia şi Marea Mediterană. Acest unchi ar fi devenit tutorele lui Iisus, după moartea tatălui. În Anglia, Iisus a trăit în studiu, rugăciune şi meditaţie, iar la adolescenţă a ajuns în căsuţa lui de noroi şi paie. Mai mult, un cercetător britanic pe nume C.C. Dobson afirmă că a găsit dovezi care atestă că Iisus a ridicat şi o bisericuţă, în ultimii ani ai domniei lui Tiberius (27 d.Hr.). Deşi există evidenţe ale acelor ani, localitatea Glastonbury nu e pomenită, pentru simplul motiv că Iosif din Arimateea a cumpărat întregul pământ şi astfel satul nu mai plătea impozite.

Din mină, în America de Sud 

Cei care susţin că Mesia a stat 18 ani în Vestul Marii Britanii de astăzi se bazează şi pe câteva dovezi simbolice. Astfel, pe arcul de piatră al bisericii Place Manor sunt reprezentate o ancoră, un miel şi o cruce. Pictogramele care însoţesc sculptura spun povestea lui Iisus şi a unchiului său care au venit în zonă cu afaceri cu cositor. O altă poveste tradiţională este cea în care Iisus îi învaţă pe minerii din Cornwall cum să obţină cositor din minereu. Vechi hărţi din acest oraş sunt marcate cu două inspripţii interesante: „Corpus Christi“ şi „Roata lui Iisus“ („roată“ fiind un cuvânt folosit în Cornwall pentru „mină“). De asemenea, în zona minieră Cornwall au fost descoperite numeroase tunici cu cruci desenate. Un alt argument ar fi şi acela că, printre locuitorii din Priddy, e o vorbă veche: „La fel de sigur cum Domnul Nostru a fost la Priddy“.

Copiii colindă de Crăciun astfel: „Iosif a fost un negustor de cositor, care a sosit pe mare într-o barcă“. Să fi trăit Iisus în Marea Britanie? De ce ar fi ales tocmai acest loc, cu o climă atât de aspră faţă de cea de acasă? Şi-apoi, dacă unchiul lui avea corăbii, de ce nu a ales să cutreiere mai multe locuri interesante din lume? Unele teorii răspund: dar cine spune că nu a călătorit? În America de Sud, Iisus este pomenit în legende ca locuitor al acelor plaiuri. Iar diverşi interpreţi cred că succesul complet şi rapid al conchistadorilor se explică tocmai prin prezenţa lui Iisus înainte de venirea acestora. Mântuitorul a pregătit popoarele amerindiene pentru contactul cu europenii atunci când le-a lăsat promisiunea că Mesia se va întoarce.

Sfântul Issa din Tibet 

Cea mai vehiculată şi susţinută explicaţie pentru dispariţia lui Iisus timp de 18 ani afirmă că Mântuitorul s-a dus în India. Scriitorul Louis Jacolliot a lansat în 1869 cartea „Biblia în India. Viaţa lui Iezeus Christna“ şi, odată cu aceasta, a înflorit şi bănuiala că Iisus a fost în Tibet. De fapt, autorul face doar o comparaţie între viaţa lui Krishna şi cea a lui Iisus, însă asemănările sunt consistente, astfel că ipoteza a început să câştige tot mai mulţi adepţi. Un ziarist rus, pe nume Nicolas Notovici (foto medalion), a lansat o altă bombă: în mănăstirea indiană Hemis din Ladakh, situată la 4.500 m altitudine, există un manuscris intitulat „Viaţa Sfântului Issa, cel mai bun dintre fiii oamenilor“. Notovici şi-a publicat povestea în 1894. 14 ani mai târziu, un alt scriitor, Levi Dowling, a scris „Evanghelia vărsătorului a lui Iisus Hristos“, despre care spune că i-a fost dictată de o fiinţă supranaturală numită Memoria Akashica. Acesta scria că tânărul Iisus a făcut o călătorie iniţiatică prin India, Tibet, Asiria, Grecia şi Egipt.

Mai multe argumente aduce însă tot ziaristul rus. El mărturiseşte că însuşi Dalai Lama i-ar fi arătat două cărţi vechi legate în piele care conţineau povestea vieţii lui Issa/Iisus, scrisă în limba vechilor călugări budişti. Biografia e alcătuită din 244 de versete, în 14 capitole.

Condamnat la moarte şi de preoţii brahmani 

Misterioasă carte păstrată de tibetani conţine întâmplări similare celor din Vechiul şi Noul Testament, dar şi relatări despre Issa, care la 14 ani a trecut prin Sing, o regiune din Pakistan. El a plecat mai departe şi s-a stabilit la Juggernaut, unde a fost primit cu bucurie de către preoţii brahmani. A locuit în mai multe oraşe din India, ca Rajagriha, Benares, unde a studiat Vedele. Apoi s-a stabilit în ţinutul Gautamides, locul de naştere al marelui Buddha Sakyamuni. A plecat din Munţii Himalaya, a coborât în valea Rajputanei şi s-a îndreptat către Apus, predicând diverselor popoare perfecţiunea supremă a omului. Perioada din India nu a fost lipsită de incidente. Fiind un bun predicator, a dezvăluit castelor inferioare din tainele scrierilor sfinte. Preoţii şi războinicii au plănuit să-l condamne pe Issa la moarte, dar acesta a fost avertizat de către susţinătorii săi şi astfel a scăpat. La 29 de ani, Issa s-a întors în Palestina.

Teoria este susţinută de însuşi liderul spiritual indian Sri Bharati Krishna, care spunea în 1959, într-un interviu: „Acesta este adevărul. Am studiat vechile documente de la Templul Puri Jaggannath care confirmă aceste fapte. El a fost cunoscut ca Issa şi o mare parte din timpul petrecut în India, a stat la Tempul din Jaggannath. Când s-a întors în ţinuturile de unde provenea, el şi-a expus învăţămintele, care sunt cunoscute astăzi ca fiind creştine“. Succesorul acestuia, Swami Nischalananda Saraswati, i-a confirmat spusele într-un documentar numit „Iisus în India“.

Iniţiat la piramidele egiptene 

În sprijinul ipotezei că Iisus a ajuns în India a venit şi mediumul american Edgar Cayce care susţinea că, în timpul transelor, a aflat că: „El a trăit în casa tatălui său. Apoi, El a trecut în grija maeştrilor săi, mai întâi în India, apoi în Persia, apoi în Egipt, pentru că este scris: «Fiul meu va fi chemat în Egipt»“. Cayce mai spune că Iisus a fost cunoscut ca învăţăcel sub numele de Joshua. Din cei 18 ani lipsă, trei i-a petrecut în India, unul în Persia, 14 ani în Egipt. Deci cel mai mult a studiat la piramidele egiptene, loc despre care se spune că este destinat celor aleşi pentru iniţiere. În India, Iisus şi-ar fi însuşit terapiile naturiste, metodele de meditaţie. În Persia, a studiat medicina şi mijloacele de a coordona energiile corpurilor (fizic, mental şi spiritual).
Multe personalităţi care au pornit pe urmele lui Iisus în India au ajuns în aceleaşi locuri şi au aflat aceleaşi lucruri pe care le-a descris în cartea sa ziaristul rus. De exemplu, în anul 1939, fără a avea vreo cunoştinţă de legendele despre Issa sau de cartea lui Notovici, Elisabeth Caspari, o talentată pianistă cunoscută în acea vreme, a ajuns în Hemis, unde bibliotecarul i-a arătat trei cărţi şi i-a spus: „Aceste cărţi spun că Iisus al vostru a fost aici“. În Bhavishya Maha Purana, un text antic indian foarte respectat, se spune că regele Kashmir, la începutul primului secol d.Hr., l-a cunoscut pe „omul îmbrăcat în haine albe“ ce venise din vest, fiind născut dintr-o Fecioară, despre care se spunea că este „Fiul lui Dumnezeu“.

La şcoala lui Zamolxe 

Perioadă în care se presupune că Mântuitorul a fost în India ar fi, potrivit manuscrisului, la 500 de ani după moartea lui Buddha, exact perioada care lipseşte din Biblie despre viaţa lui Iisus. Însă, această coincidenţă nu e suficientă. Mai util ar fi ca vechiul manuscris să fie făcut public, lucru care, în mod inexplicabil, nu s-a petrecut încă. Nu lipsesc nici ipotezele care afirmă că Iisus ar fi ajuns prin părţile Daciei, desăvârşindu-şi învăţătura cu însuşi marele Zamolxe. Octavian Sărbătoare, profesor de filosofie de origine braşoveană stabilit în Australia, a prezentat la Congresul de dacologie din anul 2011 cărticica „Evanghelia dacilor“, o portretizare a

lui Iisus marele iniţiat din Dacia. 

Autorul porneşte de la premisa că religia creştină este tributară celei zamolxiene. Scrisă în formatul evangheliilor creştine, cartea, o îmbinare între speculaţie şi ficţiune, arată asemănările între biografiile şi doctrinele lui Zamolxe şi Iisus. Alţi interpreţi au ajuns la concluzia că Iisus a trăit pe teritoriul vechii Dacii, luând în calcul trăsăturile fizice şi rasiale şi mai ales, învăţătura cristică, atât de asemănătoare cu cea a lui Zamolxe. Savanţii creştini, însă, resping toate aventurile exotice ale tânărului Iisus. În lipsa dovezilor, nu ne rămâne decât să credem că, în acei 18 ani, Iisus a crescut, s-a maturizat şi a învăţat de la părinţii lui. Doar printr-o existenţă de simplu om ar fi reuşit să-i iubească pe oameni atât de mult încât, mai târziu, să-şi jertfească viaţa pentru ei.

Alte enigme despre viaţa lui Iisus 

1. Când s-a născut Iisus? Chiar dacă data naşterii Mântuitorului este 25 decembrie, conform calculelor corelate cu evenimentele astronomice, Iisus s-a născut în 17 iunie. Chiar şi anul naşterii, de obicei situat între 2 î.Hr. şi 7 î.Hr., este subiect de discuţie. Alţii spun că s-a născut primăvara, deoarece iarna păstorii nu merg cu turmele.

2. A fost Iisus căsătorit? Subiectul romanului lui Dan Brown este şi o întrebare serioasă, dar fără răspuns clar. Romanul susţine că Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena, Biblia nu conţine nici cea mai vagă referinţă la acest subiect. Un papirus descoperit recent, conţine următoarea precizare: „Iisus le-a spus: «Soţia mea»“.

3. Unde a dispărut Iisus? În afara celor 18 ani lipsă din biografia sa, Iisus este menţionat şi cu o altă dispariţie, la vârsta de 12 ani. Fiind împreună cu părinţii săi, Iosif şi Maria, la Ierusalim, de praznicul Paştilor, copilul a dispărut pur şi simplu. După trei zile de absenţă, l-au descoperit la templu. Era în mijlocul unor creştini şi povestea despre naşterea puterii divine.

4. Când a murit Iisus? Astronomii au făcut legătura între momentul morţii lui Iisus pe cruce şi o eclipsă totală de soare de aproape două minute, care a avut loc în anul 29 d.Hr., iar alţii spun că o a doua eclipsă de soare a obstrucţionat lumina soarelui timp de mai mult de patru minute, în anul 33 d.Hr.

 
 
Efemeride 521 29-03-2016 Vali
    Acest articol nu are niciun comentariu
ADAUGA COMENTARIU

 
Online 65 Pagina incarcata in 0.183379173279 secunde